Brigada diverse – E(d)ilul
9, 12 august 2020
Am realizat târziu că avem și noi verbe precum ale englezilor: a trebui. Eu, tu… și ei trebuie.
De-am ,,trebui” ca trebăluială, precum ei…. Și-am da turnulețele rome pe cele cu adevărat înalte….
Necesitatea controlului. O nevoie destrămată. Nu de la declanșarea crizei mondiale, mascată sub formă medicală, ci de când pleava societății a fost încurajată să prolifereze, să stea bine mersi în casele altora. Oferite sau nu de stat, închiriate sau ,,făurite” cu ,,sudoarea” frunții celor ce le deservesc micile plăceri: mâncare și băutură, distracție și băgare în seamă, menaj și satisfacție sexuală.
Incontestabile urcările pe tronurile muzicale pop și rock. Nepermanente. Marcate de specific. Cel puțin o trupă dintre cele două are stima mea pentru ideile ieșite din uzul infinit al muzicănțimii autohtone: Firma. Vița de vie stă undeva mai departe. Acolo unde ambele s-ar cuveni să se posteze, dincolo de festivalurile de jazz. Sibiule, de-ți mai era Klaus păstor….
Voievodatele pornesc de oriunde. De la particula familie. Și se răspândesc cu repeziciune. Și răbufnesc pe măsură. Încerc, astfel, o părere de bine. ,,Clanul” Călinilor își derulează meseria de actor pe scena acoperișurilor la final. Generația a cincea de tinichigii nu va mai exista.
Un august înlăcrimat de sprayuri. Un august constrâns și restrâns bizar la 235 de file. Una la aproximativ 500 de participanți. Pașnici.
Tabletele sunt nocive. Smartphone-urile nu.
Uite-așa și-ar dori fiecare exil. Să-l poată autodeclara (fiind o cu totul altă chestiune), să se dezică de responsabilități și să plece în lumea largă. Spre exemplul juancarlosian: emirates palace, via abu dhabi. Minusculizate cu intenție. Autoizolare plăcută.
……………
M-a furnicat…. Civilizația n-are nici în clin, nici în… cu filmele. Gândeam: educative, purificatoare, emancipatoare. Americane. Gradul maxim. Pipași, deci, neamendați verbal sau juridic pentru aruncarea oricărei dimensiuni a țigaretei aprinse, stârpită din varii motive de asfalt.
Juzii din țara orbilor, surzilor… se cam gândesc la micșorarea vârstelor. Ba să dea un carnet tuleiaților adolescentini, ba să vadă cum mai arată… înainte de prima… declanșare. Și prima rază de rațiune. La clasa a IV. Curiozitatea. Stârnindu-mi o serie de ogoade: să prezic viitorul. Să mă simt în siguranță când….
Spălătorii de vase sunt cei mai năpăstuiți. O muncă mai dezavuată ca a gunoierilor sau…. Unii, în timpuri pandemice, i-ar arăduce disc-jockey-lor.
Să ne plece. Să ne părăsească. Năimiții. Pe ,,noi”, ,,bimpașii”…. Afaceri. Succes. Firme de top. Aș zice-o pe-aia….
A avut Eminescu la fețe…. Pe cea de la 1871 să n-o recunosc.
Și-o zic. Sunt ai… noștri. Cu toate minele politice posibile. (A-l exclude pe Mihail, el fu victimă.)
,,Tare…”-i cea, nu…. Despre dânsul se declara filipica. I-ar prinde bine o vizită în alt ,,altar”, cel bisericesc nu i-ar ține de vacevranie decât în cazurile de Covid. Ca vaccin cu apă sfințită.
