Fărădelegea lui Călin – Cobul civil
Câțiva.
Numai Hitler, Saddam…, Soroș…. Excepții, lor nu le-a pus nimeni piedică. O! și extratereștrii. În rest nimeni, dar ,,Nimeni nu poate aduce atingere speciei umane.” Întoarcerea la obârșiile făcătorilor de nou are temeiuri… umane și raționale. Adică ferește-ne… de curățarea speciei și de cei cărora li se pare că trebuie să fim altfel de cum suntem. Pe ăștia nu-i interoghează nimeni, ba chiar îi încurajează. Încă o dată propun cazul Kurzweil, care nu vede nimic în neregulă când vine vorba de invazia nanoboților. Și ai altora care doresc înlocuirea omului cu o mașină. O fi sau nu ,,… practică eugenică…”, propunerea Art. 62, Al. 2, cea care are precis selecția persoanelor? Ei, însă, nu sunt români.
Deloc de ocolit criptarea, învăluirea în ceața științei când se face referire la practicile schimbării ori modificării ,,… caracterelor genetice…”, neexplicându-se ce anume. La suprafață, fundamental? De neînchipuit scopul: ,,… modificarea descendenței persoanei…” De aici și chestiunea fundamentului. Adică ce să transformi încât să dispară caracteristicile de bază? ADN-ul? Sângele, capul, ce? Cum? Ori Art. 63 se adresează lui 2045, dincolo de care lui Kurzweil i s-a întunecat viziunea? E cert, Codul Civil românesc este doar de uz intern și nu prea ține pasul cu omenirea. Să fie ei sănătoși. De-alde clone hălăduiesc prin marile laboratoare militare, străine, de când Dolly geamăna. Art. 3 încheie incertitudinea și chiar interzicând actele de ,,… reproducere umană asistată…”, certifică prin inadmisibilitatea alegerii ,,… sexului viitorului copil…” existența procedeului. Ce mă nedumerește este precizia predicției și aplicării ca excepție: tocmai pentru a împiedica o boală ereditară gravă legată de sexul reprodusului.
Sesizez acestea, doar ca îngrijorările celelalte să pice pe planul doi (amenințările cu dispariția familiei), astelalte sunt mai grave. Păi, după ce declari ,,Corpul uman este inviolabil” la Al. 1, cum se mai potrivesc cazurile exprese și limitative privitoare la integritatea fizică și psihică de la Al. 2? Observarăți și-ul. (Art. 64)
Încerc să nu dau alte conotații Art. 65, deși… era simplu să pun piedici cercetării caracteristicilor genetice pentru scopurile medicale sau cercetare. Pentru că în sine, țelul acestor examene vizează identificarea unei persoane, strict în procedurile judiciare.
Care este hiba legilor, pe unde are scăpări? Tot pe la derogările conținutului. Așa, la suprafață, ,,Orice acte au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman…” împiedică până și asigurarea de viață. Și pe cele în caz de accident. Fiindcă nu numai întregul este ,,devalorizat”, ci și părți – elemente – și produse ale lui. (Art. 66)
Art. 67, la fel de răspicat, își depune nu-ul peste experiențe, teste, prelevări, tratamente… ca terapie sau cercetare științifică. Totuși, abdică în final cu decât-ul expres-ului și limitării legale.
Voi să fiți în situația nevoii unei bucățele din trupul altuia, ați apela la copii, la handicapați mintal ori tulburați de-a binelea sau v-ați găsi binevoitorul donator cu discernământ, gata să-și dea acordul scris, dar nu așa tam-nesam, după informare etc., în stare să și renunțe în ultimul moment? (Art. 68)
Daune morale și materiale? Ce să înlocuiască abuzul asupra oricărei piese din trupul uman, ce reparare? Hai că un a la carte marca doctorului Ciomu mai are speranțe. Ce-i faci mâinii, ficatului…? Le scoți din pălărie, le sudezi în zona afectată? (Art. 69)
