Spații culturale nr. 68 (3)

Marcel MUREȘEANU

Monede şi monade

Azi mă simt curat şi puternic, ca o cupă de bronz atârnată de un fir de painjen, în care bate o grindină uşoară.
*
În hohot de plâns iese întunericul din bârlogul lui.
*
A venit vremea să ne potcovim puricii!
*
Dau un regat pentru un vers al lui Ion Pop: „Nucile, lente aforisme în cădere.”
*
Cenuşa mea, …dominoul meu!
*
Mă străduiesc să devin înţelept, dar nu pot. Asta nu înseamnă că voi renunţa. Iată suprema înţelepciune.
*
Fiii noştri se întorc acasă, bat, dar nimeni nu le deschide. Poate dorm, să nu-i trezim, zice ea. Mai trecem vara viitoare! zice el.
*
De când ţi se aşază un fulg pe braţ şi până se topeşte nu trece mai mult de-o secundă. Dar ce secundă!
*
Aşază pe o stradă pustie chipul în mişcare al unui bărbat care se întoarce din război şi strada va deveni de nerecunoscut.
*
Şi totuşi acele zile au existat! Şi totuşi pe retina acelor nopţi a călătorit luna. Dovadă e că ele se ascund şi acum în memoria mea şi aşteaptă prima zăpadă.
*
Charlotte se duce la mormântul din stepă al lui Fiodor şi nu trece dincolo de suspin. Fiodor tresaltă de fericire. Sufletele lor au voie să se îmbrăţişeze, dar amână mereu, de teamă să nu fie ultima contopire.
*
În timp ce se încorona împăratul Napoleon, Beethoven compunea Simfonia Destinului! Vi se pare puţin? Anul 1804 devenea neîncăpător.
*
Oricât te-ai strădui să înveţi toată viaţa, până la urmă tot nu te poţi îmbălsăma singur.
*
Lumânarea pierea în flacăra ei, pe care, odată aprinsă nu o mai putea stinge singură.
*
Când se prăbuşeşte o împărăţie mult praf se ridică spre cer, iar vântul îl duce ca pe o veste peste tot pământul! Puţini citesc în acest praf semnele vremii.
*
La streşină ţurţurii-lunetişti sunt înţeleşi cu destinul.
*
Citeşte Tacit, Analele! Citeşte tacit! Citeşte!
*
Când scriu simt că mă eliberez de materia grea şi mă înalţ într-un eter plin cu lampioane colorate. Acolo mă întâlnesc cu voi cu toţi şi vă pot sluji mai bine decât dacă aş fi aici pe pământ.
*
Recordul prostiei omeneşti: însăşi Cartea Recordurilor!
*
Trimiterea realităţii în literatură este, neîndoielnic, o înnobilare.
*
Ca un infirm, ziua de mâine nu-mi răspunde la nicio întrebare. Noi nu lucrăm decât cu semnul mirării, zice ea, într-un târziu.
*
Lasă doi tineri să călărească împreună şi anul viitor vei avea un mânz.
*
Dă, Doamne, o mare care să nu miroasă a om!
*
Numele vechi al lunilor anilor îmi trec prin faţă ca un tren cu vagoanele luminate: gerar, făurar, mărţişor, prier… Cobor în gara Florar unde mă aşteaptă veveriţele.
*
Oricine te poate tulbura când eşti o biată apă stătătoare!
*
Şi cuvintelor le poţi urmări mai bine mesajul ceresc pe zăpada abia căzută.
*
Nu-ţi pune decât întrebări la care nu-ţi poţi răspunde dacă vrei să rămâi în stare de veghe.
*
Răul nu poate fi distrus. Distrugându-l pe el te distrugi pe tine, iar distrugându-te pe tine faci un mare rău! Trăiesc cu uşile închise!
*
Răul se va sătura cândva de sine şi se va devora. Nu va avea o moarte liniştită. Atunci să nu fim pe aproape!
*
Dumnezeu nu omoară răul, ca el însuşi să nu devină un ucigaş. Când nu va mai putea răbda ne va trimite pe noi.
*
Trăim într-o lume muribundă, conectaţi la aparatele ei.
*
Ora astrală se află la încheietura dintre zig şi zag şi de acolo iese ea şi se dăruie când şi unde-i trimisă.
*
Marea, o înghiţitură de apă sărată în lingura unui uriaş!
*
Marea impudica, refugiul perfect în care să te vadă toţi.
*
Vă pot spune că ultimul tufiş pe care l-am privit cu atenţie a fost cel în care se ascunde un preşedinte american.
*
O tânără vinde şniţele şi nu ştie că se numesc aşa. Ce vinzi tu aici, copilo? Ce se vede, domnule! Cum te numeşti tu, copilo? Sofia, domnule!
*
De ce eşti în doliu, mierlo? o întreb. Pentru ţara asta a mea, scriitorule!
*
Pe cine iubeşti tu, mierlo? o întreb. Iarna soarele, vara vântul, scriitorule!
*
Eu sunt cuiul în care trebuia să atârnaţi ceva, monseniore!
*
Ce cap frumos ai, cuiule! De data asta ţi-l voi lăsa descoperit.
*
Vino, zi de 1 Aprilie, rămâi goală cu mine şi păcăleşte-mă!

Poeți în biserică: Valeria Manta Tăicuțu, Marcel Mureșeanu, Nicolae Corlat, Carmen Veronica Steiciuc

Din poezia lumii

Jacques PRÉVERT
(1900 – 1977), Franța

S-a născut în apropiere de Paris într-o familie burghezo-aristocratică. La 15 ani trece prima treaptă a bacalaureatului, după care renunță la a mai urma, oficial, vreo școală, preferând universitățile bulevardelor pariziene, bistrourilor, ale boemei ca mediu existențial și de manifestare. După primul război mondial se încadrează în mișcarea suprarealiștilor, avându-i de colegi și prieteni pe Apollinaire, Picasso, Dalí, Magritte etc. Scrie poeme, scenarii, texte pentru cântece și pamflete acide. Debutează editorial la 46 de ani cu volumul de versuri „Paroles”, care devine foarte popular grație limbajului familiar, jocurilor de cuvinte și așa-numitului realism poetic. Alte volume de versuri: „Istorii” (1946), „Copiii care se iubesc” (1947), „Spectacol” (1951), „Ploaie și timp frumos” (1955), „Lucrurile și altele” (1972). A publicat mai multe cărți pentru copii, piese de teatru, are la activ o bogată filmografie.

În traducerea lui Leo BUTNARU

Pârâul

Pe sub poduri trecu multă apă
la fel potop de sânge a trecut
Însă la picioarele dragostei curge
un mare pârâu strălimpede
Iar în grădinile lunii unde
fiece zi e sărbătoarea ta
pârâul cântă-n somn cântă-n vis
Că această lună e capul meu
transformă-n mare soare albastru
Iar soarele nu-i altceva decât chiar ochii tăi

Cursul vieții

Într-o duzină de castele cumpărate
pe o duzină de-mbucături de pâine
o duzină de bărbați plâng de furie
într-o duzină de băi aburinde
lor li se nimeri proastă linie de telegraf
cu vești foarte proaste din țări foarte proaste
Acolo un aborigen
din mijlocul orezăriei
c-un gest derizoriu – să vezi!
aruncă înspre cer
un pumn de orez

Înțelepciunea națiunilor

Minerva plânge
i se ivește un colț de molar
apoi crește crește măseaua de minte
și războiul reîncepe iar și iar

Timpuri moderne

Expoziția e universală
Galeria mașinilor infernale și celeste
E deschisă
La post sunt sergenții orașului de apă
Vichy
Sunt atenți și cei
Grei
Iar toate celelalte orașe
Și toate celelalte țări
Dirijează circulația sângelui
Iar lumea întreagă face coadă
Pentru a vedea
La pavilionul de siderurgie
Un număr atracțios fără precedent
Libertatea pierdută într-o pădure de bâte albe.

Mea culpa

E greșeala mea
E greșeala mea
Aceasta e marea mea greșeală de ortografie
Ia vedeți cum scriu eu
Jirraffă.

Acalmie

Se ridică
În picioare
Și stă
Pe țiglele acoperișului

Minunățiile libertății

Între dinții capcanei
Laba unei vulpi albe
Și sânge șiroit pe zăpadă
Sângele vulpii albe
Și urme pe zăpadă
Urmele vulpii albe
Care la apus de soare
Fuge în trei picioare
Având între dinți
Un iepure încă viu

Cineva bate

Cine-i acolo
Nimeni
Nu e decât inima mea care bate
Bate foarte tare
Din cauza ta
Iar în exterior
O mica mânuță de bronz pe lemnul ușii
Nu te mișca
Să nu strici ceva
Nu mișca nici barem degetul cel mic

Șopârla

Șopârla dragostei
A șterpelit-o din nou
Lăsându-mi coada ei între degete
Nu e chiar rău

Nunta

O femeie se aruncă în râu
Râul se pierde în fluviu
Un bărbat se aruncă în fluviu
Fluviul se pierde în mare
Și marea aruncă pe țărm
O ghirlandă de spumă
Alba dantelă a valurilor sale
Strălucitoare sub lună
Aceasta fiind rochia de mireasă
Simplu cadou de nuntă din partea marii maree

Fotografia

Flori grădinii jeturi de apă și surâsuri
Și dulcele simț de-a viețui

Un om e aici pe pământ și scaldă în sângele său
Amintirile florile jeturile de apă grădinile
Visele infantile

Omul e aici pe pământ ca un pachet sângeros

Florile jeturile de apă grădinile amintirile
Și dulcele simț de-a viețui

Omul e aici pe pământ ca un copil care doarme

Călătorii

Și eu de asemenea
sunt ca pictorii
am modelele mele
Într-o zi
care deja e cea de ieri
de pe platforma autobuzului
priveam femeile
care coborau la stația Amsterdam
Dintr-o dată
prin geamul autobuzului
îmi atrase atenția una
pe care nu o văzusem să urce
Retrasă și singuratică părea să zâmbească
Ea îmi plăcu foarte mult
pentru ca în aceeași clipă
să-mi dau seama că este chiar a mea
M-am simțit fericit.

Îndrăgostiții trădează

Eu am avut o lampă
și tu lumina
Cine a înstrăinat fitilul?

Cadou pentru pasăre

Un papagal foarte bătrân
mă rugă să-i dau semințe de floarea-soarelui
și soarele intră în închisoarea sa de copil.

Portretele lui Betty

Viza de anvizajare
a vieții vizualizează
pașapoartele pentru străinătate

Nu există oglindă mai obiectivă
decât Obiectivitatea însăși
în oglinda altora în care uneori
ne recunoaștem pe noi înșine

Aici
în zidul în care fiecare se adună
în particular
în ansamblu toți seamănă
cu Betty
cea care i-a și adunat împreună.

Eu adorm…

Eu adorm cu păsări în ochi
Și visez la o grădină
Dar dacă ochii tăi sunt departe de ai mei
Eu adorm cu ochii în lacrimi
Și visul meu se numește: suferință.

Întâlnirea mumiilor

Întâlnirea mumiilor
cuvinte spuse la întâlnire
Cuvântul inimă persiflat
cuvântul cap batjocorit
cuvântul mental gol
cuvânt cu cuvânt revoltat
Cuvântul visceral
în fine eliberat
Mai jos de centură
mai sus de sfințenie
Femeie
cuvânt adevăr gol-goluț
floare
cuvântul de bucurie adevărată.

Vasile GHICA

Surâsul lui Icar

Nici noi nu ştim ce căutăm în oglindă.

*****
În scurta istorie a condiţiei umane a fost, până acum, mai mult noapte.

*****
Nu chiar tot ce nu înţeleg mă umileşte.

*****
Ce s-ar fi întâmplat cu omul, dacă îi lipsea rotiţa neastâmpărului?

*****
Bârfa – un subprodus al dialogului.

*****
Nu-i nevoie să ridicăm alte piramide. E suficient să le „citim” corect pe cele existente.

*****
Spânzurătorile sunt întrebări, nu răspunsuri.

*****
Ideile mari confiscă şi spaţiul dintre cuvinte.

*****
La început, toate ideile reformatoare sunt considerate absurde.
*****
Învinge, de regulă, inteligenţa dublată de şiretenie.

*****
Spiritele mari interoghează tăcerea. De aici şi de dincolo.
*****
Clipa-această „cutie neagră” a vieţii.

*****
Omul este încă o nedefrişată pădure de simboluri.

*****
Caricaturizarea dialogului tinde să devină o voluptate.

*****
Noile descoperiri ştiinţifice înmulţesc semnele de întrebare.
*****
Incertitudinea te ţine treaz, dar obosit.

*****
Şi dacă lumea noastră nu este decât un experiment sau o răzbunare?

*****
Toţi oamenii dispun de creier, dar unii nu reuşesc să-i găsească prospectul de utilizare.

*****
A ajuns omul să fie mai necunoscut decât Cosmosul.

*****
Alergăm după propria noastră definiţie.

*****
Filozofia – această „carte de bucate” a condiţiei umane.

*****
O importantă felie din inteligenţa lumii suferă de înfumurare.

FAPTE CULTURALE

Spectacol-eveniment la Râmnicu Sărat

Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” a găzduit miercuri, 15 ianuarie 2020, o serată culturală eveniment cu dublă semnificație: marcarea Zilei Culturii Naționale și deschiderea anului Florica Cristoforeanu – 60 de ani de la trecerea în eternitate a marii artiste. Organizatorii au fost: Primăria Rm. Sărat, Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” și Asociația ProValores.

Sub genericul „România multiculturală”, actrița Lamia Beligan, soprana Silvia Sorina Munteanu și pianista Viorela Ciucur au prezentat un recital poetico-muzical care a reliefat una dintre caracteristicile fundamentale ale României, multiculturalismul.
Au fost prezentate poezii de mare frumusețe de Mihai Eminescu, dar și poeme aparținând diferitelor etnii: maghiară, germană, evreiască, armeană, greacă, polonă, care au trăit pe teritoriul actual al României: Sandor Petofi, Ady Endre, Nikolaus Lenau, Maria Banuș, Nina Cassian, Haig Acterian, Alexandru Philippide, Alexandru Macedonski.
De asemenea, au fost interpretate cele mai frumoase lieduri sau arii compuse de creatorii români Sabin Păuța, Tiberiu Brediceanu, Gherase Dendrino, Gheorghe Dima, George Stephanescu, George Grigoriu.
Donațiile sunt destinate campaniei „Viitorul artei”, având drept scop sprijinirea tinerilor artiști de valoare.