De-ai noștri! – Traian Gh. Cristea – Supliciile ființei lăuntrice (6)
PULBERE FĂRĂ SFÂRŞIT
,,Trupul trăiește, dacă e locuit de suflet;
iar suflet trăiește, dacă e locuit de Dumnezeu […]
Moartea trupului este despărțirea sa de suflet;
iar moartea sufletului e despărțirea lui de Dumnezeu.”
Părintele ARSENIE BOCA
DESPĂRŢIREA DE LUCRURI
… slavă somnului albit
ce doineşte înzecit
slavă lunii casa mea
iertătoare pururea
slavă ţie sfânt cuvânt
întrupat dintr-un descânt
slavă ţie stih zglobiu
pentru ce mi-ai dat să fiu…
Slavă pietrei din adânc
ofului din ochiul stâng
ce lumină-n jurământ
peste plâns peste mormânt!!!
FĂRĂ SĂ STRIG, FĂRĂ SĂ-NJUR
… n-am fost pe val în vârf nicicând
nici far de-a pururi luminând
ca prunc al stâncii am tăcut
aşa cum tace piscul mut;
…aşa cum tace veac de veac
lumina-n suflet de sărac
grăit-am eu în piept de-azur
fără să strig fără să-njur.
FLUIERÂND DOUĂ POEME
… auzi soartă, vântul latră
se-aud gemete din piatră
clopot plâns cu glasul mic
viaţa s-a topit în spic…
… nu blestem, de rău nu zic
dau oftatul pe nimic
din bisericile vii
îngeri zboară-n veşnicii…
… în castel voi sta ascuns
fără ură, fără plâns
zăvorât în albe steme
fluierând două poeme…
ÎNTOARCEREA LA MATCĂ
… ţăr’na vie – matca mea
fiul tău fugi-va-n stea
obosit de vremea–n ceaţă
azi de-adâncul tău şi-agaţă
răsuflare-n cântec dus
rătăcită în apus…
Versul meu – lumina mea
licărire-n noaptea grea…
licărire în cuvânt
despre ce am fost şi sunt…
INFINITA RUGĂ
… vorba Ta-mi picură cer
peste gândul cel stingher
primenire simt că sunt
prin cuvântul Tău cel sfânt;
… vorba Ta cea de demult
în vecie o ascult
în netimpul infunit
de luceferi miluit…
Doamne-opreşte-mi curgerea
să renasc de-a binelea
pe sprânceana timpului
într-un cânt sublim haihui!
PULBERE FĂRĂ SFRŞIT
… scânteia mea lumină-n spic
când mă-nalţ când mă despic;
gura lumii pare spartă
Dumnezeul meu o iartă;
Iovul cel durut mă-ndeamnă
să n-adorm în lunga toamnă;
cade noapte lung mă frâng
lăcrimând în colţul stâng;
… văd la capătul de drum
şi lumini şi negrul fum;
junghi în doruri gând spăşit
pulbere fără sfârşit!
DRUMUL LUI ADAM
… pom durut şi însetat
de cunoaşteri blestemat;
… drumul lui Adam şi-al Evei-
lacrimi din păcatul sevei;
… caznă grea – lumină-n sfeşnic
să ne amintească veşnic
drumul către mântuire
mai presus de-a fi şi fire…
ÎNVĂŢ SĂ MOR, ÎNVĂŢ SĂ FIU
… întors din slava vorbelor
cu altă moarte mă însor;
… îmi judec rodul meu târziu
învăţ să mor învăţ să fiu;
cât de-adânc şi cât de viu
în deşertul meu pustiu???
