Fărădelegea lui Călin – Dei 7
’mericanii. Joacă până-n ultima clipă spânzurătoarea.
Noi, principiali. Șapte e cifră bătută în cuie. După ea nenorocirile. Înainte chestii, trestii. Infractorul se poate declara vinovat dacă acuzațiile primordiale îi pot aduce o pedeapsă mai mică. Așa reiese, ,,Zi, bă, că ai făcut!”, ,,Io recunosc, dar să fie ca la carte. Vreau un avocat.” Sau asistență juridică. (Art. 480)
Fiind astfel, nici procurorul nu mai întocmește rechizitoriul. ,,Înc-o gâscă!”, în mintea lor. Și știți cum e, a semnat, a…. (Art. 481)
Ce s-a lăsat a se înțelege. Faptic este…. (Nu mai trebuie verificarea dosarului, nici el măcar, Art. 482 cere de la acord următoarele: date calendaristice ale încheierii, numele semnatarilor, identitatea inculpatului și alte cerințe conforme cu Art. 107, descrierea faptei, încadrare juridică, probe, acceptul faptei și încadrării ei, felul, forma pedepsei sau renunțării la aplicare, semnăturile tripartite: inculpat, procuror, avocat.) Cam la fel, adunate valorează cât tot rechizitoriul.
Da’… dosarul tot dosar. Pornește către cea al cărui drept a fost ,,îngrădit”, instanța ce abia aștepta o confruntare directă între victimă și făptaș, împreună cu țidula de auto învinovățire. Acordurile ,,parțiale”, privitoare doar la unele fapte și la unii inculpați, nu împiedică resturile să fie judecate. Și dacă există și înțelegeri între părți, pleacă spre instanță tranzacția – trocul parte vătămată-infractor – și acordul de mediere. (Art. 483)
Apăi… de ce judecătorii? Să verifice procurorul că toate actele sunt în regulă și numai după să le trimită completului. Aș vrea eu. De aceea contrariul, Codul de Procedură Penală conferă instanței acest drept de a cere să se acopere omisiunile ,,… în cel mult 5 zile…” Conducerii parchetului. Dată fiind zona de amabilități, zisele tuturor au caracter amiabil, de concordie, procuror, avocat, inculpat și parte civilă, dacă este prezentă, lasă contradicțiile deoparte. (Art. 484)
Posibilități două: ori se acceptă acordul de recunoaștere a vinovăției, ori se respinge, fără a încărca pedeapsa și a determina o pedeapsă mai mare decât stabilirea din acord – ceea ce ar fi imposibil, scrie una și aceea trebuie respectată -, respectiv se continuă pașii primei judecări după două constatări: Art. 480-482 sunt nerespectate sau propunerea din acord înmoaie măsurile judiciare corective, pedeapsă blândă la infractor periculos și faptă gravă. (Art. 485)
Și un articol din ograda celor civile, 486. Tranzacția și acordul de mediere au privilegiul de a fi ,,acordate” prin sentința instanței penale. Lipsa lor lasă acțiunea civilă nesoluționată. Nu se bagă unde nu le fierbe oala.
A dat domnul să le mai vină mintea. Cuprinsul sentinței are obligația să conțină din ale lui 370, 403 și 404, fapta și încadrarea în lege. Cu vorbe cât se poate de puține. (Art. 487)
Cale de judecată, căi de atac. Apel din două părți, procuror și inculpat. Zonă restricționată: cuantumul și forma pedepsei. Citare de inculpat. Soluție de respingere: tardiv apelul, mai mult de zece zile, inadmisibil sau nefondat. Admitere: contra acordului sau în acord cu el, dar în totală neconcordanță cu cei ce au respins inițial acordul de recunoaștere a vinovăției.
