De-ai noștri! – Nina Beldie – Cuvinte de învățătură – despre om, despre natură (3)

OGLINDA
(prelucrare după Michel Cordeobeufs)

O pasăre de pe planeta noastră,
S-a privit în oglindă
Și a devenit ALBASTRĂ,
– Privește-o bine:
Și ai să vezi,
Că are din loc în loc
Pene verzi!

– Ba! Eu văd că e GALBENĂ
Ca un soare
Și are din loc în loc,
Pene ROȘII
La culoare!

– Nu! Nu! Nu!
Nu aveți dreptate!
Penele ei sunt VIOLET colorate!
Și pentru ca elegantă să fie,
Și- a pus câțiva stropi
Din culoarea PORTOCALIE!

Copiii întreabă plini de mirare:
– Cum să aibă pasărea, atâta culoare?
Pasărea ne aude
Și ciripind voios, ne răspunde:
– Înainte să-mi spăl penele eu,
În mare a făcut baie… un CURCUBEU!

TOAMNA

Prin copaci se joacă toamna
Și un vânt cam năzdrăvan,
Frunzele uscate cad
Și le adunăm morman!

Vântul însă supărat,
Iarăși le-a împrăștiat
Și atunci noi l-am rugat,
Pe un ton civilizat:

– Te rugăm să te oprești,
Munca să ne-o prețuiești!
– Vâj, vâj, vâj! vântul a spus,
– Oare, ce ni-o fi răspuns?!

COPACUL

Își scutură pe-alei podoaba
De frunze galben-aurii,
E toamnă-n ramuri
Și copacul spune o poveste.
Tu o știi?

Adoarme iarna sub ninsoare,
Visând la verdele cel crud,
Ca mai apoi, în primăvară,
Să se trezească renăscând!

În vară, iar ne va da umbră
Și cântec vesel ciripit,
Spunându-ne altă poveste,
Din cartea veche-a lui Moș Timp!

TOAMNA ARE GRIPĂ

Plouă. Bate vântul. Cerul e-nnorat,
Croncăne o cioară pe un stâlp înalt.
Iarăși stăm în casă, jocul e-ntrerupt.
Uf! Ce plictiseală! Ce e de făcut?

Cioc-cioc-cioc! Toamna zgribulită
Ne bate în fereastră. O poftim în casă,
În odaia noastră.
I s-a rupt umbrela într-un mărăcine
Și-a udat-o ploaia.
Toamnă, vai de tine!

Fuga, facem ceai, aducem aspirine,
Toamna s-o tratăm
Și s-o facem bine!
– Hapciu! Hapciu!
Strănutăm frații, amândoi.
Toamnă, gripa ta s-a luat la noi!

IARNA E CAM… MINCINOASĂ!

– Iarnă, dă-mi, te rog, un fulg,
Să mă joc!
Mi-e dor de tine!
Când vei ninge?
Să-mi răspunzi, rogu-te,
Cum se cuvine!

-… Poate…, mâine…
Mai pe seară….
Vei vedea fulgii
cum zboară!…

Ies mereu în curte, afară…
N-oi vedea vreun fulg,
cum zboară?
Dar… Nu ninge!
Intru-n casă!
Iarna e cam…
mincinoasă!

IARNA

Iarna azi trebăluiește:
Curățenie dorește!
Spune Iarna supărată:
– Ce de praf în casa toată!
E atâta cenușiu!
Ce să fac, nici nu mai știu!

Și începe-a scutura
Pernele, acuma Iarna
Și prin aer, fulgi ușori
Coboară din cer în zbor,
Așternând un strat pufos
De Alb clar și luminos!

Iară Iarna-i mulțumită:
Treaba este isprăvită!
Totu-i alb, strălucitor!
De ALB ne-a fost tare dor!

IARNA ESTE MÂNIOASĂ

Fiindcă am făcut-o
Mai ieri mincinoasă,
Iarna a venit,
Dar… e mânioasă!

L-a chemat pe Viscol
Zicând:
– Viscolește!
Drumuri, sate, orașe,
Totul troienește!

Să îmi spună țâncii,
Mie, mincinoasă!…
Asta nu se poate!
Sunt foarte nervoasă!

… Ca Grivei din cântec,
La noi se zbârlește!
Îl cheamă și pe Crivăț!
Gerul întețește!

Noi ieșim la joacă,
De frig nu ne pasă!
A nins în sfârșit!
Cum să stăm în casă?!

Cu sania pornim
Veseli și zglobii,
Iarna hohotește:
– Ha! Ha! Veți răci!

Nu răcim! Noi suntem
Bine îmbrăcați,
Pentru iarnă grea,
Suntem echipați!

Și când zburăm ca gândul
Cu sania la vale,
Îi strigăm noi iernii:
– Nervii dăunează sănătății tale!

SUFLET-COLIND

Un colind mi-e sufletul
În Ajun de Crăciun Sfânt,
Ninge cerul dalbe flori,
Sărbătoare aducând!

Bucurie, frumusețe,
Toate sunt la mine-n suflet
Și din inimă eu fac,
Celor dragi, atunci, un cântec!

Și-l îngân încetișor
Sub ninsoarea cea senină:
Să aveți doar bucurii,
Pace-n casă și lumină!

Să primiți colindători
Cu mere și colăcei,
S-aveți parte anu-ntreg
De tot ce urează ei!

GHICITOARE

Spune, dacă l-ai văzut
Pe-acest moș neîntrecut,
Care vine de departe
Din ținuturi înghețate?
Are-un ren și-o sănioară
Și prin hornuri el coboară
În odaie, lângă brad,
Deșertând daruri din sac!
Oare de unde a știut
Toate câte noi am vrut?
Păi…, el are în ajutor
Spiridușii călători
Printre fulgi strălucitori,
Care au citit scrisori,
De oriunde au sosit
Pentru moșul cel vestit!
Sunt apoi și îngerașii,
Ce notează fapte bune,
Și-apoi merg a i le spune!
Moșul are-o listă lungă
Scrisă de soția sa,
Care i-a cusut și haina
Roșie, cu blană albă
Cu sclipiri ca de zăpadă!
Eu, să știți, nu l-am văzut
În toți anii ce-au trecut!
Dar aștept..
De-l voi vedea,
Tare mult m-aș bucura,
Pentru că n-a obosit
Moșul de ani troienit,
Pentru că nu m-a uitat
Până-acuma, niciodat’,
Eu vreau să îi mulțumesc
Și să-i spun că îl iubesc!

DARURILE IERNII

Iar sosește iarna
Cu albele ninsori
Și ne-aduce-n dar
Frumoase sărbători!

Veseli sună clopoțeii
Peste dealuri și câmpii,
Noi ieșim iarăși la joacă
Și ne bucurăm, copii!

Sfântul Nicolaie
Bate-ntâi la ușă,
Ne lasă cadouri
Și… o nuielușă!

Veseli sună clopoțeii
Peste dealuri și câmpii,
Noi primim multe cadouri
Și ne bucurăm, copii!

Moș Crăciun prin horn
Coboară în casă,
Seara de Ajun
E așa frumoasă!

Veseli sună clopoțeii
Peste dealuri și câmpii,
Noi împodobim brăduțul
Cu steluțe aurii!

Vine și Crăciunul,
Sărbătoare Sfântă,
Pe Pruncul Iisus,
Vine să-l aducă!

Veseli sună clopoțeii
Peste dealuri și câmpii,
Un colind avem în suflet
Și ne bucurăm, copii!

Anul cel bătrân
În curând se duce!
După el, desigur,
Nimeni nu va plânge!

Anul Nou cu bucurie
Îl întâmpinăm:
La mulți ani! Mulți ani
Din suflet, astăzi vă urăm!

SEMNE DE PRIMĂVARĂ

După iarna cea geroasă.
Cu viforniță, troiene,
Primăvara cea senină
Ne trimite timid semne!

Mai întâi, de sub zăpadă,
Clopoței gingași apar.
Supără-se Baba-Iarna,
Cât o vrea! E în zadar!

Ghioceii-nfruntă frigul,
Ici și colo înfloresc.
– Vine, vine Primăvara!
Bucuroși ei ne vestesc!