Spații culturale nr. 68 (13)

Nicolai TĂICUȚU

Raftul cu cărți

Dumitru Brăneanu, Locuind în cuvânt/ Liubovi na ocraine zveozd, Fundația Culturală pentru Literatură și artă, Chișinău, 2019, versiune în limba rusă de Svetlana Basoc, 112 p. În prefața acestui volum, La esențializarea trăirilor, Nicolae Dabija spune: Dumitru Brăneanu își esențializează trăirile, transfigurându-și sentimentele, întru a se afirma și prin intermediul acestei cărți ca unul dintre poeții cei mai importanți ai liricii de dragoste din literatura română. Cităm: ni se contopeau/ într-o coloană a infinitului/ inimile peste margini de stele/ ca o iubire ce se năștea/ și te țineam în mine/ să-ți pot cuprinde aripile cu sufletul însângerat de poeme (Coloana infinitului).

 

Calistrat Costin, De unde altă lume!? (versuri), Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2019, 82 p. Într-o recenzie, Grigore Codrescu conchidea: Concentrată și elegantă, placheta de poeme intitulată bizar, însă cuprinzător semantic De unde altă lume!?, beneficiază, cum se vede, și de un plastician de mare talent, Gheorghe Zărnescu, ce asigură coperta, prin care cheia de lectură devine, pentru oricine, și mai puternică. Din sârme și ghips, un profil inform dă să rânjească spre noi. E lumea de azi în care ne autocontemplăm: este grotescul pur…

 

Grigore Codrescu, Pagini din jurnalul unui critic incomod, Editura Rovimed Publishers, Bacău, 2019, 272 p. Spune autorul: Pare că mă apropii de capătul drumului, căci așa-i existența unei ființe… Această carte nu și-a propus decât să rotunjească activitatea mea literară și publicistică. Și, în cele trei capitole ale cărții: Recenzii aleatorii, Eseuri semiludice la Centenarul Marii Uniri și Impresii de lectură la presa literară, criticul Grigore Codrescu se apropie de creația colegilor de filială, de a creatorilor de frumos băcăuani și de a altor artiști (predominant în ale literelor).

 

Paul Spirescu, Singurătatea albatrosului în zbor, Editura EIKON, București 2019, 106 p. Într-o recentă intervenție critică asupra acestui volum, Valeria Manta Tăicuțu precizează (cu argumentele autorului): Poet cerebral, pe alocuri cinic și dezabuzat, Paul Spirescu, părăsind (temporar) versul și sonurile clasicizante, descoperă catharsisul pe care-l oferă invectiva, revolta (reală, nu livrescă) și blestemul: „Eu poetul Paul Spirescu/ înțărcat cu forța chiar de la laptele aproape matern/ al lui Socrate Platon și Aristot/ aflu abia acum când mă apropii vertiginos de moarte/ că nu mai există Adevăr (cu majusculă!)/ există numai adevărul birjarului căcănarului și-al curvei/ de ambe sexe, există doar palidul adevăr al imaginii strâmbe de pe retină/ există strigoii morții și ai putrefacției/ călărindu-ne/ călărindu-ne/ călărindu-ne…” (Deziluzia iluziei)

 

Emil Niculescu, Confinium, Societatea Scriitorilor Militari, București, 2019, 134 p. Volumul de versuri se încheie cu Cărți de revizită (o ikebana), cu subtitlul: Vom fi ce-am fost sau nici atât. Redăm o apreciere critică a lui Gheorghe Iova: Em. Niculescu încearcă o poezie minulesciană, plină de ironie și maliție la adresa cotidianului, este poetul blazat, „geniul neînțeles”, obligat să ducă o existență cenușie „printre frînghii de rufe și zarzavagii, în camera cu păienjeni, în fotoliu și în papuci”. (un document din arhiva CNSAS, 1977)

 

Gina Zaharia, Jocul talismanelor, Editura Editgraph, Buzău, 2019, 101 p. Cuvântul-cheie în interpretarea/ înțelegerea poemelor scrise de Gina Zaharia ar trebui să fie neprevăzutul. Cuvintele se alătură într-un mod care le schimbă semantica, în așa fel încât cititorul, după secunda dintâi, de derută, poate savura spectacolul unui text alcătuit din fragmente absolut banale, care se îmbină în mod misterios și dau naștere unei imprevizibile adâncimi poetice… Astfel și-a început prezentarea volumului Jocul talismanelor Valeria Manta Tăicuțu la lansare.

 

Oana Mihaela Savin, povestea înțeleptului Smotănilă și a unei fetițe cuminți, Editura Rotipo, Iași, 2019, 198 p. Cuvântul înainte este rostit chiar de Smotănilă! Iată cum și-l începe: Da, sunt un pisoi. Și după cum v-ați dat seama din titlu, unul foarte înțelept. Dar asta nu pentru că o spune Maya, prietena mea cea mai bună, ci pentru că înțeleg limba omenească. Și pentru că l-am iertat pe Amadeo în ciuda a tot ceea ce mi-a făcut, – un motan cam încrezut și foarte nepoliticos, veți vedea. Și apoi pentru că știu să număr. Da, nu vă mirați!…

 

Elena Condrei, Convorbiri cu Theodor Codreanu. Itinerare în miracolul eminescian Editura Geea, Botoșani, 2019, 245 p. În deschidere Elena Condrei apreciază: … Spirit academic din interiorul ethosului românesc, esență analitică, perseverent structural specificului poeticii și creației eminesciene, Theodor Codreanu aduce acel plus de culoare al cosmicului coborât pe pământ, prezență prin Cuvântul Divin însămânțat speciei umane și în special credinței, sentimentului iubirii spre eternitate. Legatar conștient angajat al testamentului eminescian, Theodor Codreanu inscripționează cuvintele sale pentru cititori avizați sau mai puțin avizați, dar trăitori ai substanței românismului adăugat Cetății de Eminescu, al nostru, dar și al ADN-ului culturii poporului român.

 

Ionuț Caragea, Flori din părul veșniciei – citate și aforisme, Editura Fides, Oradea, 2019, 84 p. În prefața volumului Roua infinitului, Lucian Velea conchidea: Aforistica lui Ionuț Caragea este una serioasă. Cuvintele atârnă greu pe pagină, dar poetica cu care sunt împletite le dă aripi. De fapt, aforismele sale sunt fie micropoeme, fie puncte de plecare pentru posibile poeme. Cartea de față se încheie cu aprecieri selective despre aforismele lui Ionuț Caragea (fragmente) din perioada 2010-2019. Acestea sunt date (în ordine alfabetică) de Cezarina Adamescu, Valeriu Butulescu, Marius Chelaru, Theodor Codreanu, Remus Foltoș, Constantin Frosin, Vasile Ghica, Nicolae Mareș, Maria-Ana Tupan și Lucian Velea.

 

Mihaela Grădinariu, Urechea lui Malhus, Timpul, Iași, 2017, 72 p. Sabina Fînaru spunea: Poezia Mihaelei Grădinariu sublimează tentativa poetei de a recupera prin scris dimensiunea sacră a vieții. Cuvintele vin din vămi îndepărtate, arhaice, îndestulate de sensurile culturale ale tradiției, și utilizarea repetativă a unor asemenea termeni are o funcție incantatorie, de intensificare simbolică a lumii, a esenței ei spirituale. Cităm din poemul final al volumului: Carte/ de iubit:/ două silabe,/ molipsită, clar,/ de lut,/ lut în zbor,/ și zborul zdroabă,/ înc-o moarte/ împrumut,/ soră moarte/ într-o boabă,/ vin și ostie în arc,/ arcul/ prefăcut în arcă,/ aripă de rafael,/ susu-i jos/ și josul plînge/ după cerul puțintel…

 

Maria Toacă, Drumuri de dor prin țara dragă, Editura Misto, Cernăuți, 2018, 128 p. Astfel își începe cuvântul înainte, De mână cu viitorul prin țara lui Decebal, Elena Condrei: Cartea „Drumuri de dor prin țara dragă”, ofrandă adusă românilor în anul Centenar al Marii Uniri de scriitoarea și jurnalista Maria Toacă, (…) captivează de la primele pagini. Cititorul poate avea sentimentul vizionării unui film în care se derulează file din istoria milenară a poporului român, un film filtrat prin sufletul și conștiința autoarei de a se fi născut din acest neam și de a se fi ridicat din măduva acestui pământ.

 

Magdalena Hărăbor, Dimineți de cuvinte, Clubul Mitteleuropa, Oravița, 2019, 102 p. În postfață, criticul Ionel Bota face câteva mențiuni: … Magdalena Hărăbor își trage seva de lirism inconfundabil din surse retro, dar lecția de modernitate a parcurs-o, se vede cu ochiul liber, la școala unui curent atât de discret în afirmările sale încât și nouă ne vine greu să-l numim altfel, o promoție care explorează paseist lumea vetustă, de ieri și de astăzi, supraviețuirile de lirism autentic prin alfabetul emoțiilor pure ori ridicând tandrețea la puterile timpului sacru….

 

Eugen Verman, Zăpezile murdare, Editura Corgal Press, Bacău, 2018, 202 p. Criticul Ion Rotaru aprecia: … Se vede de departe condeiul exersat, ritmul narativ bine stăpânit, cu un indicibil aer poetic de oralitate, în descendența lui Creangă și Sadoveanu, foarte… moldovenesc în „circumvoluțiunile” lui anticipative sau retrospective. Povestirile lui Eugen Verman au o mare fluență narativă, ieșite din condeiul unui profesionist meșter, mult experimentat, în chipul cel mai natural cu putință.

 

Vasile Bâcu, Motiv de toamnă, Editura Misto, Cernăuți, 2017, 95 p. În Cuvânt înainte la acest volum de poezie, Ioan Răducea precizează: … Ancorat, ca jurnalist și lider al românității din multîncercata noastră Bucovină, în cotidianul cel mai solicitant, Vasile Bâcu își păstrează aripile întinse către absolutul poeziei, susținând prin aceasta idealuri existențiale în care ne recunoaștem și care dau valoare universului său liric. Cităm poemul Călătorie în doi: Cunoscuta stație de autobuse/ Pare a fi un port al speranței,/ Unde stau ancorate/ corăbiile așteptării…/ Din toată mulțimea de oameni/ Numai noi nu ne luăm rămas bun,/ Măcar că avem doar un singur bilet./ Pentru că noi nici nu ne despărțim/ Eu rămân în privirile tale,/ Iar tu ai loc în inima mea…

 

Reuniunile Culturale „Alecsandriada”, Ediția a III-a (Bacău, Mircești – 6-9 iunie 2019) – coordonatori: Ioan Dănilă și Dumitru Brăneanu, Vasile Alecsandri – polimorfismul vieții și operei – II, Editura Ateneul scriitorilor, Bacău, 2019, 112 p. Acest al doilea volum se deschide cu o cronică de eveniment semnată de Doina Cernica – Alecsandriada și alecsandrienii – Cu ochii după minunea luminoasă pe cer și în cărți și două poezii semnate de Vasile Larco și Doru Ciucescu. În continuare, cuprinsul: A. Despre VASILE ALECSANDRI – Colocviul „Vasile Alecsandri – polimorfismul vieții și operei”, B. Despre/ pentru VASILE ALECSANDRI. Premiile Reuniunilor Culturale „Alecsandriada – ediția a III-a (Bacau/ Mircești, 6-8 iunie 2019)”, C. Pentru VASILE ALECSANDRI, C.1. Texte inedite (Gabriela Haja – Alecsandri și teatrul, Paul Leu – Iraclie Porumbescu, discipol al lui Vasile Alecsandri), C.2. Texte edite (Traian Diaconescu, Alecsandri și Antichitatea, Ioan Holban, Idei vechi și idei nouă).

Mihai EMINESCU

Stelele-n cer

Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor
Până ce pier.

După un semn
Clătind catargele,
Tremură largele
Vase de lemn;

Niște cetăți
Plutind pe marile
Și mișcătoarele
Pustietăți.

Stol de cocori
Apucă-ntinsele
Și necuprinsele
Drumuri de nori.

Zboară ce pot
Și-a lor întrecere,
Vecinică trecere ¬
Asta e tot…

Floare de crâng,
Astfel viețile
Și tinerețile
Trec și se stâng.

Orice noroc
Și-ntinde-aripele
Gonit de clipele
Stării pe loc.

Până nu mor,
Pleacă-te, îngere,
La trista-mi plângere
Plină de-amor.

Nu e păcat
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?