Spații culturale nr. 70 (12)

Nicolai TĂICUȚU

Raftul cu cărți

Rodica Lăzărescu, Zigzag printre reviste,
Editura SemnE, București, 2019,
272 p. Rodica Lăzărescu
performează în interviuri cu 36 de
directori sau redactori-șefi a 36 de
reviste literare. Redau doar
denumirea revistelor: Literatorul,
Scrisul românesc, Vatra Veche,
Ateneu, Argeș, Întrezăriri,
Sintagme literare, Pantoun,
Mantaua lui Gogol, Scriptor,
Ararat, Cartelul metaforelor, Credința ortodoxă,
Atitudini, 13Plus, Pietrele Doamnei, Polemici, Cronica
veche, Orașul, Cultura, Actualitatea literară, Apostrof,
Curtea de la Argeș, Convorbiri literare, Ex Ponto, Nord
literar, Poesis, Literatorul, Mișcarea literară, Caligraf,
Spații culturale, Cafeneaua literară, Bucovina literară, Portal-Măiastra, Litere, Banchetul.

 

 

Constantin Arcu, File de
altădată – Antologie, Editura
Eykon, București, 2019, 372 p. O
cafenea, o bibliotecă, trei prieteni
cu care întâlnirile sunt doar
întâmplătoare, o cameră, o stradă
formează traseul unei existențe
derizorii. Un loc unde nu se
întâmplă nimic, nu ca la
Sadoveanu, chiar dacă morțile și
sinuciderile trec fără vibrații, ci ca la James Joyce. Mai
exact spus, ca la Constantin Arcu. Acestea sunt spusele
lui Mircea A. Diaconu, selectate de autor.

 

 

Stan Brebenel, Fascinația
lecturii, Editura Teocora, Buzău,
2020, 219 p. Pe coperta a patra a
cărții, Valeria Manta Tăicuțu
apreciază: …Obiectiv atât cât
poate fi un critic literar, atunci
când ținta lui nu este stabilirea de
ierarhii/ topuri literare, Stan
Brebenel adună în volum gânduri
despre autori cunoscuți sau mai
puțin cunoscuți, din centru sau din margine, unicul
criteriu de selecție fiind curiozitatea fără margini a
celui care vrea să afle – și să le spună și altora – ce se
mai scrie în zilele noastre, ce mai tipăresc editurile și ce
mai ignoră criticii literari situați, inexplicabil, acolo
unde doar pentru poeți s-ar găsi o justificare: în turnul
de fildeș.

 

 

Titi Damian, Exegeze contemporane, Editura
Editgraph, Buzău, 2020, 291p. Critic literar, de astă
dată, Titi Damian s-a oprit asupra
unor cărți scrise de Angelo
Mitchievici, Radu Voinescu, Barbu
Cioculescu, Stan V. Cristea,
Gheorghe Dobre, Ovidiu
Dunăreanu, Diana Dobrița Bîlea,
Aurel Anghel, Nicoleta Cristea
Ifrim, Tudor Țopa, Inculeț Bălan,
Ion Roșioru, Costel Suditu,
Corneliu Antoniu, Ion Fercu.

 

 

Mircea Dinutz, Cititorul de calitate, Editura
SemnE, București, 2020, 293 p. Pe bună dreptate,
spunea autorul: Mă rog, ce este, de
fapt, un critic?! Un cititor de
calitate, adică unul cu o pregătire
și cu o experiență de lectură peste
media cititorilor obișnuiți! Dacă
are dotările necesare, inclusiv o
fibră morală rezistentă, dacă este
responsabil pentru afirmațiile sale
și are criterii ferme, el poate risca
o evaluare/ ierarhizare a cărților
despre care s-a pronunțat. Politica lui cel mai și cea
mai nu a dus vreodată la nimic bun!

 

 

Monahia Elena Simionovici, Frumusețe și
Lumină, Editura Mușatinii, Suceava 2019, 244 p.
Mioara Gafencu menționează:
Monahia își trece și petrece viața
în lumina rugăciunii și în lumina
frumuseții scriiturii, pentru că și
scrisul este o formă a rugii în
lumina albastră care înconjoară
Mănăstirea Voroneț. (…) Citite ca
reportaje, însemnări de călătorie,
crâmpeie de jurnal, eseuri, (…)
cartea ne dovedește frumusețea
lăuntrică și lumina înduhovnicită, încât osteneala
merită răsplătită cu asupra de măsură.

 

 

Gheorghe Andrei Neagu, Oul de zăpadă,
Editura StudiS, Iași, 2019, 233 p. Pe clapeta primei
coperte sunt inserate câteva dintre
aprecierile critice ale lui Theodor
Codreanu: …Scriitura lui
Gheorghe Neagu, fie obiectivă, fie
subiectivă, traversează nu doar
diverse tehnici diegetice, ci e
atentă la problematica maeștrilor
săi care pot fi I.L. Caragiale,
Mihail Sadoveanu, Liviu
Rebreanu, Mircea Eliade, Borges
ș.a. La finele cărții sunt redate (selectiv) și alte repere
critice semnate de Marius Chelaru, Dumitru Anghel,
Mioara Bahna, Ștefan Mitroi, Emilian Marcu, Florentin
Popescu, Oana Dugan, Liviu Grăsoiu, Corneliu Vasile,
Emilia Chiriță, Ion Rotaru, Ionel Necula, Cătălin
Mocanu, Ion Pachia-Tatomirescu, Valeria Manta
Tăicuțu, Adrian Dinu Rachieru, Lucian Strochi, Cornel
Paiu, Patricia Lidia, Marian Popa, Stelian Baboi.

 

 

Ana-Maria Măciucă, Octavian Moșescu – Un
nume – o lume; Culegere de texte,
Editura Detectiv Literar București,
2019, 288 p. În postfața la această
carte, Valeria Manta Tăicuțu
menționează: Cititorul acestui
volum cu și despre Octavian
Moșescu va fi încântat să
regăsească în pagini chipuri și voci
de demult, să reconstituie, pornind
de la sumedenia de cronici,
scrisori, fragmente de convorbiri etc., o atmosferă
culturală autentică. Va fi un emoționant drum spre
amintiri, la capătul căruia va înțelege câtă dreptate
avea un alt poet buzoian plecat la Domnul, Gheorghe
Mincă: „Octavian Moșescu este o enciclopedie de
întâmplări, are o inimă din care se revarsă o prietenie
nesfârșită, este o colecție de sfaturi bune”.

 

 

Raluca Faraon, Să locuiești într-un cerc și să
nu-ți atingi centrul, Editura
Junimea, Iași, 2019, 95 p. Pe
coperta a patra a volumului este
inserată o intervenție critică a lui
Mircea Martin, din care redăm:
…Dacă, într-o parte a lor, poemele
transcriu o senzație de apăsare,
singurătate și captivitate („era
strâmt de frig”), într-o altă parte,
ne înfățișează o lume de coșmar și
apocalipsă, o lume amnezică, robotizată, în care
oamenii pășesc „pe covoare de spaimă”, sunt atacați de
„fluturi mari, cu gheare, cu ochii bulbucați, fără
expresie” și terorizați de „ochii vigilenți ai
zădărniciei”. Singura șansă, singura speranță de a
scăpa din această atmosferă irespirabilă este regăsirea
emoției…

 

 

Cornelia Ionescu Ciurumelea, Pseudonim
pentru lacrimă – versuri și
grafică, Editgraph, Buzău, 2019,
101 p. La lansarea volumului,
Valeria Manta Tăicuțu aprecia:
Există în versurile Corneliei
Ionescu Ciurumelea un instinct al
timpului care poate fi vizualizat,
o aplecare spre transformarea
abstractului în culoare, sunet și
lumină, printr-un procedeu care
aparține nu numai poetei, ci și pictoriței capabile să
sugereze, cu o simplă mlădiere de penel, o întreagă
filozofie a trecerii, a cufundării în abisal și a renașterii.

 

 

Iulian Patca, Să vii și
mâine – poeme de dragoste,
Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2011,
106 p. Despre acest volum, Să vii și
mâine, Antonia Bodea scria:
Sculptate într-un material
indestructibil și anume în cuvânt,
cristalin ca o lacrimă, sentimentele
strânse din iubire nu pier niciodată,
decât poate prin moarte, iar acest
adevăr devine mărturisire în poezia lui Iulian Patca.

 

 

Ștefan Costache Andrei,
Ora albastră, Editura Editgraph,
Buzău, 2020, 98 p. Cu prilejul
lansării volumului, Valeria Manta
Tăicuțu scotea în evidență:
Condensate liric, poemele lui
Ștefan Costache Andrei ar putea fi
încadrate în stilul minimalist încă
la modă printre poeții tineri, în
favoarea etichetării/ încadrării
venind și nota de sarcasm cu care este abordată tema
scrisului. (…) nu numai raportul omului cu sine și cu
lumea este viciat, ci și raportul cu divinitatea, spune
poetul, fără să-și transforme convingerea în sursă
suplimentară de alienare…

 

 

Mircea Constantin Jurebie, sonete sonate,
Editura Ateneul scriitorilor, Bacău,
2019, 94 p. Despre poezia lui
Mircea Constantin Jurebie, Cristina
Ștefan remarca într-o prefață la unul
dintre volume: …Poetul se află în
fața unei oglinzi ale cărei reflexii
sunt sârguincios ondulate,
modificate, metamorfozate sau,
dimpotrivă, direct expuse lectorului.
Balansul se transmite și limbajului
folosit, între piese muzicale, vocale, în cuvinte duioase,
blânde (…) și texte scrise consonantic, în neologisme
sau termeni tehnici (…), matricea lexicală fiind vastă…

 

Vasile Ghinea, Între zbor și levitație,
Editgraph, Buzău, 2019, 77 p.
Volumul de poezie și aforisme are
în final câteva pagini de
considerații critice semnate de
Dan Manciulea, Tudor Cicu,
Marin Ifrim, Mioara Bahna.
Redăm un fragment din
considerațiile critice ale Nicoletei
Milea: … Vasile Ghinea impune
prin componenta internă și
esențială a scrisului o anume geometrie stilistică,
fascinând prin asociații proaspete, trezite în metafore ce
dau forță liricii sale.