Fărădelegea lui Călin – Coxul civil
Buletinul și consecințele lui. Uite-așa se descotorosește părintele de copil, obligându-l la responsabilitate după eliberare.
Cu atât mai rău pentru orfan ori lipsitul de căldura maternă/paternă, aruncat în grija tutorelui, desprins de protecția lui imediat ce i s-a împlinit multiplul de șapte și a primit o nouă serie de nume și cifre. Protecție juridică. Piciul cu lumânări la nas se autodetermină în actele juridice. (Art. 143)
Fi-le-ar maniera de…. O frază cu o ultimă propoziție ce duce nicăieri. Avem tutore, avem imposibilitatea donațiilor în numele minorului și ,,… nici să garanteze obligația altuia…” Nu-i deslușit deloc, chiar încurcă, fără specificația clară a celui vizat și în ce constă. Lipsit de aceeași fermitate și precizie, Codul Civil întregește Al. 1 cu o excepție numită ,,daruri obișnuite”, greu încadrabilă valoric. Încadrabilă în averea minorului. De-i mare, cadoul atinge, probabil, cotele ifoselor domnești, de-i mică, nu mai mult de-o lețcaie. La Al. 2, mă gândesc la… un troc între tutore și consiliul de familie, și de-o mai fi cineva și-n instanță… cât să deposedeze pe mic de bunuri, să încheie acte ipotecare și altele ce ,,… depășesc dreptul de administrare…. Absurdă abordarea, absurdă ipostaza. Să pui ,,hoțul” să acționeze…. Al. 1 și 2 îl privesc, îl incriminează, cum să-l pui să exercite acțiunea în anulare pentru actele ilicite pe care el, tutorele, le făcuse în numele minorului? Procurorul da sau oficina la sesizarea instanței aferente. Întâi să se stabilească și apoi să i se poată da voie tutorelui să înstrăineze. Să se verifice ce în Al. 4 stă să…. Da-n primul rând să se ia reia formularea, cu sens metaforic bunurile pot pieri sau pot fi ,,supuse pieirii”, chiar dacă figura de stil a trecut de mult în rândul uzanțelor, ele se degradează, se alterează ori se depreciază, după cum bine continuă alineatul. Nimerită era și chestiunea care încheie, cele nefolositoare minorului, de înstrăinat. Căci numai donația pare jumătate de măsură. De nu eram în capitalism, aș fi luat de bună intenția, dar cum miros toate a schimb reciproc avantajos…. (Art. 144)
Art. 145 începe în vânt, de neunde. Este același act ca-n articolul precedent, este altul? Pe nepusă masă că i se acordă autorizarea încheierii de act, când acesta ,,… răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru minor.” Vorbe, cuvinte neadecvate. Folosu-i trebuință, necesitate, încape oare îndoiala? Autoritate încuviințată fiecărui act în parte și condiționat. Doar ce inserasem vânzarea, caz al Al. 3, cu variabile și precizări ale instanței: ,,… prin acordul părților, prin licitație publică sau în alt mod.” C-așa-s trântite peste tot prin legi una sau două riguroase și la final o imprecisă sau generalizantă. Ce-i totuși bine. Al. 4 are grijă de sumele de bani obținute, sunt indicate tutorelui modurile de întrebuințare.
Când cu reprezentarea juridică, ba, tutorele stă-n banca lui, la încheierea actelor juridice însă este de băgat în seamă, el sau curatorul, minorul cu carte de identitate le cere încuviințarea scrisă. De unde decurg o serie de obligații amândurora, fiind dependenți de zona unde actele necesită o a treia încuviințare, a instanței, și o a patra, a consiliului de familie. Se repetă limitarea donațiilor și obligația…, cedate minorului ,,majorat”. Desigur, și trimiterea la anulările Art. 144. (Art. 146)
