De-ai noștri! – Grigore Radu Stănescu – O istorie a Rîmnicului Sărat (2)
Cadrul natural
Așezarea geografică
Orașul Rîmnicu Sărat se desfășoară, pe ambele maluri ale râului cu același nume, pe o suprafață de 5204 ha, într-o zonă ce face trecerea de la câmpie la dealurile subcarpatice, beneficiind, încă din vechi timpuri, de o rețea de drumuri comerciale ce l-au legat de principalele orașe ale Munteniei și Moldovei și, care, i-au hotărât în mod cert dezvoltarea sa, în timp, ca târg, oraș, iar în zilele noastre localitate în plin proces de reașezare a statutului său administrativ-teritorial, al cărui număr de locuitori este de aproximativ 45000.
Orașul este situat la 45°23’ latitudine nordică și 27°03’ longitudine estică.
Examinând mai de aproape așezarea Rîmnicului Sărat se impun trei constatări.
În primul rând că orașul se află pe cursul inferior al râului, pe un platou aproape neted în stânga lui, iar în dreapta râul este străjuit de dealurile comunei Valea Rîmnicului.
A doua constatare este că orașul, așezat la confluența câmpiei cu zona dealurilor subcarpatice bogată în livezi, vii și păduri, a beneficiat din plin de pe urma acestora în dezvoltarea sa economică și comercială; toți sătenii din comunele de deal și de munte găsiseră mai lesnicioasă calea de deplasare pe firul Văii Rîmnicului, de a comercializa produsele și de a se aproviziona cu cele necesare uzului casnic în târgul Rîmnicului, decât a trece munții Ia Brașov.
A treia constatare este tot în legătură cu drumurile comerciale. Principalul drum transversal al Țării Românești mergea pe sub dealuri unind Târgul Jiului cu Rîmnicu Vâlcea, trecea apoi prin Curtea de Argeș, Câmpulung Muscel, Târgoviște, Târgșor, Buzău, Rîmnicu Sărat și atingea granița Moldovei la Milcov.
CĂILE DE ACCES
Orașul Rîmnicu Sărat este accesibil, atât pe șosea, cât și pe calea ferată, beneficiind de bune legături cu cele mai importante localități din județele învecinate.
Pe calea ferată, este la distanța de 162 km. de București, 102 km. de Ploiești, 58 km. de Mărășești, 141 km. de Bacău, 286 km. de Suceava și 247 km. de Iași.
Principalele căi rutiere:
D. N. 2 și E 20. București-Buzău-Focșani- Bacău-Suceava trece și prin Rîmnicu Sărat, care se găsește la 142 km. de București, 136 km. de Bacău și 290 km. de Suceava.
D. N. 20 — Rîmnicu Sărat-Brăila-Tulcea; trecerea peste Dunăre, Brăila-Smârdan, cu bacul. Distanțe: 80 km. de Brăila, 98 km. de Măcin, 137,3 km. de Isaccea și 172 km. de Tulcea.
Totodată, dispunând de o rețea densă de drumuri locale modernizate, orașul asigură accesul spre cele mai importante localități ale județului Buzău, precum și spre unele obiective de interes turistic.
Dintre itinerarele ce prezintă interes deosebit enumerăm: Rîmnicu Sărat—Balta Albă (25 km.); Rîmnicu Sărat—Buda-Bisoca (56 km.) și Rîmnicu Sărat-Dumbrăveni-Dragosloveni (23 km).
Așezarea sa la răspântia unor drumuri spre câteva din cele mai importante centre industriale, economice și culturale ale țării (București, Ploiești, Bacău, Iași, Galați și Brăila), precum și trecutul său de luptă și mai ales efortul constructiv, de-a dreptul impresionant, al locuitorilor, fac din orașul Rîmnicu Sărat un posibil punct de atracție pentru turiști.
Clima
Fiind așezat la margine de câmpie, orașul are o climă ce se caracterizează printr-o repartiție relativ uniformă a tuturor elementelor. Temperaturile medii anuale și cele ale anotimpurilor de primăvară, vară și toamnă sunt mai mari decât în regiunea de dealuri și de munte.
Precipitațiile înregistrează valori sub 400 mm anual. Fenomenele de iarnă au o durată redusă, iar stratul de zăpadă este instabil și discontinuu.
Trecerile de la iarnă la vară sunt aproape bruște, desprimăvărarea fiind timpurie.
Temperatura cea mai ridicată a fost atinsă în luna august 1951 (39° C), iar cea mai scăzută în februarie 1940 (-26° C).
Vântul este, în general, predominant din pre vest. Uneori, iarna, bate dinspre est crivățul.
Hidrografia
Al doilea râu ca mărime, ce străbate o parte din județul Buzău, este Rîmnicu Sărat. Acesta, în lungime de 139,5 km., izvorăște din Muntele Furu, de la altitudinea de 1310 m., străbate depresiunea subcarpatică Neculele, de unde primește numeroase izvoare cloro-sodice (Motnău, Păcuri etc.), intră în Depresiunea subcarpatică a Dumitreștilor, unde media căderii este de 33 m km., străbate Poarta de la Buda primind un singur torent Izvorul Pietrelor, iar în dreptul orașului Rîmnicu Sărat primește încă un afluent piemontan, Grebănu după care râul străbate leneș Câmpia Rîmnicului, abătându-se treptat spre nord. Debitul mediu multianual este de 17,7 m3/s. în vara anului 1987 albia râului secase complet datorită temperaturii foarte ridicate și a lipsei prelungite de precipitații.
Sub raport termic valorile medii lunare cele mai ridicate ale râului Rîmnicu Sărat au fost înregistrate în lunile iulie 19° C și august 18° C, iar cele mai coborâte în ianuarie 0,2°C și februarie 0,4° C.
În aval de Rîmnicu Sărat râul își părăsește afluenții din dreapta, colectând de pe stânga pârâul Coțatcu în care își varsă apele Voetinul cu Balta Voetinu, Cireșul și Slimnicul.
Deși mai puțin cunoscută și cercetată, Valea Rîmnicului își dezvăluie cu dărnicie frumusețile sale așteptându-și vizitatorii.
Vegetația și Flora
Vegetația Rîmnicului Sărat și a zonelor din imediata sa apropiere este bogată și, în mare măsură, cercetată de botaniști. Se cunosc câteva sute de specii în majoritatea lor specifice stepei. Lunca Râmnicului are în alcătuire specii cu lemnul moale cum sunt sălciile (Salix alb, S. fragilis ș.a.), plopii (Populus alba, P. nigra), precum și unii arbuști ca sângerul, lemnul câinesc, curpenul de pădure (Climatis vitalba), hameiul (Humulus lupulus), murul de miriște (Rubus caesius) ș.a.
Primăvara de timpuriu, cu mult înainte de apariția frunzișului, înfloresc ghioceii, brândușa galbenă (Cracus moesiacus), brebeneii, viorelele, apoi mai târziu năprasnicul, vinarița ș.a.
Nu lipsesc muscineele, ferigile și ciupercile.
Prezența sărăturilor cu vegetația caracteristică se face observată pe ambele maluri ale Rîmnicului Sărat. Întâlnim aici specii din familia Gramineae, Cyperaceae, Leguminosac și Compositac.
Suprafețele întinse din câmpie și în zona de dealuri sunt cultivate cu grâu, porumb, cartofi, leguminoase, plante industriale și furajere, iar viile alcătuiesc o adevărată cunună a orașului, pătrunzând până și în interiorul lui.
Fauna
Fauna din împrejurimile Rîmnicului Sărat nu prezintă specii caracteristice, dar ea este diversă și alcătuiește un veritabil tablou ecologic și cinegetic.
În pădurile de fag și de stejar de pe dealurile din apropierea orașului pot fi întâlniți porcii mistreți (Sus scrofa), lupi (Caniș lupus), vulpi (Caniș vulpes) și uneori căprioare (Capreolus capreolus), care, parcă simțindu-se ocrotite de lege, ies În grupuri din păduri până în largul câmpiei înverzite.
În zona dealurilor și câmpiilor sălășluiesc iepurii de câmp, popândăul, hârciogul și cârtița.
Primăvara și vara, pajiștile colinelor și câmpia, bogate în floră, își întregesc peisajul cu zborul numeroaselor specii de fluturi (Hamearis lucina, Scoliantides-orion, Apatura ilia clytic, Lasimonata Fravia, Fabriciana adippe etc.) și „concertul” insectelor atât de bine cunoscute: greierul și cosașul.
Din lumea păsărilor întâlnim aici ciocârlia, privighetoarea, cucul, vrabia, rândunica, pițigoiul, turturica, fluierarul etc., iar pe lacurile Balta Albă și Amara pot fi văzute lebede și rațe pestrițe.
Râul Rîmnicu Sărat nu este bogat în faună ihtiologică. În schimb lacurile Balta Albă și Amara sunt populate cu specii de crap (Cyprinus carpio) și caras (Carassius carassius).
Varietatea reliefului și a bogăției faunistice a Văii Rîmnicului oferă condiții favorabile practicării vânătoarei și pescuitului sportiv.
Solurile
Constituția solului rîmnicean la sud-vest, unde trecerea de la câmpie la Subcarpați se face aproape pe nesimțite, este alcătuit mai întâi dintr-un piemont de acumulare constituit din pietrișuri și nisipuri dispuse monoclinal (piemontul Rîmnicului) și apoi printr-un glacis care îmbracă adesea caracter de eroziune și parțial de acumulare.
Piemontul urcă până la înălțimea de 300-400 m., îmbinându-se cu vârfurile subcarpatice, pe când glacisul începe aproximativ de la altitudinea de 250 m. în jos. Însă cea mai întinsă suprafață a orașului are solul constituit din sedimente moi, dominând la suprafață formațiunile loessoide; aluviunile și chiar nisipurile, iar în adâncime argilele și pietrișurile.
Din loess sau lut s-au fabricat olanele pentru aducțiunea apei în oraș în urmă cu un secol, iar din lut amestecat cu nisip s-au confecționat cărămizile; există și astăzi în vestul orașului un cartier numit Zidari și o stradă în estul lui. aproape de malul Rîmnicului, cu numele Cărămidari. Majoritatea cărămidăriilor, ca și a gropilor de nisip și pietriș, au fost pe malul stâng ai Rîmnicului, în vestul și estul orașului. Rîmnicenii au avut la îndemână, dintotdeauna, materiale de construcție ‘diverse și suficiente.
