Cenaclul Alexandru Sihleanu – 17 Februarie 2021
ZADARNIC CAUT CĂRĂRILE COPILĂRIEI ACOPERITĂ DE TIMPUL CE PARCĂ ÎMI ȚIPĂ ÎN TIMPANE
Miercuri, 17 februarie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, la cafeaua literară, cu momentul in memoriam Matincă Costea.
„(Politica și restul) Nu-i vom condamna pe toți,/ Nu vom fi conduși de hoți!/ Sunt puțini ce au o vină,/ Restul fac… doar pantomimă. (Las Fierbinți) Parcă sunt dintr-o poveste,/ Actorași ce se cred zmei,/ Numai cât ai zice pește,/ Proștii lor, au râs… de ei. (…) (Părintelui Laurențiu Turcu) Nu dorim noi cincinate,/ Mare zarvă pentru stat!/ De acum vom avea parte,/ La cenaclu-n… Cincinat”. (Dumitru Hangu)
,,… (Unui bârfitor – pe net) Tot ne murdărești se pare/ Pe calea cea virtuală./ Chiar dacă pute-așa tare,/ Nu dai nicio socoteală. (Unui parlamentar) N-am avut fotoliu pat./ L-am câștigat la palat./ Dorm dus, sforăi întruna,/ Când și când mai ridic mâna. (Fără somn) N-am avut la sticlă dop./ Epigrama nu-i în top,/ Dar ceva am câștigat:/ Ca să dorm m-am culcat beat. (Diferență de clasă) Distanțarea socială/ Era-nainte de boală./ Cred că mulți nu s-au gândit/ Și-au dat vina pe „Covid”. (Cine-i de vină?) Unii nici acum nu cred/ Căci covidul chiar există,/ Iar atunci când îl posed/ De vină-i gloata pesedistă!” (Safta Leaută)
A urmat lectorul de serviciu, Laurențiu Turcu, cu un grupaj de poezii. Cu „focul” spiritului său părintele-poet întreține o poezie în stil clasic, ritm, rimă, muzicalitate, dar și o fină ironie, în care cuvântul creează imagini despre o lume pe care nu o mai găsim și-n care regăsim cuvântul Domnului ca o povață pentru întreținerea respectului de sine, respectându-i pe cei din jur. În imaginile creațiilor lirice întâlnim pe lângă sfaturi sacre, dragostea autorului pentru oameni, pentru copii, pentru sărbătorile religioase, în speță sărbătoarea Crăciunului. Pentru autorul de astăzi Eminescu este poetul providențial al nației române. Lectorul de astăzi este un suflet mare. Să-l țină Dumnezeu sănătos! Exemplificăm din poezia prezentată: ,,… (Puțin nostalgic) Nu pot să spun că scriu în joacă./ Atunci când am ceva de zis/ Și am vreo temă să îmi placă,/ Iau pixul și m-aștern la scris.// Îmi pun ideile în rime./ Ca să dea bine la citit,/ Le-mperechez cât pot de bine,/ Să fie versul împlinit!// Eu pun idei în versul clasic,/ Atâta știu, atâta fac! Îmi este stilul emblematic/ Și uneori nedelicat.// Eu am iubit mereu copiii/ Și m-am urcat la mintea lor,/ Năzdrăvăneii și zglobiii/ Sunt permanent în tandru zbor.// Ei au iubire diafană,/ Cu care urcă mult pe val./ Prin dăruirea lor totală,/ Te-nalță exponențial.// Cu ochii lor curați te fură,/ În dulce lume de povești./ Când te apucă strâns de mână,/ Cum ai putea să nu-i iubești?// Scriu pentru ei, cu bucurie,/ În ritmuri calde, de cadril,/ Dar pic, apoi, în reverie:/ Of, Doamne, fă-mă, iar copil!” (Crăciun nostalgic) Crăciunule-al copilăriei mele,/ Tu vrei să vii în Sfinte Sărbători/ Și Te apropii cu alai de stele,/ Dar unii vor să Te ascundă-n nori.// Sunt nori urâți, de neagră sărăcie,/ Că mulți români își plâng în pumni, în casă,/ Că legea îi păzește-n pandemie,/ Sunt sănătoși, dar n-au nimic pe masă.// Copiii trist privesc a întrebare:/ – Hai, mami, nu mâncăm ceva mai bun?/ E bucurie astăzi, sărbătoare,/ E ziua sfântă, mamă, de Crăciun!// Și lăcrimează mama. Se întoarce,/ De lacrimă să știe numai ea,/ Însă copilul nu o lasă-n pace,/ E mic, dar ține minte cum era.// -Mai știi, tu, mami, cum era cu porcul,/ Ce-l călăream în ziua de Ajun// Și când trăgeam să îi jupoi șoricul,/ Că tare mai era, mămico, bun!// Și cozonacii aburind pe masă/ Și tata, cu paharul lui de vin…/ Miros de brad umplea întreaga casă,/ Hai, mami, când ne revenim?// Răspunde mama trist la întrebare/ Și murmură așa, ca pentru sine:/ -Vedem în pandemia viitoare,/ De-o fi mai blândă, iarăși va fi bine! (Nou etalon) Sunt oameni etalon. Le știu pe toate./ De spui ca ei, ești prieten bun, iubit,/ Dar dacă-i contrazici, chiar pe dreptate,/ Le ești dușmanul rău, nesuferit.// Ei nu greșesc. De fiecare dată/ Au clare opțiuni, de neclintit!/ Deștepți nativ, cu mintea fezandată,/ Bat apa-n piuă, sunt de neoprit.// Că ai și tu dreptatea ta cea sfântă/ Și vrei să spui curat la toți ce vrei./ Încerci degeaba, că ei nu te-ascultă,/ Și se aud vorbind, atât, pe ei.// Vrei să-i oprești? Te dovedești anemic/ În a-i bloca în logoreea lor,/ Comportamentul lor inițial endemic/ Se-ntinde-n arealul tuturor.// Nu le spun proști, fiindcă asta doare,/ Prostia nu-i tratată în spital,/ Ci spun atât, că nu-s ca fiecare,/ Se prăbușesc chiar de se cred pe val.// Problema nu-i a lor, că în demență,/ Deși ai logoreea seacă, multă,/ Ei caută avid audiență,/ Deci vinovat e cel ce îi ascultă”.
„Poezia de astăzi aparține unui preot, dl Laurențiu Turcu. Prin atitudinea față de temă poezia readuce în actualitate spiritul lui Octavian Goga. Ce surprinde este poezia dedicată lui Eminescu. Există și preoți care nu admit „Împărat și proletar”. Aici vorbește proletarul și Eminescu se înscrie în discursul proletarului. Eminescu este devastator pentru orice poet. A doua poezie, „Puțin nostalgic” este o ars poetica prin definiție. Autorul a ajuns la maturitate să se definească. În rest nu iese din tiparul unui autor care se implică și social. Poezia tradițională merge în paralel cu poezia modernă. Ambele conduc la mesaje. Cuvântul a fost dat omului pentru a crea mesaje. Cuvântul a fost dat poetului pentru a crea imagine și cea care transmite mesaje. Și în pictură, și în muzică imaginea contează pentru transmiterea mesajelor. Poezia modernă vine cu altă abordare. Marin Sorescu spunea: În momentul când am terminat o poezie, nu știu dacă voi mai scrie altă poezie”. Îi mulțumesc dlui Laurențiu Turcu pentru că este pe o direcție utilă, necesară”. (Grigore Leaua)
„(Lectorului de serviciu) Exploziv, cunoaștem trucu’/ Și la epigramă-i bun!/ Preot Laurențiu Turcu/ Seamănă cu… popa Tun. L-am ascultat cu plăcere pe părintele Laurențiu Turcu. Îmi plac poeziile dânsului”. (Dumitru Hangu)
„Părintele a prezentat azi un grupaj de poezii pentru sufletul meu și al tuturor. Simt Divinitatea în mijlocul nostru, iar Aceasta ne face să trăim mai conștient. Nu asociez profesia cu omul, preotul este om, dar preoția este sacră, tot la fel cum a fost și Iisus om, în viața sa pământească, dar învățătura Lui e sacră. D-sa pune mâna pe stilou numai atunci când are ceva de comunicat, ceva care să ajute la înțelegerea mai bună a vieții. Poezia părintelui lasă o urmă în plus a trecerii sale prin viață și produce frământări asupra preocupărilor literare ale concetățenilor, deoarece poezia D-sale este frumoasă, cu subiecte variate și îndemnuri pentru o viață plăcută lui Dumnezeu. Poezia marca Turcu constituie o delicioasă hrană pentru suflet, astfel încât Atotputernicul trăiește mai profund în sufletele noastre. În versurile părintelui se remarcă, pe lângă satira fină și dorința de a face înțeles cuvântul Domnului prin povețe, așa cum, tot cu măiestrie proceda și Anton Pann. Deoarece cunoșteam genul de poezie al părintelui-poet, nu mă surprinde să aud în lecturarea de azi sfaturi pentru viață, viața de azi, deoarece prin versuri se adresează copiilor, tinerilor și adulților. Intenționat, cu bună știință, pe oamenii cu vârste înaintate îi omite considerându-i înțelepți, cu experiență, cu educație veche, sănătoasă și cu frică de Dumnezeu. Deși nu a declarat textual, poezia părintelui, chiar dacă este laică, luminează sufletul, iar prin acesta, drumul către Dumnezeu. Ea, poezia poate deveni sfetnicul nostru și la bine, și la greu. Poeziile prezentate azi au tot ce le este necesar: sunt ușor de citit și chiar de memorat, au muzicalitate și se lipesc de sufletul cititorului. Vă transmit prețuirea mea și rog pe bunul Dumnezeu să vă dea putere de muncă, sănătate și ani mulți! Amin!” (Mihai Doina)
„Astăzi am ascultat o oră de religie. N-am avut posibilitatea să fac religie în copilărie. Poezia părintelui este pentru mine ca un pansament al sufletului, o poezie realistă, cu tentă religioasă pe care cei ce o citesc au multe de învățat și de pus în practică. Am venit la cenaclu astăzi pe o vreme geroasă, dar aici, între membrii cenaclului am simțit căldură și multă învățare. N-aș putea să spun că mi-a plăcut o poezie anume. Mi-au plăcut toate și pe lângă ora de religie am avut și ora de limba română expusă de dl Leaua. Doresc la toți multă sănătate și pace sufletească”. (Safta Leaută)
„M-a impresionat cel mai mult poeziile dedicate copiilor prin detaliul folosit în descrierea copiilor, bucuria, emoția lor, trăirile lor. Un alt capitol este modelul pe care ni-l dă prin Domnul Iisus Hristos. Întotdeauna l-am admirat pe dl Laurențiu Turcu și îi mulțumesc pentru ocazia oferită de a-i gusta poezia”. (Dumitru Bardaș)
„La şedinţa cenaclului literar Alexandru Sihleanu din Râmnicu Sărat, din 17.02.2021, d-l Laurenţiu Turcu a citit din creaţia d-lui poetică, aducând prin imagini sugestive amintiri din copilăria fericită, când sărbătorile Crăciunului erau prilej de bucurie pentru toţi. Evocarea vârstei de aur ne poartă în timp, când, în serile albastre de iarnă, aşteptam la geam colindătorii, prin albii nămeţi, aducând vestea naşterii pruncului sfânt, făcând urări de belşug şi sănătate. Fericirea aceasta nu o mai cunosc copiii anului 2020, căci trebuie să stea în casă, să se protejeze. Din cele trei poezii dedicate Crăciunului transpare sentimentul de nostalgie a timpurilor trecute, amărăciune că se pierd tradiţiile, spiritualitatea românească are de suferit, căci, dacă ea se risipeşte, ne pierdem identitatea noastră de români. Poezia se încheie pe un ton optimist, căci poetul-preot are convingerea că noua generaţie va creşte cu credinţa ortodoxă în suflet a „dreptcredincioşilor” (Colind cândva). Acelaşi sentiment se reflectă şi în poeziile: Colind atipic ,Alt Betleem, Crăciun nostalgic. Regretul, nesiguranţa, teama, sunt dominante, căci problemele cotidiene şi-au pus amprenta pe creaţia autorului. Sarcasmul, ironia, critica socială se recunoaşte în poezia Nou etalon, iar în poezia Drag viitor apare autoironia, dar şi raportarea autorului la sine şi la ceilalţi. Încă din titlul Eu sunt la fel ca Eminescu autorul dezvăluie arta sa poetică, ca o consecinţă a unor acumulări de impresii, emoţii, încă din anii fragezi şi transpuse în vers ca şi Eminescu. Dl Laurenţiu Turcu recunoaşte că nu-l poate egala pe poetul nepereche, cum nu-l pot egala nici alţii. Tonul amuzant al ultimelor poezii citite: Măscuţa ei, Sărut mascat ne face să recunoaştem pe epigramistul talentat, Laurenţiu Turcu. Îmi place mult poemul Copil Sfânt, un imn religios care are versuri de patru silabe şi poate fi uşor pus pe muzică, devenind un imn pentru cel ce a fost şi este Lumina lină a lumii. Dar creaţia citită oglindeşte mai ales dragoste de oameni, de copii, de cele sfinte. De aceea eu îi recomand să scrie un volum de poezii sau proză pentru copii şi altul de proză scurtă, căci are o vastă experienţă şi poate împărtăşi altora învăţături demne de urmat. La mai multe cărţi îi urez”. (Ecaterina Chifu)
„Autorul de astăzi ne-a prezentat o poezie accesibilă, inspirată din microuniversul apropiat și în mare măsură face trimiteri la profesia dlui de preot. Tematica este actual și oglindită printr-o antiteză, oglindind nostalgic Crăciunul de altădată și cel din prezent, din momentul pandemiei. O altă tematică plăcută, în care ni se prezintă, este un autoportret în versuri în care-și exprimă crezul literar. Stilul dlui este clar, prezintă oralitate și candoarea copilăriei. Îl felicităm și îi dorim succes în continuare”. (Georgeta Iuga)
„Stima mea pentru părintele Laurențiu Turcu se leagă încă din copilărie. Astăzi îl văd copilul de altădată, o văd pe mama dlui cu doi ochi albaștri, de o morală excelentă. Respect foarte mult literatura pe care o scrieți și felicitări! Cenaclul l-am iubit pentru atmosferă, pentru cuvintele frumoase”. (Valeria Popa)
„Mulțumesc din suflet părintelui Laurențiu Turcu pentru prezența în cadrul Cenaclului „Alexandru Sihleanu” aducând multă căldură și pace sufletească dăruită cititorului pe care îl reprezint. Am avut, prezentată de lectorul de serviciu, o poezie care transmite multă tinerețe, bucurie cititorului prin mesajele emanate din poeziile anotimpului iarna, determinând cititorul să recitească cu voce tarea aceste poezii pentru că așa se poate să descopere și să asimileze muzicalitatea versului și coloritul imaginilor pure prezentate. Poezia este puternică și plină de entuziasm, și bucurie față de creația divină pe care o descoperă. Consider că dl Laurențiu Turcu este un poet plin de energie creatoare și de tinerețe pe care o transmite cititorului. Îl mai aștept cu astfel de creații pline de vibrații și speranțe într-o prezentare a lumii plină de frumusețe. Succes în continuare.” (Adrian Câmpeanu)
Miercuri, 24 februarie, începând cu ora 10:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Georgeta Iuga. Vă așteptăm, cu drag!
