Fărădelegea lui Călin – Coful civil
75!
O juridico-limitare distributivă. O lărgire îngrădită. A drepturilor cumulate prin afilierea la convenții, pacte și alte (alea) de le-om fi semnat. Cu drepturi umane, cu libertăți și bună-credință. Chiar cu riscul încălcării celor dinainte, de-s internaționale nu putem spune nici pâs.
Încercasem posibilitatea unei paranteze în spatele bun-crezului, la care am renunțat convins pe jumătate că lezează, conotația relaționând al doilea termen direct, ortodoxia, situându-se în imediata apropiere a gândurilor și mișcărilor permise oricărui cetățean. Un ghidaj perfect când i te pliezi. Ca să constat că nu era niciun impediment. Art. 76 deschide seria prezumțiilor de acord cu expresia ,,Când însuși cel la care…” în tonul cel mai religios. Mă-ndeamnă la și-uri, la iară-uri, la repetiții și reatenționări. Acest ,,cel” se notează legal doar cu ,,persoana”. Presupunere referitoare la punerea în posesia altcuiva de date ori materiale, de notorietate că se ocupă cu informarea publicului: i le-ai dat, nu-i nevoie de acord scris pentru publicarea lor. De-ar fi fost altul, i s-ar fi imputat câte-n lună și-n stele.
Nici aici nu este clar, unde se desfac informațiile de date și materialele de obiecte. În general în legislație. Art. 77 oferă totuși o limită cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, prin cazuri și condiții de lege specială.
Astea-s semne și eu nu le-am perceput. Să fi citit înainte…. La suedezi acest paragraf dă să se abroge. Jumătatea a doua, pentru necrofili. Adică niciun respect, ca în Art. 78 românesc, pentru corpul celui decedat, ci doar o transformare în obiect sexual. Cât privește memoria acestuia, sper măcar la un minim respect. La ei.
Despre tata numai de bine și foarte bine. Despre toți asemenea lui ca despre cei vii, cu ,,… imaginea și reputația…” intacte. (Art. 79)
Orgolii spulberate de cel pus pe catafalc. Să se facă precum a dorit. De nu…. Ajunge la mâna soțului, părinților, descendenților până la spița a patra. Și a altora. Ca să-mi spun opinia, după liniile genealogice ar trebui să acționeze un set de operațiuni, nu să se ajungă la ,,… dispoziția primarului…” și legatarilor pentru desfășurarea funeraliilor. Căci fiecare face după capul lui…. (Art. 80)
Bine totuși că pentru eventuala prelevare de organe, după deces, primul cuvânt îl are, prin înscris, mortul, apoi neamurile până la a patrulea grad. Cine știe ce îi dădea prin cap edilului și ălorlalți în vremurile astea capitaliste…. (Art. 81)
Dolănescu. Ce treabă are? Încă mai plutește în trăirile mele intime întâlnirea cu ,,regele muzicii populare românești”, intitulat cu emfază – la 80 de ani și cu ochelari dioptrici de peste 5 – de Ileana Constantinescu. El și nășitul celor câți a apucat copii. Art. 82-85 ,,produc” persoana, în sensul identificării. Structura. Nume, prenume și dreptul la ele. Filiația și starea civilă pentru dobândire. Nașterea și căpătarea prenumelui după.
Ne oprim la Art. 84, Al. 2. Partea care interzice ofițerului de stare civilă a acceptării prenumelor ,,… indecente, ridicole și altora asemenea, de natură a afecta ordinea publică, bunele moravuri sau interesele copiilor…” Semafoare, Cocaine…. Pentru astea n-a luat nimeni nicio sancțiune. Și-o să-mi fie teamă a mai deschide subiecte de teama coincidenței. Conversând cu soția despre chiar nume și prenume cu o oră în urmă. Cum se chinui bietul asasinat Iorga să ne scoată din sălbăticie, cum strădania lui a fost în zadar. Mi-am cerut iertare pentru misoginism, dar în parte poporul român nu va mai avea nume neaoșe din cauza lor, prenume la fel, dar în cârd cu soții. Lor și se alătură aceeași primari care prin vrere personală pot da identitate celor născuți din părinți necunoscuți. Tot primar fuse și cel ce și-a încredințat Dolănescului prenumele ultimei fiice.
Noroc de Art. 85. ,,Cetățenii români pot obține… schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie și a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea.”
