Brigada diverse – Zi(s)-a tat(a): (p)ui me(i)!
21, 22 februarie 2021
Când pun întrebări jurnaliștii, cititorii se așteaptă la răspunsuri…. De aceea intervievații mai toarnă în tipare supe de vită prefăcute. Cam cum mai despoaie unii oile de Paști de latră câinii-n Giurgiu. A se crede că Gates consideră bovinele sintetizate vrăbioarele la caserolă.
Să ne mai întrebe și pe noi Gutenberg din când în când de unele, de altele, că-și cam face de cap. Iar dacă are o problemă cu îngrijorările, să studieze prospectul vaccinului sau să meargă la psiholog. Poate încerca și psihiatrul.
America e-n plină schimbare. După furiile asupra statuilor, filmelor și romanelor, se reped la siglele școlare, vinovate, vechile, de insuccesul cursanților. Susțin astfel numele Tupac pentru Harvard. Corect, nu?
Un ,,i” terminal Roverului unguresc ar posta miniatura de uz selenar acolo unde-i vor fi și rezultatele. Mai bine ar reciti Scrisoarea a III-a, ar rememora descălecatul și primirea, fără fast, dar supravegheată din codrii erdelinezi valahinește, și ar sta să cate apă aici, pe pământ. Fiindcă-mi închipui ce intenții au. Suficient să pună roțile-n praful Lunii ca să se declare… stăpâni.
……………..
Una proaspătă. Gurimanii se aleg de fiecare dată cu clonțul zdrobit. Mironii, șoșoacele și ceaușeii cu un pistol la tâmplă. Iar pentru impresiile artistice ale retoricii de balcon, garnitură de tren sau treptele întreprinderii miniere… doar cu o notă la purtător, cu o închipuire personală de ridicare în slăvi. Pentru că s-a constatat: demonstranții mai merg și pe la casele lor. După. Iar minerii la o țuică.
De pe vremea lui Mircea cel Bătrân, Valahia în totul ei stătea să prosterneze. Mai cu furca în coaste, mai cu tunul la tâmplă a opinat că-n frunte-i bun un ,,lider”. Voievod, rege, tiran sau președinte sunt sinonime.
Lume searbădă, usucă gândul. Mi-aș mai fi dorit isterii, păreri divergente…. De-alde știri că vaccinul întâi la fabricație, al doilea la injectare, face imposibilă apariția covidului, sunt tot mai puține, boala a trecut pe planul uitării. De-alde măsurători asiguratorii am mai lecturat. Nu depășesc nicio secundă linia logicii, procentele alocate studierii în amănunt creând o ultimă dovadă că de cultură ne putem reapuca de mâine. Nicăieri nu este mai sigur ca în sălile de spectacol, forma, cubajul și reciclarea naturală a aerului asigură pe deplin liniștea sănătății.
Botoșaniul stă de când se știe sub stindardul lumânărilor stalactitice. Iar fanteziile protoistorice sunt o realitate, în deplină concordie cu azi. Sculptorii preistorici se-nchipuiau cu femeile despuiate, la fofoloanca goală și, desigur, fără cap, șolduroase, fesate. Ce și-or fi spus, după mii de ani moldovenașii-puștani ce scormoniră dealurile a găsire: ,,Iote-o, bă, și p-asta, parcă-i tanti Saveta lu’ Bocioacă, ditai…. Da’ asta-i mai dihai, are trei țâțe!” (Ca-n ,,Îngeri S.A.”, din neamul balenelor.) Că ai noștri văd fertilitate, ochi de minte sau șort dinainte…. Așa, c-un plus pe dedesubt, tot nu rezolvau nimic, la Botoșani era frig și ger și pe-atunci…. Candelele ,,retroverse” – nazale
