Spații culturale nr. 63 (13)

Nicolai TĂICUȚU

Raftul cu cărți

Petre Isachi, Docuficțiuni critice, Exerciții de lectură hermeneutică. Critica Poeziei (În căutarea lirismului reflexiv), Editura Rovimed Publishers, Bacău, 2018, 452 p. Sunt trecuți prin furcile caudine: Vasile Ghica, Adrian Voica, Dan Sandu, Gheorghe Izbășescu, Calistrat Costin, Virgil Nistru Țigănuș, Daniel Întuneric, Theodor George Calcan, Traian Vasilcău, Radu Cârneci, Victor Stan, Armina Flavia Adam, Mircea Constantin Jurebie, Mirela Bălan, Geta Stan Palade Ligia Stan, Ana-Maria Moraru, Vasile Checheriță, Mihaela Băbușanu, Atena Ivanovici, Mioara Băluță, Horia Zilieru.

 

Florentin Popescu, Ăștia suntem! Editura Rowex Coms, București, 2018, 176 p. Se constituie din editorialele autorului publicate în revista „Bucureștiul literar și artistic”, în intervalul februarie 2015 – decembrie 2018. Despre importanța revistei, Răzvan Voncu scria: „Bucureștiul literar și artistic” …un proiect unic până la urmă, cu atât mai interesant, cu cât acoperă o „nișă” în publicistica noastră, proiectând asupra spațiului culturii naționale și universale o perspectivă impregnată de spiritul sudic… Un traseu exemplar în publicistica noastră literară, o amprentă indelebilă asupra unei epoci a presei noastre românești, cum puține mai avem azi.”

 

Victoria Milescu, Porția de existență, eLiteratura, București, 2018, 98 p. În prefața la acest nou volum de poezie al Victoriei Milescu, Lucian Gruia apreciază: De la volum la volum, poeta Victoria Milescu ne surprinde prin noutatea unghiului de abordare. De această dată, în volumul Porția de existență, perspectiva este existențialistă.(…) În această doctrină, deși e de esență divină, omul există pur și simplu, existența sa nefiind necesară. (…) Poetul poate fi asemuit lui Sisif. Stânca sa pe care o urcă în pisc este poemul. După fiecare poem terminat el jubilează și coboară în lume căutând subiectul altui poem (aceeași stâncă, aceeași poezie,, cu altă variantă)…

 

Mihaela Malea Stroe, Eseuri, Editura Kron-Art, Brașov, 2018, 100 p. În Postfața la această lucrare, despre drumul Mihaelei Malea Stroe, A. I. Brumaru spune: … Ea concepe, am impresia, opera la care se raportează, ca execuția progresivă (cum ar spune francezul Gaetan Picon) a unui proiect. Analizele pleacă, așadar, în chip firesc, de la o operă împlinită – asemuind, dacă nu confundând, puterea ei cu perfecțiunea, exercițiul critic realizează, așa, un luminiș spre necunoscut, cine oare să-l cunoască, autorul operei, comentatorul? Critica, ochiul comentatorului, gândul ce interpretează înlocuiesc „realitatea operei” cu un adevăr ce e deja fascinația propriei sale lucrări…

 

Passionaria Stoicescu, Pe ulița… mijlocie, eLiteratura, București, 2018, 234 p. Pe una dintre clapetele cărții, Radu Voinescu menționează: Până la urmă, e o armă, epigramiștii se duelează adesea – multe epigrame celebre s-au născut în urma unor astfel de încrucișări de condeie -, iar umorul ei e numai bun să veștejești pe cineva, un inamic mai precis. Au ceva, mutatis mutandis, de războinici epigramiștii, chiar când se joacă în rime deșucheate. Sau poate tocmai atunci sunt mai periculoși, când nu-și țin cuvintele în frâu.

 

Petru Solonaru, Spre simfonia brâncușiană, Editura Sigma, București, 2018, 87 p. Și spune dintru început autorul: Avem a ne dumiri că farmecul împăcării noastre cu Brâncuși stăruie în descoperirea, mai curând sau mai târziu a translării cunoașterii sale de la speculative agregări de vocabule la un ierarhizat theometric ceremonial hermeneic, vasăzică, de la reflectări la „Oglindă”, de la semiotică spre semantică de la „cum” este către „ce” este (elinescul „tu ești”, „cetatea” noastră, „sat”-ul divin) și înspre „de ce” este Opera (sensul, pricina, Calea sa)…

 

Corneliu, Vasile, Școala, educația, literatura și societatea – articole și comunicări, Editgraph, Buzău, 2018, 110 p. Din sumarul cărții amintim: Educația fără selecție, Cartea – însemn esențial al culturii și educației, Școala de azi – puncte tari și puncte slabe, Atractivitatea disciplinei școlare, Cunoașterea valorilor culturii române prin activitățile extrașcolare, Marea Unire în viziunea poeților clasici români, Cultivarea creativității și încurajarea cercetării independente a limbii și literaturii române.

 

Ștefan Negrișan, Rătăciții – nuvele, Editura Ex Ponro, Constanța, 2018, 179 p. De pe coperta a patra a cărții, cităm două aprecieri critice: Arta narativă a lui Ștefan Negrișan derivă din capacitatea de a povesti în dimensiunea unei oralități vii, ca și din adaptarea tehnicii narative, a gramaticii narațiunii la fragranța unui subiect contemporan. (Ana Dobre) Atât romanele, cât și povestirile lui Ștefan Negrișan impun un prozator matur, viguros, profund, cu un remarcabil simț al construcției epice, al observației, analizei și portretisticii. (Ovidiu Dunăreanu).

 

Rodica Dascălu, Nervuri, Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2018, 93 p. În prefața la acest volum, Bătăile inimii, tăcerile, cuvintele, Valeria Manta Tăicuțu spune: Poeta băcăuană Rodica Dascălu este o fire sensibilă, în general introvertită, care trăiește acut starea de poezie și exprimă doar parțial, într-un discurs liric de bună calitate, profunzimea și intensitatea sentimentelor. Poezia pare mai mult trăire și mai puțin formă de cunoaștere. (…) Universul creat este unul bazat pe frumusețea lucrurilor mărunte (…), dar și pe o anumită simbolistică de tip creștin, în care iubirea apare ca punte/ liant între suflete, iar iertarea și curajul – calități necesare pentru a putea urca pe treptele conștiinței până la iluminarea deplină…

 

Emilia Amariei, Moire și îngeri, Poeme, Editura Vatra veche, Târgu-Mureș, 2018, 102 p. În prefața la acest volum, Poezia ca destin, Nicolae Băciuț remarcă: … Prin Emilia Amariei, patriotismul, ca dimensiune lirică, dar și existențială, înregistrează o abordare nouă în semnificațiile sale, într-un discurs patetic, ardent, ca un strigăt disperat al riscului pierderii identității naționale. Rezumând un cuprins substanțial în diversitatea sa, Moire și îngeri încearcă să convingă că „dacă iubire de patrie nu e, nimic nu e”.

 

Nina Elena Plopeanu, Moirele și alte povestiri, Editura PIM, Iași, 2018, 155 p.. 16 povestiri, de bună calitate, cu acțiuni și personaje bine conturate, cu nuanțări venite din literatura clasică românească, (Zaharia Stancu, Eugen Ionescu, Mircea Eliade și nu numai), unde coexistă în armonie creativă originală: realul, absurdul și fantasticul. Spune autoarea, aflată în fața vitrinei unui chioșc de ziare: … am văzut un soldat învins fără să fi fost vreodată pe câmpul de luptă… (Parcul cu orhidee). În ansamblu, este o proză scurtă interesantă, atractivă, bine scrisă.

 

Constanța Popescu, Fericirea dintre gene, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2018, 86 p. Pe coperta a patra a volumului, Ana Dobre apreciază: … În toamna timpului și a vieții, meditația Constanței Popescu are aura unui dramatism conștient și conștientizat, care nu o conduce în lamentație. E o înțelepciune a acceptării în această poezie ce vibrează de sensuri punând în mișcare aștrii și stelele proprii…

 

Spații culturale, Dimineți literare, Antologie editată sub egida revistei SPAȚII CULTURALE, Editgraph, Buzău, 2018, 210 p. În argumentul „Spații culturale” deschise, Valeria Manta Tăicuțu, moderatorul celor trei întâlniri, menționează: … Întâlnirile literare ilustrate în acest volum s-au desfășurat într-un loc atipic, o cafenea/ restaurant (…) cu rafturi de cărți pe pereți, cu tablouri, pian și citate scrise de mână și înviorate de lumina filtrată prin vitralii (…) și cu invitați care fac cinste literaturii contemporane: Corneliu Antoniu (Galați), Ovidiu Bufnilă (Bacău), – la ceas de iarnă; Florentin Popescu, Iuliana Paloda Popescu (București), Viorel Savin, Petre Isachi, Dumitru Brăneanu (Bacău) la cel de primăvară; Camelia Iuliana Radu (Ploiești), în arșița lui august.