Brigada diverse – (R)enunț…
16 ianuarie 2021
O minimă informare ar fi schimbat radical teama. Am injectat maimuțe, câini, pisici…. Dacă ne-o spun cu atâta convingere că suntem primii pe care îi paște serul anticovid….
Am auzit câte și mai câte. Blesteme pe bietul an 2020. Parcă numărul contează și nu intestina-i fierbere. De-ar fi doar o particulă începută de-aici și terminată dincolo. Și nu este.
M-a bucurat și întristat că un artist a ajuns la ,,metehnele” mele, considerate cândva inadecvate. Mă miră totuși că alții și mai dihai încă se îmbată cu cântece și promit călătorii de durată, dar restricționate, angajaților. Ori cu noi, ori du-te nene cu alții.
Dați, fraților, albinelor o pauză. Că vă trudesc și vă vâră nu ace cu efect alergic, ci bani destui în buzunar. Nu uitați, producători, acest fapt. Că lumea cumpără și-n vremuri de sărăcie cruntă, dar mai puțin. O linguriță la patru zile, cum certifică alții păhărelul zilnic de vin, e sănătate curată.
După covrigii de Buzău – nu mai găsiți niciunul dintre cei lăudați -, cutia de carton, imprimată și asamblată la dimensiunile celor de pizza, a devenit celebră cu oferta de cedare a spațiului de depozitare pentru vaccinul sars.
El lipsea tagmei moraliștilor, Trăian. Și în fața cui? A lui Trump. Și despre ce? Despre izolarea USA. Nu i-o fi oarecum să deschidă subiectul relațiilor externe deficitare, zero?
Procente mari, numere mici, procente mici, număr mare. De locuitori. Cât are Israelul? 9 milioane. Să ne lase cu contabilizarea icșilor ,,trași în țeapă”, nu-i niciun succes, nu atrage nicio laudă.
Mulți infectați cu noua tulpină, abia de-un borș anglican imunizați. Cu un cap suplimentar peste umerii prim-ministrului și cu o predictibilitate de suspendare a restricțiilor peste un an și. Să treacă și iarna cealaltă.
Așa ce surprind fotografii realitatea…. Făcând din Biden nu un comunicator în vremuri de răzmeriță, ci un sfânt. Cercul cu însemne transformându-se inevitabil în nimb.
,,Noul cip” se ocupă de…. Ce viteză are?
Conspirații…. Fără ele nu se poate. Sunt întreținute artificial și cu rea-voință, cetățenii lumii, nepăsători, ascunși, ai naibii, refuză să se declare bolnavi de Covid. De-aia-s buni turnătorii, pentru sănătatea ei.
La scris e una, la citit nimic. De vină școala de jurnalism, dădăcitoare peste ucenici că titlul e muma articolului, iar el…. Român, ziarist, vaccinat. Sus. Mai jos, textual, deloc. Doar un vizitator de pomană. Și pomină.
Întrebare întrebătoare din vremuri vremuitoare. Priveam siderat apropierea nefirească – n-am încetat – dintre reporterii televiziunilor încă de la debutul pandemiei. Până atunci niște străini. Căutam lor distanțele regulamentare și portul sănătos de mască. Exemplul către populație. Declarate nule. Am găsit însă consecințele în Elveția. După traiul și huzurul în tandem, și-au pierdut perechile și le reclamă. Mai mult, se vor primii în listele injectaților. De s-ar fi postat primii între protejații contra virusului.
La sistemul american de vot cu zarul nu achiesez. Până la urmă i se putea servi o lecție lui Trump altfel. Cum s-a numărat o dată, se putea și a doua oară. Prind și românii programul ăsta?
Ar-ul este specific bănuielilor încă neconfirmate. Percheziția fiind doar o parte din lanțul învinuirilor și pedepsirii. La noi șapte au profitat de ,,munca” a șase. Cam dezechilibrată balanța de… plăți. Spălate, nespălate, trimise de pește sau întoarse….
Anarhie…. În SUA? Poate o curioasă dorință de-a-ncerca și altceva.
Unii dorm. Alții lucrează. Unii discută. Alții creează. Unii mor. Alții împart veșnicia. Și notorietatea după moarte. Și ziceți ce-oți zice, și Nicolaescu, și Păunescu nu pot fi acuzați de anonimat.
Privindu-i lasciva unduire, m-am trezit în noianul de amintiri. Un personaj din arealul lucrărilor de tinichigerie, ,,admirat” într-o nocturnă cu cântec și bară. Drept e, se mișca ,,bine”. Dar ăla nu-i bărbat, e… famen. Nicicum pă nașu’!
