De-ai noștri! – Traian Gh. Cristea – Supliciile ființei lăuntrice (2)

SCANDAL ÎN MENAJERIE

“-Nu-i vinovată cămila că s-a cocoţat
în frunte – cuvântă o tânără hienă -…
a fost împinsă, domnilor; crocodilul flămând a jurat
că ea singură poate duce greul
acestui tărâm fiindcă are două cocoaşe…
– Ne vom putea respecta programul de consternare
– interveni cameleonul vice-prim –
măcar până când zebra va fi pusă în libertate…
sărmana şi ea fost-a pusă sub acuzare
pentru fraudarea averii elefantului senator;
– Bunăstarea – fiţi siguri – este asigurată
– rosti vulpea – hienele au obţinut
portofolii grase
râşilor li s-a închis gura cu posturi peste hotare;
ascultaţi uralele unor dihori versaţi!

– Vivat numai libertatea noastră şi a slăviţilor şacali!

CU CINE SĂ ÎMPART VINOVĂŢIA?

… mă plictisesc de mine
de la un timp simt năvala
Doamnei în alb
mi-aud sufletul aprins năvalnic
ea fuge printre sudalme
scăpat din strâmtoare sudui lăuntric
mă simt ignorat evitat fentat şi de data aceasta;

Doamne, nu mă certa pentru că n-am maniere!
Frica din ţeastă a trezit fiara din mine!

Cu cine să împart vinovăţia?

EVADAREA DIN ADÂNC

… prea lăuntric nu voi să fiu n-am har
sunt zănatic fugar din mine
prin sete de lume; dau drumul la arşiţe
fără oprelişti – pradă ultimei destrămări;
nevrednic îs de iertare, Sfinte!
Sunt la cheremul Doamnei în Alb
mă ameninţă mă ignoră nu-mi pasă de ea
nu mă tem n-o bag în seamă căci
habar n-are ce este lumina
de-aici lumina de SUS

Ignoranţă – parazit al SUBLIMULUI?

DINCOLO DE APARENŢE

… scormoniţi măsuraţi scotociţi
dincolo de aparenţe nu veţi găsi decât
urme de neuroni răstigniţi;
de veţi privi în Eul ignorat
eludat evitat lentila vi se va ciobi…
partea nevăzută a cerului garnisită-i
cu toate deliciile
poarta n-o deschide decât Domnul –
numai EL pătrunde acolo
trist sau surâzător mirător
de cum am apărut în grădina LUI.

Curiozitatea riscă să-şi piardă vederea
stăpânul şi vrerea…

PANTA ULTIMEI TRĂDĂRI

… priviţi nu vă minunaţi de
pofta cu care savurăm noxe de spirit
miresme elegant otrăvite…
vrem mai mult… cu mult mai mult!
lăcomia vederii lunecă în iscodiri
fardate pe panta delicatei trădări…
încifrăm versuri iţe existenţiale
texte de legi sub care mocnesc
trufia şiretenia propria chivernisire obeză;

…trăim repede! semenul
aprinde spăşit lumnări de milogire
– falsă căinţă – cere încolţit de neputinţă
cere întruna…
,,treaba lui, ce-mi pasă!”
altul fraudează credinţa faultează
bunul-simţ în braţele satanei –
,,ei şi ce? treaba lui, ce-mi pasă!”
Vederea se-ascunde în licurici
să nu se simtă ,,cuvioşenia” noii
monstruozităţi lăuntrice.

Câtă blasfemie sub indolenţa noastră!

DEŞARTĂ CĂUTARE

… Edenul – căutare continuă,
râvnire deşartă
răsturnare irevocabilă a poftelor;
pierdere definitivă dor sculptat în oftatul din suflet…
spectacol bizar lume întoarsă pe dos
arătând pururi cu degetul spre
altul spre alţii niciodată spre sine…

Căutarea EDENULUI – simplă rătăcire prin desişul
vinovăţiilor noastre.

MEFISTO JUBILEAZĂ

… sărută icoane cerşind îndurare
cu gândul aiurea schiţează strâmb
semnul crucii mimează căderea
într-o mătanie să nu i se vadă identitatea
cea de dincolo de aparenţe;
recită psalmi pururi înlăcrimat
să nu i se vadă colţii rânjetul iluziei
să nu se ştie că fuge de tămâie de smirnă
de agheasmă biciuit de trudnice pofte;
fuge se-ndreaptă spre fratele geamăn
cu liniştea noastră drept pradă…

Mefisto învingător îi dăruie
MAGNA CUM LAUDE.

ÎN CĂUTAREA IDENTITĂŢII

…d evenisem o umbră sidefie
tot întrebând cine sunt
cine voi fi dincolo de
fire şi gând –
suflet ieşit din tipar deasupra
ispita luminii de DINCOLO…

,,Păşeşte către Cer, omule!” – aud –
,,Fii liber, leapădă paşii plini de trufie,
nu uita supraeul veghează!”

VINOVĂŢII

… n-am ce vă face… limba sufletului meu
nu-i ca limba clopotului.. tace plină de ostentaţie;
lăuntric sunt un recif de corali
din calcarul atâtor eşuări…
trecător printre semeni ajuns-am
obiect raţional brodat cu uricioase imperfecţiuni:
nu ştiu să-mi păcălesc aproapele
nu sunt în stare să fraudez speranţe
să vând indulgenţe la preţ promoţional…
nu sunt capabil să mă bat cu pumnul
în piept să răspund la comenzi
să linguşesc elefanţii puterii;
într-un cuvânt n-am stil de
fiinţă superioară n-am creier modern…
izgoniţi-mă din cetate nu pot decât
să vă-ncurc; nu pot să-mi scot la licitaţie
iubirea credinţa, troc nu pot face cu adevărul
cel sfânt nici cu cel trucat de voi…
da, sunt de prisos! neînstare să mă fac
frate cu cel de pe comoară până voi trece gârla…
Daţi-mi voie să mă logodesc cu adâncurile apei de Sus!

Om de lume nouă nu veţi mai putea face din mine,
după chipul şi asemănarea voastră.

CONSTATARE

… în ochi de fântână de vei privi
să-ţi auzi vocea sufletului –
durere de cremene cercuri înşelătoare
te vor ademeni din ochiul misterios
ce-ţi măsoară destrămarea;
… o, Sufletul nu se vede nu se-aude
nu se pipăie nu geme nu renaşte doar
palpită peste valuri şi lut…
ca mugurul între răsărit şi amiază
Sufletul se deschide gândului fără trup –
sub sori neştiuţi Sufletul se rosteşte…

Ce minune, ce chin sublim ni sa dat!

NICIO MOARTE

… voi mincinoşi fluturi călători
prin nefire nu-mi umpleţi aşteptările
cu dezmierdări învinse; adâncul
apelor lăuntrice n-are hotar
orbii nu pot pescui întrânsele…

Aminte să luaţi!
nicio moarte nu-mi poate ucide azurul
mai am încă destulă iubire în
aripile mele de visare
încât s-ating infinitul!

La vita e una corsa alla morte?!

ETERNA CHEMARE

… în zbor iubirea nu poate fi
decât lumină polen sau tămadă
pentru anotimpuri care înving
lacrima din ochiul Evei
scrâşnetul din căderea lui Adam.

Apă vie-Iubirea sete nestinsă
remediu şi leac pentru infern…