Propoziții pretențioase – Auiați
Simplificate, prinse mai dihai.
Lui tata îi plăcea să facă meserie. Considerent invocat de fiecare client, rar vreun necunoscător în ale ,,artelor tinichigerești”, la prima întâlnire, atârna între a crede poveștile ,,bursei de valori” râmnicene și a nu le da importanță, cu încercări îngăduite cât să emită pretențiile. Urma avalanșa de oferte: mai scurt, mai lung, conic, cu tablă groasă, mai subțire, cu…. Adică de leac pentru neîncredere, întemeiată, dar nefundamentată. Măcar un contraargument să fi adus în slujba ideii de neputință și neștiință a posibilului furnizor de servicii. În fața cui? A unuia ce le încercase pe toate? A unuia căruia reușita îi oferea procentaj maxim?
Aceluiași, tata, îi venea la îndemână zona cărărilor călcate, sigure. Mie a celor… altfel. Cât privește acoperitoarele zidurilor lăsate țuțurug în ploaie și vânt, eram clar de altă părere. Preferam cât mai puține tăieturi, o prindere sănătoasă de zid, estetică și muncă mai puțină. Trei găuri, trei dibluri vârâte-n ele și trei holțșuruburi bătute direct cu ciocanul. De neurnit de Eol întreg ansamblul, iar lipitura dintre două table priviștite asigura că nu se strecoară apa în perimetrul lor. Renunțasem fără regret la coamele migăloase și nesigure, periculoase, dacă din greșeală-ți împiedicai membrele prin ele, cu inerente pierderi iremediabile, fiindcă omul nu-i plantă ca să secrete auxină, ce-ai pierdut este pe veci. Scăpam astfel de unele posibile avarii, așa cum mai văzusem sfâșiate aticuri, rupte ca foaia de hârtie, fluturate în josul zidurilor ca steagurile de 1 decembrie, sau pereți întregi jirloiți de sus până la fundație.
La început refuzase. Categoric. Părea că-i știrbeam din renume când îi făceam auzită celebra retorică întrebare ,,Mă-nveți pe mine meserie?” Se supăra, primeam înjurătura aferentă și se calma după câteva minute. În privința aticurilor și-a dat seama de utilitatea schimbării de ,,paradigmă”, montajul risca să ne transforme în muncitori voluntari. Cât să plătească beneficiarul ca să fie convenabil și pentru el, și pentru meseriaș? Zece lei pe metru fără montaj și încă vreo 10 pentru prinderi și lipire. Similar cu jgheaburile, aproximativ 40 de centimetri de cositor întins, îmbinare și fixare pe poziții, ba încă și mai mult, betonul strică burghiele la secundă, le arde vârful vidia, capătă inițial o nuanță portocalie, pastila aurită se învinețește mai apoi, mai ales când prinde câte un fier striat călit și sfârșește topit ori forfecat unde-i este fabricația mai proastă. Clanc și s-a rupt! Clanc și banii săltați buzunarelor! Unul singur, uzitabil mai mult de trei perforări, costă o mică avere. La un astfel de sunet, de auzire – e un sunet specific ,,înfiorător” -, se întorc toate capetele și pornesc apostrofările către vinovat. În zadar explicațiile că a ,,furat” materialul burghiul – pentru cine nu înțelege ,,dialectul”, acord informații în privat -, că nu se văd și nu se pot anticipa fiarele încorporate, primești dojenile și treci mai departe. Adică, se cumpără un altul, când rezerva s-a epuizat, se ia o pauză și….
