Brigada diverse – (O)ndine, clasic(e)
9 august 2020
Luni ieri, Duminică azi. Două file din calendarul săptămânal cu iz de petrecere. Una stimulatoare de imaginație și aducere aminte, alta urâtă la propriu fiindcă spulberă tot ce construise….
Sâmbătă, zi de chef, zi de împopoțonare, zi de închipuiri ale frumuseții desăvârșite. Zi de infinite imortalizări. Decupaje din irealitatea potrivirilor populare: grasă și frumoasă. ,,Fete tinere”, tot din spusa cațelor de umplu peisajul rural, stradal mai nou după prefacerile edilitare (oricât asfalt peste țărână, tot ulițe li se cuvine)…. Curg slanele, se umflă materialele irosite în van…. Nu știu ce văd feciorii la asemenea specimene. Probabil neveste.
Așadar, Mona fu cununată de Zița, nașă rotofeie, albastră, vaporoasă, bucălată, buchetată. Imagini determinante la vechea hotărâre: să nu mai prestez muzical la nunți.
Se nimeriră alte instantanee din domeniul scârța-scârței pe scripcă, primul subscriind inepta specificare cum că instrumentul sus-ținut de un oarecare artist se număra până la el doar între ale marii familii orchestrale. Demonstrația fiind realizată în văzul lumii, în încadramentul ulicioarelor de înșiră terase, solistic. A doua fotografie, din zona ,,click me and i will show you something amazing”, ne prezintă tiparul violonistului, genul sexului slab, cu genunchii puțin înmuiați, cu fesele țuguiate în exterior și partea stângă a trunchiului mlădiindu-se către pământ. Apucături lăutărești….
O glumă citită atent poate scoate la iveală depășiri de normă lexicală nebănuite. O fi criză, or fi virusuri plutitoare sedimentate în pulmonul mondial, nu este nevoie totuși să numești artefact aparatul de surprins temperatura corporală năvalnică. Chiar dacă anglicanii îl înregistrează la de-al omului facere.
Depășirile sunt scotocite fără simț de o doamnă ce crede cu tărie în pregătirea lor. N-o contrazic din plăcerea sanguină ce mă caracterizează, doar atât opinez: dacă nepăsarea are relații de vecinătate cu planificarea mă dezic.
Și nu sunt unicul. Madam Pippidi a ajuns la vorbele, puțintel mai cizelate și indirect formulate, lui Iliescu. El cantonându-se pe golani, ea considerând mâine augustul neo-revoluționar al unor campați auto-turistic. Între cortul din Piața Universității și rulota postată în Piața Victoriei sunt o mie de similitudini.
Tot din 10-le rememorativ, luni de gustar, avem emisii potrivnice la adresa procurorilor, acuzați că ,,întocmesc dosare”. Li-i meseria, dragi prieteni. Că adună probe, că le fabrică, ajunse pe mâna judecătorilor rămân sau nu viabile. Orice altceva se cuantifică la bârfe.
Iar cine încearcă să desprindă sistemul reciclării coronavirusului în populație de al pronunțării de sentințe televizate, are de deslușit încă o dilemă: este sau nu rațional. Ambele etalează aceiași protagoniști: românii.
Mi-aș fi dorit din suflet să fi putut alege materiile pe care fiică-mea să le fi studiat meticulos la școală. Doar muzica, sportul și desenul. Materiile preferate ale copiilor, singurele la care toți elevii au excelat după 1975.
