Cotețul cu metafore – Și totuși…
Și totuși…
Și totuși, n-am să zic ca Păunescu,
Care credea că există iubirea…
Și nici precum geniul Eminescu
Ce a trăit din plin dezamăgirea…
Îmi caut degeaba cuvinte-n neanturi,
Prea des despărțite-ntre ele
De gratii, durere, lacrimi și lanțuri
Și lung scârțâit de podele…
Și totuși, eu mai cred că există
Sclipire de stele în negrul noroi,
Că viața asta nu este doar tristă,
Decât dacă ținem tristețea în noi…
Și totuși, în lume există și oameni,
Ce-aduc bucurie pentru ai lor,
Iar unii nu sunt nici răi și nici fameni
Ci sunt o încântare a ochilor…
Și totuși, poate sunt prea naiv,
Crezând toate astea în continuare
Când pare că nu există motiv
În aste vremuri de gol și blazare…
Și totuși, se-agață de mine Speranța,
Ce nu vrea să plece decât cea din urmă,
Ea încă mai ține în echilibru balanța
Chiar și pentru ultimul suflet din turmă…
