De-ai noștri! – Marius Neculae – RÂMNICU SĂRAT – Opere de for, monumente și plăci comemorative (3)

Monumentul eroilor sovietici (1944-1945)

Denumire: Monumentul și cimitirul ostașilor sovietici
Datare: 1991-1993
Locație: Cimitirul Eternitatea
Locație inițială : Intersecția străzilor Alexandru Ioan Cuza (DE 85) și 22 Decembrie, în fața Școlii Generale Vasile Cristoforeanu.
Material: marmură, ciment.

Ridicat inițial în fața localului vechi al Școlii nr. 5, monumentul și parcela ostașilor sovietici au rezistat acolo până după 1989, când a fost înlocuit cu bustul lui Gh. M. Murgoci, prezența lui fiind atestată, în anii regimului comunist, de toate vederile și fotografiile cu fațada școlii amintite. Cum se poate observa în imagini, avea forma unui obelisc piramidal, din marmură albă, text bilingv, stema sovietelor(78).
Monumentul din Cimitirul Eternitatea poate fi considerat ,,urmașul” celui din epoca comunistă. Ținând cont că a fost ridicat la cel puțin câteva luni de la demolarea celui vechi, de aspectul marmurei și de faptul că are alte dimensiuni și altă formă, putem conchide ca la realizarea acestuia nu s-a folosit nici măcar material original din monumentul inițial. De precizat că monumentul a fost restaurat în anul 2011, de către Consulatul Federației Ruse la Constanța.
Textul original, în renumitul ,,limbaj de lemn”, se pare că a fost păstrat și după reamplasarea din anii ‘90:

Monumentul are ca semne distinctive binecunoscutele secera și ciocanul, precum și steaua roșie în cinci colțuri. În spatele obeliscului sunt pietrele funerare ale ostașilor sovietici ce au murit in zona(79).
Cimitire și monumente ale soldaților sovietici în România se mai găsesc la: București (șos. Pipera), Iași (cimitirul Eternitatea), Suceava (cimitirul Pacea), Vlădeni, (corn. Dumbrăvița, jud. Brașov), Lugoj și Periam (jud. Timiș), Ghiorghieni și Toplița (jud. Harghita), Bozovici (jud. Caraș Severin), Constanța și Medgidia (jud. Constanța), Sinaia (jud. Prahova), Buzău (str. Unirii)(80).

Monumentul eroilor (Cimitirul Eternitatea)

Denumire: Monumentul eroilor
Datare: 1965
Locație: Cimitirul Eternitatea
Material: marmură

A fost construit în 1965 și are forma unui obelisc, placat cu marmură albă, în partea superioară finalizându-se cu un vultur din metal cu aripile întinse. Inscripția de pe placa aflată pe monument este următoarea:
GLORIE/ ETERNA EROILOR/ NEAMULUI CĂZUTI/ ÎN LUPTELE PENTRU/ PĂSTRAREA FIINȚEI/ NAȚIONALE A/ POPORULUI ROMÂN.
Obeliscul, înconjurat de șase stâlpi din metal, legați cu lanțuri, ce imită coloana infinitului, este situat în mijlocul unei parcele, amenajată în 1946, care cuprindea 98 de morminte (în prezent doar 56). în anul 1990, cu ocazia reamenajării, vechile cruci de lemn de pe mormintele eroilor au fost refăcute cu ciment și marmură albă(81).
De menționat că, în ultimii ani, aici au loc celebrări, cu ocazia anumitor evenimente (25 octombrie, 1 decembrie), organizate de autoritățile locale, în cadrul cărora reprezentanții formațiunilor politice, unităților de învățământ, ai instituțiilor, militarilor în rezervă și retragere, depun coroane. Acest tip de ceremonii se țineau și în trecut, depuneri de coroane la mormintele eroilor fiind atestate încă din 1920(82).

Troița Ion Mihalache

Denumire: troița Ion Mihalache
Datare: 1992
Autor: Pop Săpânța
Locație: Strada Victoriei, intersecția cu str. Brașoveni.
Material: lemn

Este o troiță din lemn sculptat, dedicată victimelor penitenciarului din localitate, în special lui Ion Mihalache, al cărui chip este sculptat pe fața troiței, în partea superioară. Crucea este bogat decorată (brâuri, floarea vieții, silueta lui Iisus Hristos-spate sus și chipul Fecioarei Maria-față jos).
De menționat că Ion Mihalache, fruntaș țărănist, a fost arestat în iulie 1947, după înscenarea de la Tămădău, și condamnat la muncă silnică pe viață. După regimul exterminator din penitenciarele Galați și Sighet, este transferat în 1955 în arestul Ministerului de Interne, unde refuză orice fel de tranzacție cu anchetatorii. Transferat în închisoarea de la Râmnicu Sărat, moare, la 5 martie 1963, după 16 ani de detenție, la vârsta de 81 de ani(83).
Text față:
ION/ MIHALACHE/ 1882-1963/RIDICATĂ ÎN MEMORIA/ CELOR CARE AU CĂZUT/ VICTIME COMUNISMU/ LUI ÎN PENITENCIARUL/ DIN/ RÂMNICU SĂRAT/ MARTIRI AI NEAMULUI/ ROMÂNESC/ TEODOR POXIN/ ION LUGOJANU/ CONSTANTIN HAGEA/ AUREL DOBRESCU/ OVIDIU BORCEA/ CRIȘTE A VALENTIN/JAN ARNĂUTU/ Preotul MIHAI PALICA/ ALEX POGONEANU/ G-AL DOBRE GHEORGHE/ PANTAZI C-TIN/ ȘI/ MULȚI ALȚII…
Text spate:
EU SÎNT/LUMINA LUMII/CALEA VIAȚA/ȘI ADEVĂRUL/ TORTURAȚI BAJOCURIȚI/ RĂMAȘI ÎN VIA ȚĂ/ CORNELIU COPOSU/ ION DIACONESCU/ ION BĂRBUȘ/ NICOLAE ADAMESCU/ ION PUIU/ RIDICATĂ DE PARTIDUL / NAȚIONAL ȚĂRĂNESC/ CREȘTIN DEMOCRAT/ ORGANIZAȚIA RM. SĂRAT/ FĂCUTĂ DE DL. POP SĂPÎNȚA/1992.

Obeliscul Corneliu Coposu

Denumire: Obelisc Corneliu Coposu
Datare: 1999
Sculptor: Emil Pricopescu
Locație: Strada Mihail Kogălniceanu (DE 85)
Material: ciment, marmură albă, marmură neagră

Ridicat în 1999, obeliscul dedicat lui Corneliu Coposu (20 mai 1914-11 noiembrie 1995) impresionează prin înălțime, pe cel care traversează Râmnicu Sărat pe DE 85. Placat cu marmură, monumentul aduce aminte de cei opt ani de detenție grea, pe care fruntașul țărănist i-a făcut la Râmnicu Sărat. Monumentul a fost realizat de către sculptorul Emil Pricopescu (n. 1939), membru fondator al U.A.P. Buzău, participant la Tabăra de sculptură de la Măgura și profesor de sculptură la Liceul de Artă.
Fruntaș al Partidului Național Țărănist, președinte al organizației de tineret (1935), secretar personal al lui Iuliu Maniu (1937-1940), Corneliu Coposu ocupă funcții importante în P.N.Ț. (1944-1947)(84), fiind arestat 14 iulie 1974 și închis până în 1964, în diferite penitenciare comuniste. C. Coposu a executat ultima parte a pedepsei la Râmnicu Sărat, într-un regim penitenciar dur, de izolare, unde deținuții erau păziți de gardieni străini, asiatici îmbrăcați în uniforme românești, pentru care deținuții erau doar simple numere(85).
Placa de marmură albă din fața obeliscului are gravat chipul lui C. Coposu (profil dr., în partea superioară, într-un medalion) și legenda:
CORNELIU COPOSU/ ÎN MEMORIA/ VICTIMELOR COMUNISMULUI/DIN PENITENCIARUL RM. SARAT.
În partea din spate este atașată o placă, tot din marmură, cu inscripția:
MONUMENT RIDICAT/ DE/ FUNDAȚIA PENTRU DEMOCRAȚIE/ ,,CORNELIU COPOSU”/SCULPTOR EMIL PRICOPESCU 1999.

Troița eroilor Revoluției din 1989

Denumire: Monumentul Eroilor Râmniceni căzuți în Revoluția din Decembrie 1989.
Datare: deceniul 10, sec. XX.
Locație: Parcul central
Material: marmură

Monumentul este constituit dintr-o cruce și o placa din marmură albă(86), așezate pe un piedestal, placat tot cu marmură.
Pe placă era inscripționat la inaugurare, următorul text:
VIE RECUNOȘTINȚĂ/ MARTIRILOR RÂMNICENI/ AI REVOLUȚIEI/ 22 DECEMBRIE 1989, după care urmează numele a șapte eroi râmniceni, căzuți în decembrie 1989:
APOSTOIU C CORNELIU/ CIOCÂRLAN ST ROMEO-MARIAN/ DAN V. COSTEL-GIGEL/ DASCĂLU T. COSTEL/ FLORIAN GR. IULIAN/ FJFERE P. IONEL/ MUNTEANU M. MIRCEA-ȘTEFAN, cu mențiunea că au fost adăugate mai târziu, după anul 2000.

Grup statuar Descifrarea Tainei

Denumire: Grup statuar Descifrarea Tainei
Datare: 2010
Sculptor: Balasz Alexandru Ștefan
Locație: Parcul central
Material: lemn

Inaugurat la 16 august 2010, ansamblul este opera sculptorului maramureșean Balasz Ștefan Alexandru, secondat de râmnicenii col. (r.) Mihai Doina și Laurențiu Selegian.
Beneficiind de sprijinul Primăriei și Administrației Domeniului Public, materialul din care au fost făcute cele nouă piese constă în lemn de plop, provenit din tăierile făcute în oraș. Ansamblul este delimitat de o poartă, situată spre Răsărit, ce are sculptate pe partea superioară un ochi deschis, încadrat de literele α și Ω și o cruce, în partea de Vest. Pe un drum presărat cu stânci, de la Poartă spre Cruce, întâlnim șapte personaje, un bărbat și șase femei.
Ansamblul a iscat numeroase discuții privind simbolistica, atât în presa scrisă locală, cât mai ales în spațiul cibernetic(87). Timpul, cel care are ultimul cuvânt întotdeauna, ne va arăta dacă acest tip de lucrări are sau nu valoare. Lăudabilă însă rămâne fapta celor care au inițiat și susținut ridicarea de noi monumente.

Crucea martirilor închisorii comuniste

Denumire: Crucea martirilor închisorii comuniste
Datare: 2011
Locație: str. Ion Mihalache, nr.53 (incinta fostului penitenciar) Material: lemn.

A fost sfințită la 21 august 2011, cu ocazia deschiderii ediției a V-a a Universității de vară(88), fiind realizată de către tinerii participanți ai grupului informal InterViu(89) (coordonați de către domnii Selegian Laurențiu și Mihai Doina). Crucea, care are aproximativ 3 metri înălțime, a fost amplasată cu ajutorul partenerilor: Primăria Municipiului Râmnicu Sărat, ADP Râmnicu Sărat (ce a pus la dispoziție și resursele materiale), Asociația Foștilor Deținuți Politici, filiala Râmnicu Sărat și Federația Organizațiilor Râmnicene de Tineret, Educație și Sport.
Pe brațul orizontal:
VIE RECUNOȘTINȚĂ/ MARTIRILOR ÎNCHISORII, iar în partea de jos: 15.08.11.
Este închinată victimelor închisorii din perioada comunistă, printre care: Ion Mihalache, Ioan Bărbuț, Alexandru Todea, Ilie Lazăr, Walter Iosif.
Tot la fosta închisoare, dar pe zidul exterior, lângă poartă, P.N.Ț,C.D. Râmnicu Sărat, a dezvelit în anul 1992 o placă din marmură albă cu textul:
IN MEMORIA / VICTIMELOR COMUNISMULUI/ DIN ÎNCHISOAREA RM. SĂRAT/ P.N.ȚC.D. RM. SĂRAT/ 1992.

Crucea Martirilor din cimitirul Eternitatea

Denumire: Crucea martirilor
Datare: 15 octombrie 2012
Locație: Cimitirul Eternitatea
Material: marmură

Ridicată în anul 2012, pe locul unei alte cruci din lemn, care avea aceeași dedicație, are forma unui mormânt, cu o împrejmuire din beton placat cu marmură și o cruce, cu imaginea lui Iisus Hristos, răstignit, inițialele A.F.D.P., două mâini cu cătușe la încheieturi și legenda:
ROMÂNIA/ FERICIȚI CEI PRIGONIȚI/ PENTRU DREPTATE/ ÎN MEMORIA CELOR CARE AU/LUPTAT ȘI S-AU JERTFIT PE ALTARUL/ PATRIEI PENTRU CREDINȚĂ, LIBERTATE,/ DREPTATE ȘI ADEVĂR.
În partea stângă a monumentului, jos, este prinsă o placă cu următoarele date:
PROIECT ȘI/ EXECUȚIE/ A.F.D.P./ Fiii Rm. SĂRAT/ PREȘ. CTIN. VASILE/ TEH. ȚURCAN/ STELIAN/ 15.X.2012.

Note:

78. Fotografic color, 13×18 cm, deceniul 9, sec. XX, Muzeul Municipal Râmnicu Sărat, secția istorie, inv. 68; Vedere din Rîmnicu Sărat, alb-negru, Ed. Meridiane, 14×9 cm, deceniul 7, sec XX, Muzeul Municipal Râmnicu Sărat, secția istorie, inv. 460.
79. în total se pot observa 95 dc pietre funerare, 15 ale soldaților necunoscuți și 80 care au numele gravate, în timp ce pe http://www.once.ro/cimitire/cimitir_sovieticc_rom.php, din data de 17.05.2013, se amintește de 72 morminte individuale și șase gropi comune, pe o suprafață de 1200 m.p.
80. De precizat că înființarea și întreținerea mormintelor soldaților și civililor străini (aliați sau nu), este reglementată nu numai prin legislația națională, dar și prin convenții internaționale, la care România este parte, ca: art. 30 din a ΙΙΙ-a și art. 130 din a IV-a Convenție de la Geneva (aprilie 1949).
81. http.7/www.oncc.ro/ro/cimitir.php?id==10066&lang=ro&jud=19&cim=16, din data dc 3.07.2013.
82. Programul Serbărei de la 20 Main 1920, Muzeul Municipal Râmnicu Sărat, Secția de istorie, inv. 172; tipar/hârtie; 42 x 32 cm; (vezi anexa Vili).
83. Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Raport final, București, 2006, p. 228.
84. Tudor Călin Zarojanu, Viața lui Cornelia Coposu, Ed. Mașina de scris, București, 1995, p. 11-51.
85. Iată cum descrie Corneliu Coposu situația din penitenciarul de la Râmnic, abuzurile gardienilor și soarta lui Ion Mihalache, în Vartan Arachelian, Dialoguri cu Corneliu Coposu, Ed. Anastasia, București, 1991, p. 97-98: C. C: … La Râmnicu Sărat am făcut ultima parte a pușcăriei.
V.A.: Acolo a murit Mihalache!
C.C.: Da… pușcărie monocelulară, fiecare deținut fiind singur in celulă, nu avea deloc lumină naturală; iluminarea era asigurată de un bec de 15 w, iar in timpul iernii nu se făcea încălzirea celulei. E adevărat că fiind foarte veche și clădită din două rânduri și jumătate de cărămizi, nu se simțea nici o deosebire intre vară și iarnă; era aceeași temperatură rece și întuneric. Ferestruica celulei era în permanență oblonită pe dinafară ca să nu se poată vedea cerul. De altfel geamul era și de neatins la înălțimea la care era situat. Era o interdicție absolută de a face uz de pat, în afară de cele opt ore, care erau destinate somnului, în timpul zilei trebuia să stai în picioare, sau să stai pe tinetă. Deci nu aveai dreptul să te așezi pe pat, nu aveai cu cine să vorbești, în ultimii opt ani nu am rostit nici măcar un singur cuvânt și la ieșirea din închisoare uitasem să vorbesc. Mi-a trebuit o perioadă de readaptare de câteva luni până mi-am redobândit graiul. Efectiv nu am spus nici un cuvânt în tot timpul ăsta. între timp mai interveneau pedepse, izolări… […] înjurături mai puțin, fiindcă garda de la Râmnicu-Sărat, gardienii care ne păzeau nu erau români, vorbeau o limbă stranie, asiatică, nu erau nici slavi, erau un fel de kirghizi, turkmeni, n-am putut să definesc niciodată limba pe care o vorbeau. Nu cunoșteau și nu pricepeau limba română.
V.A.: Adică erau sovietici?
C.C.: Nu, erau îmbrăcați in uniformă românească, dar nu știau românește. Aveam aproximativ 80 de gardieni, care operau in 4 schimburi, iar numărul ofițerilor era dublu; făceau școală. Râmnicu Sărat era nu numai cea mai dură pușcărie, dar era și un fel de pușcărie experimentală, liceu de aplicație pentru viitoarele cadre ale pușcăriilor. Aceștia erau români, dar gardienii erau de un neam străin, niște brute, care nu știau cu cine au de-a face. Nu știu ce idei aveau despre noi, dar, probabil, pentru ei eram doar niște cifre și pentru menținerea ordinii aplicau ca metodă de disciplinare a deținuților bătaia. Intrau în celulă, 5-6 gardieni gealați din aceștia înarmați cu bastoanele și băteau pe toți deținuții, pe rând, fără nici o justificare până când cădeam jos. Toți deținuții, indiferent de vârstă și de starea sănătății erau bătuți metodic. Regimul acesta nu l-a ocolit nici pe Mihalache, care avea vârstă de 82 de ani și nu a fost scutit de bătaie nici Pogoneanu, fostul director din Ministerul de Externe, care, paralizat pe jumătate, nu putea sta în picioare, stătea permanent in pat și era bătut în pat, culcat. Despre sfârșitul lui Mihalache: A avut o comportare foarte demnă, până în ultimul moment al vieții, în ultima fază nu se mai putea mișca, decât cu foarte mare greutate, după aceea a paralizat și, în scurtă vreme, s-a prăpădit.
86. Inițial a fost amplasată o troiță din lemn.
87. Laurențiu Selegian, Descifrarea tainei din Parcul Municipal, în Sensul Râmnicean, nr. 153/2010, p. 7.
88. Cătălin Pavelescu, Vie recunoștință martirilor închisorii, în Sensul Râmnicean, nr. 175/2011, p. 2.
89. Grup informal ce s-a constituit ulterior în Unity In Values Interconfessional Association.