Spații culturale nr. 65 (6)
HAIHUI PRIN EUROPA
Stan BREBENEL
Italia – Franţa – Elveţia
Întotdeauna, când avem posibilitatea de a călători, indiferent de destinaţie, o bucurie imensă ne invadează sufletul. Când am acontat un sejur în zona Munţilor Alpi cu posibilitatea de a călători în trei ţări (Italia, Franţa şi Elveţia) satisfacţia era şi mai mare. Nerăbdarea pusese stăpânire pe noi. Cu cât se apropia ziua plecării, emoţiile erau tot mai mari. Singura temere care ne încerca era starea vremii. Prognoza nu era încurajatoare. Cu tot acest impediment, am plecat la drum de pe aeroportul Henri Coandă cu destinaţia Milano, aeroportul Linate. După aproximativ două ore de zbor, după formalităţile vamale şi recuperarea bagajelor, ne întâlnim cu dl. Gheorghe Cruceanu, ce va fi ghidul nostru pe toată perioada sejurului. Ne îmbarcăm în autocar, iar până la hotelul Alpe Chiara, situat în localitatea Pré-Saint-Didier din regiunea Aosta, în nord-vestul Italiei aveam de străbătut vreo 240 km. Mergem spre vest până la Ivrea, după care urcăm spre nord-vest. Pe autostradă, autocarul înghite kilometru după kilometru şi nici nu realizăm când peisajul se schimbă. Câmpiile Lombardiei sunt înlocuite treptat cu înălţimile muntoase. Zeci de castele se înalţă de o parte şi de alta a drumului, ridicate pe înălţimi strategice. Urmărim cu nesaţ imaginile care se derulează cu repeziciune. Pe tot traseul, ghidul nostru, Gheo ne-a cerut să-i spunem, ne-a informat despre toate aspectele sejurului nostru dându-ne şi câteva informaţii despre ţara în care tocmai aterizasem şi despre traseul pe care îl parcurgem. Spectrul ploii plana asupra zonei şi ne gândeam că vizitarea oraşului Aosta, care se apropia, va fi imposibilă în acea după-amiază. Totuşi am avut noroc. Vremea a ţinut cu noi.
Aosta
Coborâm din autocar în apropierea gării din Aosta. După câţiva paşi, suntem la ruinele zidurilor cetăţii Augusta Praetoria. Aceasta a fost întemeiată de împăratul Augustus, ce a cucerit aşezarea existentă cu legionarii săi în anul 20 î.e.n. La intrarea în cetate, tronează impunătoarea statuie a împăratului Augustus. Parcurgem o parte din interiorul cetăţii, unde admirăm clădirea Primăriei, intrăm prin Poarta Pretoriană, acolo unde zidurile s-au păstrat în cele mai bune condiţii. Avem timp să admirăm catedrala construită în secolul 4 ca anexă la forumul roman şi biserica gotică Sant’Orso. Mai aflăm faptul că majoritatea clădirilor sunt acoperite cu plăci de ardezie. Despre Aosta mai aflăm că are o populaţie ce depăşeşte puţin 30.000 de locuitori şi că este capitala provinciei autonome Valle d’Aosta. Vedem, prin inscripţiile stradale şi ale instituţiilor, că limbile oficiale sunt italiana şi franceza. Această provincie este străbătută de râul Dora Baltea. Valle d’Aosta se termină la graniţa cu Franţa. Legătura este făcută prin tunelul Mont Blanc. De altfel, Aosta este un important punct ce leagă Italia de Franţa şi de Elveţia (prin tunelul Grand Saint Bernard), dar şi cu regiunile italiene Piemont, Lombardia şi din acestea cu întreaga Italie. Aveam să mai aflăm că Aosta este înfrăţit cu oraşul Sinaia. Până la hotel, aflat la aprox. 30 km, aveam să admirăm cursul pârâului şi culmile înzăpezite ale Alpilor. După cină, facem cunoştinţă cu celelalte persoane din cadrul agenţiei de turism şi programul pe zile al sejurului nostru. Localitatea Pré-Saint-Didier se află la 5 km de tunelul Mont Blanc şi la 10 hm de graniţa italiano-franceză. Pentru mâine, duminică 26 mai, este programată o vizită în Franţa la Annecy şi Chamonix. Suntem cu toţii nerăbdători.
Annecy şi Chamonix
După micul dejun, ne îmbarcăm în autocar şi pornim spre Franţa. Cei câţiva kilometri până la tunel îi parcurgem foarte repede. Suntem foarte atenţi la tot ceea ce vedem şi la tot ceea ce ni se spune. Observăm că tunelul, lung de 11,6 km., este rutier şi are câte o bandă de circulaţie pe sens. Construcţia lui a fost începută în anul 1957 şi s-a încheiat în anul 1965. În anul 1999, a avut loc un incendiu de la un camion în interiorul tunelului. Incendiul a durat două zile şi a provocat decesul a 39 de persoane. În tot acest timp, pompierii au acţionat pentru salvarea victimelor aflate în autovehiculele blocate în tunel. Un angajat de la tunel, ce era în timpul său liber, s-a întâmplat să fie prin preajmă şi cu motocicleta personală a salvat foarte multe vieţi. Nu s-a oprit până când nu a căzut şi el victima propriului act de eroism. În memoria sa a fost ridicat un monument la ieşirea din tunel în partea franceză. Tot acolo mai este un ansamblu monumental unde sunt inscripţionate numele tuturor celor 39 de victime. În urma acelui incendiu, tunelul a fost închis doi ani pentru lucrări de îmbunătăţire a siguranţei rutiere. După redeschidere, condiţiile şi regulile de trafic în tunel s-au schimbat radical. După ce aflăm de această tragică întâmplare, ne continuăm drumul spre Annecy, un drum parcurs pe autostradă. Oraşul este situat în prefectura departamentului Haute-Savoie, în regiunea Ron-Alpi. Are o populaţie de aprox. 125.000 de locuitori. Oraşul este aşezat pe malul lacului Annecy, un lac ce este considerat a avea apa cea mai pură din Europa. Datorită lui, oraşul este denumit „Veneţia din Alpi”. Aici sunt găzduite competiţii nautice fără motor de nivel naţional şi internaţional. Sunt şi câteva ambarcaţiuni care efectuează pentru turişti croaziere pe lac. Ne îndreptăm apoi spre oraşul vechi, pe străduţele înguste, asemenea unor labirinturi, ce urmăresc canalele cu apă cristalină ce i-au adus supranumele celebrului oraş italian. Trecem, cu o scurtă oprire, pe lângă primărie şi ajungem la una din închisorile ce a funcţionat în mijlocul celui mai scurt râu din Franţa, Thiou, de numai 3,5 km., purtând numele de Palatul de pe Insulă, astăzi muzeu. Ne continuăm explorarea pe arterele pietonale unde, astăzi fiind duminică, sunt organizate târguri cu produse alimentare specifice acestei zone. Pe una dintre străduţe, la nr. 13 de pe Meme rue, aveam să descoperim casa în care a locuit în anul 1729 filozoful francez de origine genoveză Jean Jacques Rousseau. Casa era a doamnei Warens, cea care avea să îi fie pentru mulţi ani protectoare, iubită şi substitut de mamă. Datorită ei, îşi desăvârşeşte educaţia şi se converteşte la romano-catolicism. Avem răgazul de a intra în catedrala Saint Pierre şi de a admira frumuseţea acestui lăcaş de cult. Ne drămuim minutele timpului liber şi urcăm până la Castelul Annecy. După aceste întâlniri spirituale, ne găsim timp şi pentru a face degustări şi cumpărături, la mare cinste fiind brânzeturile şi jambonul, şi de a ne plimba prin parcul de lângă lac, unde gazonul este impecabil. Acelaşi calificativ l-am acordat şi acelor cetăţeni locali ce au beneficiat de frumuseţea parcului fără să o altereze cumva. Ceea ce ne-a mai impresionat aici a fost numărul mare de practicanţi ai sporturilor nautice, ai ciclismului şi al alergărilor pe piste special amenajate.
După această încântare a ochiului, plecăm către Chamonix, următoarea destinaţie a zilei de azi. Ghidul opreşte autocarul într-o parcare de pe autostradă, de unde se vede vârful Mont Blanc. Chiar un panou ne atenţionează asupra acestui fapt. Din păcate, vremea nu ne oferă multe şanse. Printr-o spărtură a norilor am putut să-l admirăm în toată splendoarea sa. Chamonix este un oraş de 9800 de locuitori în departamentul Haute-Savoie. Este cea mai importantă staţiune franceză pentru practicarea sporturilor de iarnă şi nu numai, existând sute de pârtii şi mijloace de transport pe cablu. Oraşul este situat la poalele Masivului Mont Blanc, de aici pornesc ascensiunile pe cel mai înalt vârf al Europei de Vest cu telecabina, pentru început, sau prin escaladare. Staţiunea se află în apropierea graniţelor cu Italia şi Elveţia. Pe teritoriul ei se află mai multe vârfuri ce depăşesc 4000 de metri. Însă cel mai impunător este vârful Mont Blanc. Înălţimea lui este 4810 metri şi este disputat de Italia şi Franţa. Înălţimea sa variază funcţie de căderile de zăpadă şi stratul de gheaţă. Prima ascensiune atestată a vârfului Mont Blanc a fost consemnată pe 8 august 1786 de către Jacques Balmat, alpinist şi călăuză montană de 24 de ani, şi dr. Michel-Gabriel Paccard, de 29 de ani. Prima femeie ce a atins vârful a fost Marie Paradis în anul 1808. În zilele noastre, în sezonul de vară, vârful este escaladat zilnic de aprox. 200 de alpinişti amatori. Acest lucru este posibil, deoarece se poate ajunge cu telecabina până la Aiguille du Midi (3777 m), în două etape, iar de aici de escaladat ar mai fi o diferenţă de 1000 de metri. Totuşi, traseul este destul de periculos şi multe persoane cad victimă capcanelor celebrului vârf. Câţiva turişti din grupul nostru au apelat la telecabină pentru senzaţii tari oferite de Mont Blanc. În staţia de plecare a telecabinei admirăm prima cabină a funicularului aerian ce a funcţionat în Franţa, construită în anul 1909 şi inaugurată în anul 1924 cu ocazia Jocurilor Olimpice de Iarnă. În piaţa Jacques Balmat, vedem un grup statuar ce îi reprezintă pe cei doi care au cucerit pentru întâia oară Mont Blancul, Balmat arătând cu mâna spre direcţia în care se află vârful. Cei care nu erau prieteni cu telecabina s-au plimbat pe străzile cochete ale celebrei staţiuni ce a organizat prima ediţie a Jocurilor Olimpice de Iarnă din anul 1924, au făcut shopping sau au degustat produsele oferite de cochetele terase. De jos am putut admira celebrii gheţari de pe masivul Mont Blanc. Ne întoarcem la hotel, prin acelaşi impresionant tunel, cu bucuria unei excursii desăvârşite.
Courmayeur
Astăzi, luni 27 mai, avem zi de pauză. Şi fiindcă localitatea în care se află hotelul nu ne oferă obiective de vizitat, hotărâm să explorăm împrejurimile. Optăm pentru a vizita staţiunea Courmayeur, cea care este la capătul tunelului Mont Blanc, în partea italiană. Autobuzele circula la un orar convenabil, iar preţul este modic. Populaţia acestei localităţi nu trece de 2800 de locuitori. Ca orice aşezare de munte, de la poalele Alpilor, străduţele sunt foarte curate, în pantă uşoară, cu clădiri şi hoteluri cochete. Acoperişurile sunt, aşa cum am observat peste tot, din plăci de ardezie. Animaţia nu este cea care se regăseşte în plin sezon, fie estival sau de iarnă. Din această staţiune, cu moderne mijloace pe cablu, se poate ajunge la locurile de practicare a sporturilor de iarnă, pentru zboruri cu parapanta sau pentru căţărări. Fiind un sezon deosebit de favorabil pentru zborul cu parapanta, am întâlnit practicanţii acestui sport aproape pe toate traseele pe care ne-am deplasat. Vizităm câteva magazine şi catedrala din staţiune, după care ne întoarcem la hotel. A doua zi ne aşteaptă Elveţia.
Sorin CĂLIN
Cusute
Am să beau un pahar, să mă-mbăt la birtul din colț
Unde fetele-s hâde și feții mucoși ucenici la suta de
grame.
Ospătar! Ai venin la kil? Fac cinste. Să știe toți ce
sărbătoare
Amară e scrisă-n calendarul meu. Pune-o cinzeacă
în cupe
Și-om crăpa cu toții sub mese, gunoier, curvă,
șarlatan.
Va scrie pe cruce: căzut la datorie. Pe foaia de
deces
Edem pulmonar, insuficiență amoroasă, inimă
proastă.
M-or boci cioclii, babele de-și fac cruce din poartă,
Plopii ciuntiți, șchiopa satului. Doar ea ar mai
putea
C-un ochi flămând să-ndrăgească un stârv, un leș,
un golan.
Plânge. Vino în patul meu conjugal garnisit cu
satin,
Voal și set de orare, lumânări, pernă moale.
Ne-om iubi, fată schiloadă, pentru ultima dată în
miros de smirnă,
În păduri de foioase, pe catafalc, pe lumină
În văzul tuturor, la fiecare colț de stradă, la fiecare
vamă,
Când gura lor deschisă va căta după ort, după
colac.
După moarte. Sărută-mă, franțuzoaico, împreună-te
cu mine
Cadaveric, atinge-mi necroza și mâna rece,
beteago!
Doar tu mai poți face dragoste, amor c-un trup
îmbălsămat
Cu țuică de prună în groapă. Să le spui să toarne
vin
Peste noi, nu apă, nici untdelemn, să-mi pună gândul nătâng în urnă.
Să bată în brad zece cuie, să nu-mi scoată vorbe de
duh.
Adio, deci, străino.
Ion ROȘIORU
Pantunuri
1
Miroase-a iarbă proaspăt cosită în scuar.
Eoliana doarme proptită în amiază.
În plop atârnă încă un capăt de fular.
Sinucigaşul tânăr intrase-n metastază!
2
În semn că persistă anotimpul ploios,
Aburi albaştri tremolează pe colină.
Paznicul de cimitir adună de pe jos
Un chiştoc generos de ţigară străină!
3
Îşi dispută frunzele cu mâţişorii
De trei zile crengile de nuc.
Tot mai clar ne e că-nvingătorii
Sunt de fapt învinşii ce se duc!
4
Un fluture, stupefiat că-i viu,,
Nu-şi memorează zborul niciodată.
Oricât ar vrea-o, paşii mei nu ştiu
Calea de-ntors spre tine s-o mai bată!
5
Ruinele nelepce se sfarogesc la soare
Şi se sufocă turma sub stâlpii de saia.
Aştept lângă o mănăstire viitoare
Să mi se ia măsura umbrei c-o nuia!
6
Doar rapiţa mai luminează
În faţa gării ce s-a stins.
Iubirea mea se-nverşunează
Să-i facă morţii într-adins!
7
Nicăieri nu cântă cucul ca pe casa părintească
Ai cărei stăpâni vremelnici au plecat defintiv.
Jalea mea e precum seva-n fagi stând gata să zvâcnească
Şi-i evit pe toţi cei care spun că-s hipersenzitiv!
8
Nori de ploaie dau năvală-n susul văii paralele.
Pe cea sudică se-ntinde drumul tot mai colbuit.
Pe cea nordică, odată, era casa dragei mele
Care-n ziua nunţii noastre cu norocul a fugit!
9
Ieri a plouat şi azi e soare.
Noilor morţi le pare rău.
La noua noastră împăcare
Triumfă doar surâsul tău!
10
O singură fântână-n fostul sat
Şi aceea cu apă sălcie.
Între noi doar surâsul crispat
Şi-o nuntă amânată sine die!
11
Conacul de pe deal a fost zidit
Cu chiu cu vai, în vreme de război.
Cum să se-ntâmple cât ne-a găzduit
Măcar o clipă pacea între noi?
12
Flori de prun jilave cad şi mor
Ca fluturii pe-o bancă putrezită.
Zilele mele tot mai rare vor
Neantului să-i cadă în ispită!
13
Barca lunii pe bolta-nstelată trecând,
În fiece seară traseul şi-l schimbă uşor.
Morţii-şi arogă temporar, rând pe rând,
Titlul de centru al satului în casele lor!
14
Clopotul îi cântă-n strună furgonetei care vine
Leneşă în timp ce norii o-nsoţesc înlăcrimaţi.
Cea care-i plimbată astăzi e acelaşi leat cu mine,
Amândoi fiind pe vremuri într-o apă botezaţi!
15
Mireasma toamnei duse s-a furişat în cramă
De unde nu dă semne că va ieşi-n curând.
Port lacrimile tale în ultima năframă
Pe care mi-ai lăsat-o când ai plecat plângând!
16
Doi fluturi alb-roz îşi petrec
Clipa de miere în gutuii-n floare.
Realizez că-n lume toate trec
Şi că doar moartea nu e muritoare!
17
Şi-a-ncheiat cu sârg livada nasturii de clorofilă
Şi-şi revarsă filomela bucuria peste sat.
Uit pentru moment că moartea şi-a făcut de mine milă
Şi sub flamurile-i negre încă nu m-a înrolat!
18
Apa-n care-a fost lăiată moarta
A ajuns într-o brazdă de flori.
S-a-mpăcat biata fată bătrână cu soarta
Pe care-a blestemat-o-adeseori!
19
La streaşină atârnă mătrăguna
Şi se usucă neîndurător.
Fata bătrână-l aşteaptă întruna
Pe tot mai virtualu-i peţitor!
20
Pe trunchiul sălciei nu demult retezate
Au izbucnit năbădăios mlădiţe noi.
În preajma-i invalidul visează că poate
Să plece, complet refăcut, la război!
21
Urmând bătrânul uliu să iasă la vânat,
Lasă pe ouă trupul soaţei moarte.
Chipu-ndrăgit la Cel-de-Sus plecat
Îţi dă imbold de luptă mai departe!
22
Sfântul Gheorghe. Ninge aspru. Ies balaurii pe horn.
Piatră şuierând în frunze. Zbor icnit. Săgeată boantă.
Mântuire. Fapte bune. Popă tânăr. Băţ de corn.
Dangăt roşu, Pocăinţă. Prăbuşire. Drum în pantă!
23
Noaptea de Florii a fost una cu lună.
Toţi câinii din sat au urlat insistent.
Probabil că moartea încearcă să-mi spună
Să n-o exclud din niciun testament!
24
Bătrânul cuc a răguşit de tot
De când s-au copt cireşele amare.
Să-ţi scriu poeme limpezi nu mai pot
De când absenţa ta-i covârşitoare!
25
O veveriţă-i face temenele
Pe trunchiul de nuc unui graur.
Amuzate, gândurile mele,
Mă poartă spre vârsta de aur!
26
Sfâşietor păunii ţipă
În dimineaţa nunţii lor.
De nostalgie fac risipă
Şi plâng că totu-i trecător”
27
Malu-i săpat pe dedesubt de ape
Şi dus cu flori la vale de puhoi.
Aş vrea ca biografii mei să nu-mi dezgroape
Anul o mie nouă sute şaptezeci şi doi!
28
Măceşul se visează trandafir
Doar până când a fruct îi cade floarea.
La glorie de mult nu mai aspir
Când întru totul alta mi-i chemarea!
29
De mireasmă carmină grădina e plină.
De-a lungul aleii trandafirii surâd în delir.
Butaşii lor ni i-a dăruit o vecină
Ce-a coborât la rându-i în lut de cimitir!
30
Mai tulbure-i văzduhul aprilin
Crispat după căderea unei stele.
Părinţii-s amintire, copiii nu mai vin
Şi rostopasca plânge sub talpa casei mele!
