Brigada diverse – D(o)minica î(i) (b)ălaie
15 august 2020
,,Tocmai” ce tocmiră o tocmă. Să ia de la stat și să dea la privat. E același priveghi. Pe delături, după cum mai rămâne loc, de-a-npicioarelea sau pe taburet, se prohodește la capul defunctului. Hol sanitar. Aș emite prezumtiv o scuză. Serviciile bune cer răbdare. Pripelnicului nuielușe vocale.
Îmblojirea e de când lumea. O crăcuță, o fomentație, niscai otrepe să acopere rănile, să dea înconjur fracturii…. Să caute antropologii, dar credința mi-e azi cum nu-mi fu ieri. Omenirea n-a avut niciodată capacitatea voluntară de prim-ajutor. Cel puțin în ideea de a privi pizmătar dincolo de gard.
Dau unora dreptate. Când excedeză demagogia. Cântărind că mirișugul e-o nafaca de pe azi pe mâine. Că papa pălmașului profesoral e tot ce acoperă. Da, tălaie, drămăluire, însă nu Holodomor.
Ceri, dar și iei. Vă-mbăt cu apa rece a sensurilor. Ceri, dar și dai. Scurte și conexante. Cineva propune un fond de rulment pentru o mică afacere. Caută investitori. Acestora nu doar promisiuni, ci și profit. La scârța-scârța s-ar chema, în dorințele mele expansioniste, risturnă. O parte necesară para-ndărătului. Un dărușag. Acolo, măcar un CD.
Dintre cele mai sincere declarații, cele de avere. Familia, patria cea mică. Trecută tabelar la grandilocvențe temperate. Dramoletă de pahar. Gasconadă în dulcele stil felibru.
Cei cinci scorpioni săsești arată la fel de bine. Cu sau fără mine.
Fac prospecții zilnice. Un metru de trotuar la stânga, unul la dreapta, un metru din proprietate mai la… Și tot așa. Altceva la noi nu trebuie.
Citesc: ,,Omul ăsta e un GENIU. Pentru asta e urât acum.” Problema lui Nicu rămâne de actualitate. Sunt de se miră încă de ,,legenda nr. 6 – 1988”. Străinei. Până la urmă nici relațiile lui Viète nu s-au metamorfozat, nici reducerea la absurd n-a căpătat un alt serial de operațiuni…. Nici pătratele perfecte inserate cu titlu de simplitate în propozițiile algebrice nu caută la început teorii extravagante. Unu, patru, nouă. Spre brodeală. Potroz băbesc. Puțini matematicieni ară câmpurile cerebrale belșugoase, cazuri patologice, de la ruși și conjecturi (nici milion de dolari, nici apartenență la știință și civilizație), până la al nost’, ambii acuzați la o aruncătură de ochi. Că fac exact cât haina de pe ei. Zero absolut. Ba citatul îi trasează o linie estetică oripilantă. La fel de poncif pe cât dizgrația o poate afirma direct.
Nu mă credeți. Înscrieți-vă la cursurile de morfopsihologie. Cilea la Focșeni. Geometria feței personajului trecut când la isteți, când la tânți v-ar suprima neliniștile. Cu riscuri egale de întețire.
Nurse! Halatul. Pixul. Și ieși naibii din cadru! Te pui să plângătui…. Ia zi, stă bine ecusonul?
Doar pentru bani, moartea demnitarilor ar fi zadarnică. Pistolul la tâmplă nu aduce prejudiciul înapoi. Tot metoda harapilor. Ciupit puțin de la mâini, puțin de la picioare, de la gură….
V-aș făgădui că renunț… la multe. Dar nu mă prea țin de… bacalâm.
