Spații culturale nr. 62 (13)

Nicolai TĂICUȚU

Raftul cu cărți

Florentin Popescu, Gânduri de scriitor, Rawex Coms, București, 2018, 326 p. Subintitulată Autoportret în interviuri, cartea reunește convorbirile, în timp, ale lui Florentin Popescu cu Valeriu Bârgău, Dorin Sălăjan, Eugenia Carâp, Marin Ifrim, Constantin Carbarău, Virgil Diaconu, Virgil Diaconu, Mihai Stan, Alexandru Deșliu, Victoria Milescu, Monica Mureșan, Culiță Ioan Ușurelu, Valeria Manta Tăicuțu, George Corbu, Lucia Negoiță, Raia Rogac, Teo Cabel, Ioana-Maria Ursanu, Dana-Irina Stănculea, Romanița-Maria Ștențel. În completare găsim o Fișă biobibliografică, Referințe critice (în reviste și volume, 1970-2018), Recunoașteri, onoruri, prezențe de-a lungul anilor și 63 de file de album.

 

Valentin Talpalaru, Scara lui Rodion, Editura Junimea, Iași, 2017, 115 p. Parabola poemelor lui Valentin Talpalaru adună mai multe simboluri din Vechiul și Noul Testament pescuitorului de oameni și pildei fericitului Ieronim, poetul le arată scara lui Rodion, care este o altă scară a lui Iacob; alcătuită, uneori, din lacrimile femeilor, pe scara lui Rodion urcă nu îngeri, ci suflete: despre frații mei pescarii, despre satul, lotca, năvodul și votca lor scrie Valentin Talpalaru o carte cu totul remarcabilă, oferind o nouă valoare biografiei sale de până acum, a declarat criticul literar Ioan Holban.

 

Radu Ulmeanu, Sonete, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2018, 147 p. În prefața la acest volum, Spre înălțimile alpine ale sonetului, C. D. Zeletin apreciază: Astăzi, Radu Ulmeanu ne oferă un volum de Sonete. Volum de substanță, dinamism și frumusețe, o frumusețe plină de surprize și de rezolvări rare de cele mai multe ori, fericite. (…) Cu virilitatea sa neliniștită, cu talentul său mereu proaspăt, cu o efervescență deținătoare a inteligenței de a ști să-și exprime adâncimile în forme artistice restrictive, Radu Ulmeanu joacă liber și în splendoare pe un teren ticsit. El respiră adânc și fericit pe înălțimile alpine pe care i le oferă gustul artistic și vocația.

 

Cristina Ștefan, O călătorie la Salzburg, Art Book, Bacău, 2018, 178 p. Despre romanul unei poete scrie prefață, Între lumi, prozatorul de forță, Dan Perșa. Iată câteva referințe: …Per ansamblu, aș spune că O călătorie la Salzburg este romanul unui visător ce suferă agresiunile realului, dar cucerește părți din el încetul cu încetul. Nu într-o luptă, pentru că nu-și dorește doborârea redutelor, ci din nevoie. Îl cucerește supunându-se, dar fără să piardă nimic, niciodată, din cealaltă lume a lăuntrului… O spun cu toată sinceritatea: este ca ambrozia romanul Cristinei Ștefan. Îți dă toate acele plăceri și bucurii pe care literatura ți le poate da!

 

Viorel Dinescu, Poeme alese, Editura Detectiv literar, București, 2017, 140 p. Eugen Barbu spunea: ărturisesc că mi s-a întâmplat rar în ultima vreme să mă sărbătoresc cu astfel de versuri nobile și o fac cu mare bucurie, sperând că poezia lui Viorel Dinescu „se va lua”, infirmând morbidele aplecări spre speculații oarbe și producerea de șolticării reprobabile. Ne aflăm cu acest poet într-un Rai cu porțile foarte strâmte… La sfârșitul cărții sunt selectate și alte referințe critice, semnate de Nicolae-Paul Mihail, Mihai Cimpoi, Marian Popa, Fănuș Neagu, George Alboiu, Marian Barbu, Theodor Codreanu, Daniel Corbu, Mariana Criș, Nicolae Dabija, Nicolae Manolescu, Andrei Milca, Adrian Dinu Rachieru, Ion Roșioru, Ion Rotaru, Vasile Tărâțeanu, Constantin Trandafir, Grigore Vieru.

 

Nicolae Pogonaru, cartea cu femei, Editgraph, Buzău, 2018, 94 p. În prefața intitulată Ipostaze ale eternului feminin, Valeria Manta Tăicuțu menționează: Cu noul său volum, Nicolae Pogonaru dă un sens modern străvechiului sentiment de iubire și reconstituie, cu mijloacele artistice contemporane, o viziune plastică, ironică până la cinism, a erosului. Versurile din volum m-au dus de multe ori cu gândul la Miron Radu Paraschivescu, nu numai datorită violenței limbajului și demitizării imaginilor îndeobște acceptate ca tabuuri, ci și datorită unei anumite inocențe…

 

Tudor Cicu, Enigmatica Ema, Editgraph, Buzău, 2018, 192 p. Pe coperta a patra a cărții, Ion Lazu apreciază: De acolo-departe, după jumătate de secol de la lectura celor „O mie și una de nopți”, nu-mi mai amintesc decât senzația că lumea în totalitate este o poveste fermecată de nu cumva chiar aiuritoare care dă peste răscol… Dar de unde, totuși aluzia la poveștile Șeherezadei? Din frumusețea intrinsecă a descrierii celor două personaje feminine ale poveștii de față. Brusc, o poveste „ca-n basme”, devine o dramă ca-n viață, sub ochii cititorului, care ia parte, cu inima bătându-i, la multele peripeții rocambolești ale celor două ingenue…

 

Vasile Ghica, Ecaterina/ Cocuța Conachi-Vogoride (Ioana d’Arc a României) 1828-1870, Editura Studis, Iași, 2018, 124 p. Într-o cronică pertinentă, Stan Brebenel apreciază: …Ce s-ar fi întâmplat cu Unirea cea Mare dacă n-ar fi existat Unirea cea Mică? Iar Unirea cea Mică nu ar fi fost posibilă fără acţiunea sinucigaşă a Cocuţei Conachi-Vogoride, cea care şi-a sacrificat familia. Acestea sunt întrebările pe care şi le pune şi ni le pune scriitorul Vasile Ghica în excepţionala sa monografie, unde o numeşte pe Cocuţa Ioana d’Arc a României. Scrisă alert şi documentat, cu certe date istorice, cartea atrage şi prin elementele de noutate despre viaţa eroilor, negativi sau pozitivi, ai cărţii.

 

Tincuța Horonceanu Bernevic, Anotimpul păpușilor, Editura Singur, Târgoviște, 2017, 109 p. Pentru prezentarea acestui volum apelăm la scurtele aprecieri critice ale lui Ștefan Doru Dăncuș: Tincuța Horonceanu Bernevic ni se descoperă ca o poetă preocupată de sine, acordând priviri ample zonei copilăriei, unde acesta s-a păstrat nealterat. Nu putem să nu remarcăm dezinvoltura scriiturii ce nu acoperă (și nici nu se vrea asta) intervențiile de tip modernist care apar firesc în construcția poemelor; nimic nu este forțat – ceea ce face din cititor o ființă curioasă și interesată, această implicare realizând punctul de întâlnire al operei cu umanul, atât de greu de înfăptuit în lumea de azi.

 

Oana Mihaela Savin, Timpul meu de singurătate, Ateneul scriitorilor, Bacău 20187, 144 p. Nouă nuvele, recitite și revizuite de Oana Mihaela Savin, integrate în structura unei lucrări moderne, de ce nu, chiar roman. Vine în ajutorul acestei constatări criticul literar Petre Isachi: Grație scriiturii, ficțiunea trăiește autonom, se desprinde de autor/ de narator, de Lumea transfigurată și se impune lectorului ca o realitate suverană „peste Olimp, mode și timp”… Autenticitatea, forța de persuasiune, densitatea ideatică, ambiguitatea, verosimilitatea, proiecția multiplă și poliedrică a stărilor, simbolistica aparent banală, sinceritatea (care nu este în literatură o chestiune etică, ci una estetică) relevă vocația certă de romancier a scriitoarei româno-canadiene, Oana Mihaela Savin.

 

Fevronia Spirescu, Crochiuri fără frunze, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2018, 75 p. În graba-i caracteristică, Fevronia Spirescu știe să redea în câteva linii trăsăturile principale ale poemului, are talentul de a te atrage în starea ei poetică și te face să trăiești, alături de ea, poezia: La marginea timpanelor/ se aud zurgălăi./ La marginea văzului/ flutură curcubeie./ Dincolo de înțelegere/ se întinde/ curioasă, vijelioasă, tumultoasă,/ obosită, vlăguită, sfârșită,/Viața./ Până când?/ Până în Deltă,/ până la îmbrățișarea cu Marea. (La o margine). Dacă aceste crochiuri sunt cu sau fără frunze, îți recomand să constați tu, cititorule! Merită!

 

Diana Corcan, Un fel de câine al orizontului mic, BRUMAR, Timișoara, 2013, 111 p. Pe coperta a patra a volumului Mircea Bârsilă remarcă: … Inedit și iconoclast, imaginarul propus de Diana Corcan ilustrează tensiunea lăuntrică a eului, o subiectivitate agitată, tulbure, convulsivă și susține pariul autoarei, una dintre cele mai importante din promoția nouăzecistă-douămiistă, în ceea ce privește „compromiterea” graniței dintre real și imaginar, în numele unei autentice insurgențe feminine. (…) Viziunile sale – înscrise în tradiția revoltei și nonconformismului – fac dovada unor autentice frământări lăuntrice și a unui talent de excepție.

 

Mihaela Meravei, Anamneze poetice – Cronici de carte, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2018, 116 p. Petre Isachi menționează: …Aspirația spre absolut face ca libertatea Mihaelei Meravei să pară infinită, în fapt, ea rămâne o permanentă virtualitate și deschidere spre Opera interpretată. Liberul arbitru, spontaneitatea și imprevizibilul demersului critic reușesc, uneori, un poetic dans al secantelor, seducător pentru cititorul capabil să combine principiul terțului exclus – „sau… sau”- cu principiul contradicției excluse: „unul și același lucru este și totodată nu este”! Șapte buzoieni se bucură aici de aprecieri critice. Aceștia sunt: Laurențiu Belizan (selfie cu Dumnezeu), Mihaela Roxana Boboc (Spovedania oaselor), Teo Cabel (Labirintul), Carmen Tania Grigore (Secvențial), Mihai Marian (negru opac), Nicolai Tăicuțu (și cum vă spuneam…), Gina Zaharia (Perseide).

 

Traian Gh. Cristea, Supliciile ființei lăuntrice, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2018, 114 p. În prefața intitulată Drumeț pe calea întortocheată a sufletului, Dumitru Dănăilă menționează: … Crezul slujitorului de cuvânt se regăsește și în Supliciile ființei lăuntrice, care aduce în fața cititorului „o samă” de esențe ale gândirii despre credință, adevăr, bine, frumos, dar și despre relele care bântuie azi viața noastră și despre modalitățile de a le preîntâmpina sau de a lupta cu toate mijloacele pentru înlăturarea lor. În concepția lui Traian Gh. Cristea, ființa lăuntrică este cea care sălășluiește în suflet și, de multe ori, gândește și se comportă altfel decât o facem noi în raport cu semenii în viața de toate zilele…

 

Toader Titi Roznovanu, Popasuri în memorie, Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2017, 147 p. Criticul literar Grigore Codrescu, în prefața la acest volum, remarcă: Toader Titi Roznovanu are franchețea și sinceritatea neștirbită a povestitorului, rămas în scenă doar pentru câtă vreme el captează atenția cititorului, precum și în lumea orientală Șeherezada. Adoptând limbajul denotativ și perspectiva naratorului obiectiv, el intră și iese totuși alternativ din scenă… Sigur, T.T.R. este un prozator în formare. El are o experiență de viață, iar într-un anume limbaj se mișcă dezinvolt…