Spații culturale nr. 73 (5)

Hai-hui prin lume

Stan BREBENEL

TANGER

Să fii în Spania, pe Costa del Sol, și să ai șansa de a vizita, măcar și pentru o zi, nord-vestul Africii ar fi ceva de neiertat și neimaginat. Ne aflăm cu grupul de români la un hotel din stațiunea Benalmádena aflată de 12 km vest de Malaga și între alte două stațiuni renumite: Torremolinos și Fuengirola, din comunitatea autonomă Andaluzia. Am fost și aici cu familia marelui scriitor Dinu Săraru, în aceeași formulă ca pe Costa Brava, la Calella. În afara excursiilor din zonă (Granada, Sevilla, Cordoba – cele mai importante destinații) și micuțul stat Gibraltar, am avut fericita ocazie de a vizita orașul marocan Tanger. Era, pentru mine, soție, fiica noastră și fiica cea mică a familiei Săraru, primul contact cu ținutul african. Am fost tare nerăbdători să plecăm în excursie, mai ales că se vehicula ideea, la un moment dat, ca această excursie să nu se facă. Însă speranțele nu ne-au fost înșelate. În ziua stabilită, dis-de-dimineață, ne urcăm în autocar și pornim spre portul spaniol de îmbarcare, Tarifa, cu destinația Tanger. Trecem în viteză pe lângă faimoasa stațiune Marbella și stânca-stat numită Gibraltar, ajungând la Tarifa după aproape două ore de călătorie. O ceață densă acoperea portul, deși ne aflam în ultima săptămână a lunii mai; ora locală arăta 10:00 a.m. În autocar am completat ultimele documente necesare pentru a intra în Maroc. S-a putut intra și cu cartea de identitate. După aproape o oră petrecută la bordul ferry-boatului, ce efectua curse regulate prin strâmtoarea Gibraltar, am ajuns în Tanger. Trebuie spus că strâmtoarea Gibraltar, sau Coloanele lui Hercule, leagă sau desparte Oceanul Atlantic de Marea Mediterană și separă Spania de Maroc sau Europa de Africa în punctul cel mai îngust. Aici lățimea variază funcție de punctele de pornire și de sosire. Media este de 17 km. Numele strâmtorii vine de la Gibraltar, care la rândul său provine din limba arabă Jebel at-Tariq, ceea ce înseamnă muntele lui Tariq. În acest loc ne dăm seama de intensitatea traficului maritim dinspre și spre ocean. Tot în această strâmtoare temerarii înotători își măsoară forțele cu temperatura apei, cu curenții și cu navigația, încercând să o străbată. Doar aproape 1500 de înotători au reușit să o învingă, comparativ cu ascensiunea pe Everest, când un număr de 5 ori mai mare a ajuns pe acoperișul lumii. Din momentul în care pășim în portul Tanger, avem impresia că un val de căldură ne ia în primire. A fost numai o impresie de moment deoarece după aerul condiționat din ferry-boat căldura părea sufocantă. Privim cu interes lucrările din portul Tanger și cunoștințele ne spun că au fost executate de muncitorii români, prin antrepriza de construcții românească. Suntem preluați de un autocar al agenției de turism partenere din Tanger și plecăm spre prima destinație. Primele informații le-am luat de acasă. Tangerul este al doilea cel mai important centru industrial din Maroc, după Casablanca, având o populație de aproape 950.000 de locuitori (2014), fiind al treilea ca număr de locuitori. Alte informații importante: în timpul celui de-al doilea război mondial, Tangerul a fost un fief al spionajului și spionilor și toți cei care posedă o cameră video sau un aparat de fotografiat sunt suspecți și trebuie să le ascundă. Informația este falsă, din ea a rămas doar legenda. Apoi se mai spune că trebuie să ne ferim buzunarele și gențile pentru că sunt mulți cei care vânează banii și obiectele turiștilor. Nici acest aspect nu mai este atât de pregnant. Și mai știam că gigantul constructor auto „Renault” a deschis aici o uzină unde se asamblează mașinile Dacia Logan. Pe străzile din Tanger am putut observa multe asemenea mașini. Mai știam faptul că pe actuala suprafață a orașului a existat din vechime așezarea Tingis, un centru de civilizații și culturi datând din secolul V î.Hr. În timp, orașul a fost stăpânit de opt țări și de aceea sunt opt cartiere distincte. Printre acestea, cel englez, francez, belgian, spaniol, portughez.

Și pentru că este, totuși, un oraș cosmopolit, trebuie spus că limbile oficiale sunt araba și franceza. Populația este formată din trei segmente: arabii, europenii și evreii vechi. Toate acestea ne sunt spuse și de ghidul însoțitor.
Aflăm, ca noutate, că Tangerul mai este cunoscut ca patrie a hașișului. Nu aveam cum să ne dăm seama, într-un timp atât de scurt, de adevărul acestei afirmații. Probabil că viața nocturnă poate oferi mai multe detalii despre acest aspect, însă pe noi nu ne-a prins seara în misteriosul oraș marocan. La Tanger, verile sunt lungi și cu temperaturi suportabile, iar viața este ieftină. Ne vom convinge sau nu, rămâne de văzut.

Cap Spartel

Pornim spre primul obiectiv din program: Cap Spartel. Pentru a ajunge acolo, traversăm mare parte din oraș. Mai întâi, printr-o zonă limitrofă de litoral, unde modernul se regăsește ca în orașele de pe țărmul Mării Mediterane din Europa. Cel mai spectaculos cartier este cel rezidențial, așezat în zona dominantă de relief, unde locuințele sunt foarte frumoase, cu grădini largi și pline de vegetație luxuriantă (flori, arbuști și arbori mediteraneeni), probabil și foarte scumpe. Trecem prin fața unor licee cu predare în limbile franceză și engleză, prin fața Palatului Regal din Tanger, una dintre reședințele regelui Mohammed al VI-lea. Trecem prin câteva sate pitorești și nu după mult timp ajungem la Cap Spartel. Acest punct de pe harta nord vestică a Marocului, un promontoriu de altfel, a reprezentat un important punct strategic și un reper de neprețuit al navigatorilor. Aici a fost construit un far pe punctul cel mai înalt. Când îl vedeau, navigatorii se considerau deja ajunși acasă. Din vârful acestui promontoriu se poate vedea foarte bine granița dintre apele Oceanului Atlantic și Marea Mediterană. Granița este vizibilă ca urmare a nuanțelor diferite ale celor două imense întinderi de apă. Acest lucru se întâmplă din cauza diferențelor de temperatură. Ne-am bucurat și noi de superba imagine.

Tot la Cap Spartel există un alt punct de atracție: Grota lui Hercule. Am intrat în nu prea spațioasa și slab iluminata grotă. Aici, vânzători instalați cu mărfurile pe tarabe sau chiar pe jos te îmbiau să le cumperi mărfurile de prost gust. Într-un fel trebuiau înțeleși, pentru că au și ei problemele lor existențiale. Singura atracție a grotei o reprezenta spărtura către mare, care seamănă, aproape perfect, cu harta Africii. Din interior am mai putut privi pentru ultima oară linia de demarcație dintre ape. În apropierea grotei, într-un spațiu imens, am întâlnit alți vânzători, cămile și un puști cu un măgăruș care îmbia turiștii să facă poze cu el și animăluțul lui. La înapoiere spre oraș, am putut vedea mai multe plaje aproape virgine, fără amenajări așa cum te-ai fi așteptat, puțin populate în acea splendidă zi și la acea oră. Una ne-a atras atenția în mod deosebit. Era imensă, dar pustie. La mirarea noastră, ghidul ne-a spus că este a regelui și că nu are acces nimeni pe proprietatea sa atunci când regele se află în zonă.

Medina

Ne oprim în partea veche a orașului, cunoscută în lumea arabă sub numele de Medina. Străzile înguste, întortocheate și în pantă, cu dughene la tot pasul, cu brutării ce ofereau spectacolul frământării și coacerii celebrei lipii arăbești văzut din stradă, cu căsuțele mici și aglomerate, cu ușile și ferestrele deschise din care se degajau mirosuri amestecate de mâncare și resturi menajere și nu numai, îți creau o senzație de disconfort, de mânie și de asociere cu unele imagini de la noi. Pe tot drumul am fost „însoțiți” de vânzători care, efectiv, ne luau aerul. Nu după mult timp, am ajuns într-o piațetă unde îmblânzitorii de cobre negre ne-au oferit un spectacol aranjat. Șerpii parcă erau moleșiți de temperatura ambientală și de numărul de turiști. Doar îmblânzitorii erau fresh. Am urmat traseul pe care ghidul îl știa foarte bine și am ajuns, nu știm când, în bazar. Ceea ce te face să-ți pui întrebări este majoritatea magazinelor de marochinărie. Adică industria de pielărie. De la numele statului, Maroc, vine termenul de marochinărie. Nu ai să vezi în comerțul lor obiecte făcute din altceva decât din piele veritabilă. Când piața internă nu mai face față, importă materia primă din Canada. Sunt interesat de o scurtă din piele, iar fetele vor o poșetă, de toate zilele, pentru nora noastră. Cu greu ne-am decis, după ce comercianții ne-au agasat tot timpul. Negociem dur, mai ales eu care nu sunt tare la acest capitol, dar aici m-au autodepășit, și obținem un preț cât de cât corect. Pe fete le mai interesează preparatele pe bază de uleiuri de argan, fiind cel mai rar ulei din lume denumit și aurul Marocului: săpunuri, geluri de duș, creme, șampoane, ulei de masaj, loțiuni și alte produse pentru industria cosmetică. Din 30 de kg de sâmburi se obține 1 litru de ulei de argan. Arganul este un arbore endemic din Maroc care se găsește în principal în sud vestul țării, între Agadir, Essaouira și Taroudant. Are multiple întrebuințări. În afara industriei cosmetice, arganul, care înlocuiește măslinul, este o sursă de nutreț, petrol, cherestea și combustibil. Beneficiile uleiului de argan asupra corpului omenesc sunt multiple, având în vedere numeroasele vitamine pe care le conține. După tumultul de pe străzi și din bazar, a urmat momentul de respiro și de relaș. În prețul excursiei a fost inclus și un prânz la restaurantul Hammadi cu produse specifice gastronomiei marocane, mai puțin băuturile. Am fost serviți cu o supă de linte cu scorțișoară (delicioasă!), o porție de pui cu cușcuș, niște frigărui și fursecuri. Meniu mai mult decât decent. Ne așteptam la mai rău. În tot acest timp, o formație locală a interpretat la instrumentele tradiționale muzică folclorică marocană. O ambianță plăcută, silențioasă și decentă. Am încercat și berea. Bună! După prânzul cu specialități marocane ne deplasăm spre autocar și de acolo spre port, pentru a ne deplasa înapoi în Europa. Trecem pe aceleași străduțe înguste, unde neguțătorii de legume își expuneau produsele, în loc de tarabe, în roabe sau în papornițele „oltenești”. Pe lângă obiectivele vizitate, turistul care poate sta mai mult de o zi în Tanger mai poate vizita: Marea Moschee, Piața Mare și Piața Mică, Biserica Sfântul Andrei, Muzeul Kasbah, Teatrul Cervantes și încerca o baie în mare la una dintre numeroasele plaje imense. Seara se poate încheia la una dintre discotecile de pe faleză sau la unul dintre elegantele cazinouri. Noi atât am avut în program. Ne întoarcem în portul Tanger mergând cu autocarul pe promenada ultramodernă. Suntem uluiți de ceea ce vedem, parcă am fi pe una dintre rivierele europene vestite, cu construcții ultramoderne ce includ hoteluri de la cel puțin cinci stele în sus. Ne despărțim de Tanger cu regretul de a nu fi luat la contact cu tot ceea ce oferă cultura și tradiția marocană, cu spiritul arab. A fost o experiență de neuitat, chiar dacă a avut loc doar într-o singură zi, dar întotdeauna există promisiunea că vom reveni. Oare se va întâmpla?

Sorin CĂLIN

Procese de conștiință

De-atât mohor mă uit în oglindă
Cu ochiul strivit în coșciug de lumină,
Îmi chem fețele boțite la prima judecată
‘Nainte de-ntâiul clăbuc stors de seu și plantă macerată.
– Au tu, chip bolnav de moarte dinainte de naștere,
Ce cauți cu mutre diverse să-mi sperii străjerii cu vise deșarte,
Să-ți pui umbre peste pereți albi de var,
S-ascunzi piepții după cănile de lapte
În care stau periuțe și piepteni? S-auzim, așadar…
Eu mut, oglinda dibace în dat sentințe,
Dă glas întâia dată martorilor înșirați pe polița de fițe.
Lama de ras fu tăioasă de la primele cuvinte:
– Onorată instanță, aceste sfruntate mine, cu nerușinare cutate,
Se vor neatinse, se vor nevătămate.
Numai eu știu ce injurii am primit
Pentr-un strop de sânge, pentr-un obraz ciupit.
În fața onoratului juriu, fecioară pretinsă,
Se-nfătișă tubul cu pastă de dinți, neatinsă.
– Îhî, îhî, își drese graiul cu iz mentolat,
Acest individ rânjește de când ne știm
Cu măsele de lapte, cu incisivul stricat,
Cu texturi fumuriu-gălbui de țigară
Și miros greoi exalat.
Pe urmă, se dori la bară adus
Pieptănul alb, din plastic produs.
– Of, ce chin pe mine la descâlcit,
Degeaba vă plângeți surate și frați,
Nu știți cât m-am chinuit
Să desfac puhoaie de păr îmbâcsit!…
Într-un târziu, după mărturisiri la fel de precise,
Judele argintiu, cu sticlă la chip, conchise.
– Suficient, ne-am edificat!
Grăi de dincolo individul trucat.
Te condamn la șapte ani de nevăzut,
La șapte ani de păr căzut,
La șapte ani de bărbierit,
La șapte ani la dinți de clătit.

Virgil DIACONU

PLANdemia

Niciodată nu am crezut că voi scrie din realitatea imediată,
când i-realitatea imediată era atât de aproape de mine.
Și acum, iată că o ființă din realitatea imediată,
o ființă minusculă, plină de sânge și de ventuze înfometate,
îmi intră în casă prin toate canalele TV…
Ea se plimbă pe ecran de dimineața și până seara,
plină de sânge și de ventuze înfometate,
mărită de un milion de ori, ca să o pot vedea
și ca să îmi bage frica în oase.

Vezi, toți redactorii TV relatează de la fața locului
despre numărul mare de morți și de sicrie flămânde,
despre toți cei răpuși până acum în lume
de către această ființă minusculă de import,
plină de sânge și cu 1000 de ventuze înfometate,
care se plimbă nestingherită prin lume
și pe toate posturile TV, conform contractelor
încheiate de curând între Guvern și trusturile de presă.
Ființa această plină de sânge,
care a ocolit lumea ca să ajungă la mine.

Desigur, toate posturile TV participă la aceleași Plan.
Toată media face reclamă acestei ființe
născute în Laboratoarele Răului,
cu scopul de a face „curat” în jurul ei, pentru că
deja suntem prea mulți și facem prea multe probleme
Ocultei mondiale… Așadar, prea multe revolte,
prea multe drepturi, prea multe libertăți.

Tocmai de aceea vor să ne bage frica în oase.
Tocmai de aceea ei plimbă pe ecrane
aceeași ființă plină de sânge,
aceleași informații funebre,
aceiași medici apocaliptici,
aceleași saloane de spital, pline ochi,
aceleași sicrie… Vezi,
PLANdemia preparată în Laboratoarele Răului
are multe chipuri. Iar despre ea nu pot vorbi
decât medicii aleși de Guvern, plătiți de Guvern,
conform Marelui Plan și fondurilor puse la dispoziție.
Altfel, cum să ne bage frica în oase în mod „științific”?

Trebuia făcut ceva, iar oculta mondială a găsit soluția
și a trimis-o pe această ființă însângerată,
preparată în Laboratoarele Răului, ca să facă curat…
O ființă pe care nici nu o vezi cu ochiul liber,
însă pe care experții spaimei au avut grijă
să o mărească de un milion de ori și să o plimbe
pe toate ecranele TV ale democraturii noastre color,
de dimineață și până seara, pe toate ecranele,
pentru ca tu să o vezi în toată splendoarea ei luciferică
și să îți intre bine în creier…,
adică să îți creeze sinapsele fricii
și astfel să te țină mai bine în lesă!
Iar tu să stai în banca ta și să le dai ascultare!
Și să nu mai ieși în stradă ca să îți ceri drepturile,
ca în decembrie. Nemulțumitule, revoltatule!

Deja Sinistrul sănătății a interzis necropsiile,
așa încât toți morții vor fi puși pe seama acestei ființe
primite gratis din Laboratoarele Satanei,
pe seama acestei ființe însângerate de atâtea victorii…
Vezi, inocularea fricii are metodele ei,
sinapsele spaimei sunt deja create.

Totul este spre binele tău,
a spus reprezentantul ocultei mondiale, mai ales acum
că am șters de pe YouTube toate filmele nocive,
care aveau tupeul să ne contrazică.
Nu îți fă probleme, specialiștii noștri nu vor lăsa
nicio urmă din filmele și comentariile neautorizate de noi,
așa că în final tot noi vom avea dreptate!
Așa că mai bine uită-te la programele finanțate de noi
sau la filmele de dragoste…
În fond, ce este adevărul ca să îți bați capul cu el?

Și în timp ce adevărul este șters de pe YouTube,
scânteile focului veșnic săturate de sânge
merg pe ecrane la braț cu ultimii morți,
cu sicriele din toată lumea și cu gropile negre.
Cu gropile negre săpate din vreme,
ca să nu ne prindă moartea nepregătiți…
Desigur, după cât de bine a fost plătită,
mass-media din toată lumea a reușit să încuie în cuști
milioane de cobai. Ni s-a dat chiar și muzică,
iar noi ascultăm extaziați acest cor al destinului,
dirijat de Oculta. Și ne uităm la filmele de dragoste,
chiar dacă noi nu mai avem dragoste…

Planul este pus destul de bine la punct.
Probabil că se testează cât de ascultători putem fi,
închiși în casele noastre de beton,
probabil că se testează singurătatea;
și ce randament putem da, noi, cobaii secolului 21,
în „serviciul de acasă”, în „universitatea de acasă”,
în „revolta de acasă”…
Probabil că se testează cum suportăm
digitalizarea noastră continuă și ireversibilă.

Desigur, în acest timp deja se montează
în neuronii noștri camerele de luat vederi,
pentru ca ei să îți urmărească în secret
toate gândurile, nerv cu nerv și celulă cu celulă.

Camerele de luat vederi vor filma totul,
iar gândurile tale vor fi afișate pe ecran
literă cu literă, nerv cu nerv și frunză cu frunză.
Gândurile tale vor fi postate pe ecranele Guvernului,
ciripit cu ciripit, nor cu nor, val cu val…

Gândurile tale vor fi afișate pe marele ecrane,
pentru ca ei să știe precis
când ieși în stradă să îți ceri drepturile
și astfel să fii oprit la vreme de forțele de ordine,
de bastoanele de cauciuc, de tunurile cu apă!
Pentru că de-acum înainte
nu mai poți să gândești ce vrei tu să gândești
și ce nu îți dă voie Oculta să gândești…

Și dacă nu vor reuși nici cu presiunea mediatică,
nici cu camerele de luat vederi din gândurile
și visurile tale, atunci vor încerca cu noile vaccinuri!
O injecție pentru adormirea libertăților noastre,
pentru controlarea și manipularea noastră discretă
va fi de ajuns… Desigur, ciparea noastră
va fi pentru ei o mare izbândă.
Dormi liniștit!, a spus reprezentantul Guvernului.
De-acum vom gândi noi pentru tine.
În fond, ce e adevărul ca să îți bați capul cu el?

Dormi liniștit!, a spus reprezentantul.
Oricum, de astăzi necropsiile sunt interzise,
pentru ca noi să trecem totul pe seama acestei ființe,
abia evadată din Laboratoarele Răului,
lăudat fie numele Sinistrului sănătății
care a interzis necropsiile, lăudat fie el, lăudat!
Lăudat fie el pe toate pe ecranele mântuirii noastre color,
pe toate ecranele răbdării noastre color, lăudat!
Lăudat, până ce îi va găsi Domnul un loc mai bun
de odihnă!

Dar nu vă faceți griji, toate aceste restricții,
teste și experiențe se petrec în toate țările civilizate,
deci vă dați seama că voi participați
la un plan internațional și că nu sunteți lăsați de izbeliște,
Doamne ferește!, a spus reprezentantul.
Oculta mondială veghează asupra ta, dormi liniștit!
Există un Plan. Pandemia este, de fapt, o PLANdemie.
Guvernul are grijă de tine, dormi liniștit!

Atâta doar că scânteia din focul veșnic,
înecată în sânge și plină de ventuze înfometate,
se ține scai de mine, pe unde mă duc.
Ea îmi spune destul de clar ce anume mă așteaptă
dacă ies pe furiș din casă ca să fur o frunză, un ciripit,
o rază din lumina Domnului; un nor, un val,
sau un ciob din stelele însămânțate pe cer.

Da, șobolanii din cașcavalul puterii
ne așteaptă cu inima la control,
cu gândurile și toate visurile la control, pentru ca ei
să știe totul despre noi și să ia măsuri din vreme,
dacă tot s-au săpat atâtea gropi, care au rămas goale,
dacă tot nu s-a făcut planul de morți urmărit!

Deja a sosit dimineața, iar cineva ne bate la ușă…

Adrian MUNTEANU

NU-MI CLĂTINA RĂSUFLETUL PRIVIRII

Nu-mi clătina răsufletul privirii,
Nu-mi tulbura sfiala din artere!
Opreşte ritmul tobei pe galere
Şi pune-un fulg în palma izbăvirii!

Clăteşte rana supurând durere,
Urcă mortarul pregătit zidirii,
Acoperă cu-n văl de taină mirii,
Vegheaz-un măr s-adoarmă în panere!

Topeşte seva câmpului în nalbe,
Ca să aprindă aromite seri
Şi-ndoaie crengi de temătoare jalbe

Vestind uimirea-n aţipite veri!
Iar îngerul cu şapte aripi albe
Va coborî, înveşnicind tăceri.