Brigada diverse – (T)itanii
12 decembrie 2020
Numai de culori nu-mi mai ardea. De semnificațiile seturilor de silabe. Albii înghețați de frig, cei roșii înfuriați și puși pe harță, galbenilor tot de la mâncare li se trage, negrii perpeliți la căldura africană, metișii….
S-a mai strâns de-o ciorbă. De încropit cu sparanghel. Apă este, lacrimile Penelopei teutone, în fața câte unuia per circumscripție electorală, curg șuvoaie și nu s-or opri până la jumătatea lui ianuarie. Sper la un bis pentru înc-o zi, să marcheze măcar cineva încă un an fără Eminescu.
Măi sTOloMAC, cu părere de rău că nu ți-o duce nimeni dorul. Ca nimeni ce-ai fost.
Alergic la ce? La o secvență ARN? La alte componente? Și cum să aflu?
Iar dacă nu mă vaccinez, având intoleranță la ,,serul” minune, mi se limitează drepturile? Om mai avea Constituție?
Colț Alb se dă la caninul negru. Dar susținătorului de aur i s-a făcut de harță cu cefele noastre mulatre.
Conținutul flaconului injectabil, ca oricare altul, are, ca altele, atașat un set de instrucțiuni de folosire și contraindicații. Numiți-le efecte secundare. Multe, după unii salpetrieri, cititori în 53 de pagini de prospect. Multe și acestea.
Îmi doresc și eu ucenicie în Noua Zeelandă. Numai Cîțu?
,, Țupa-țupa, Vasali” ne-ngroapă pe toți!
Nu mă plimb, nu merg la adunări publice. Mă simt ca infractorii din Codul Penal, ,,beneficiar” de măsuri complementare.
Lumea a treia, mâna a treia. În societal ca-n politică.
Spațiu privat, capital privat. Nu-i așa? Doar în privința… nu.
Ce-i viața omului? Un mister. Ce-i virusul actual? O enigmă. Cum să ai covid de 260 de zile? Uite-așa. M-aș înscrie în locul posesorului în Guiness Book, măcar să apuc să iau cei 50.000 de dolari.
PoțiFiCineVrei. În definitiv.
Nu va mai fura motorină, totuși, se pricepe, de la Edison înspre noi, la delapidat rețelele electrice.
Un astfel de poet cantabil care nu știe ,,despre”….
Știi piesa aceea, Dănuț? ,,Ține caii, Simioane…” Cam de-o teapă cu ,,Arză-i focul de dușmani…”
Cioran le-ar fi dat cu flit tuturor. Și neamurilor, și lui Liiceanu.
La câteva puncte aș putea susține teza lipsurilor, a imposibilității acestui sistem ,,așa zicem – așa scriem” de a depăși realitatea. Cât privește varientarea unui cuvânt în zeci de forme, asta nu îmbogățește prea mult o limbă, tăind articulările și terminațiile conjugărilor, mai rămâne o mână de vorbe. La filtrarea cu motorul de căutare ,,doar românești”, te trezești cu mâna goală. Chiar și ,,ceapa” înșiruitorului de 11 criterii, pentru care suntem mai dalmați ca limbuții ei dispăruți pe la finele veacului 19, e cam greu de pronunțat, nu lesne, fără să nu treci prin i-ul moldovenesc. La imbatabila ,,pneumo…canicoză” de 44 de litere ne-om găsi nașii între neamurile președintelui.
Lăcătuș dur? Criminal. Rupe-oase instigatorul la omor. Pe teren. Opinează Stelea.
Pop-Ioane. Las-o cum a picat. L-a făcut cioară și cu asta basta.
