Cotețul cu metafore – Șantierul Schengen
Șantierul Schengen
Cred c-o să intrăm în Schengen!
Am o presimțire vagă…
Fiindcă într-acolo mergem,
Iar Olanda ne e dragă!
Fiindcă la un moment dat,
Doar Olanda nu ne-a vrut
Și de-aia ne-a amânat
Până când n-a mai putut!
Ea voia să le dăm portul
Din Constanța noastră dragă,
Iar ea să ne dea suportul
Și în Schengen să ne tragă…
Însă, stați și ascultați,
Cum s-a întâmplat acum:
Șantier au la Galați
Și Mangalia-i pe drum!
Cele două șantiere
Le-or fi, poate de ajuns,
Parte din negociere,
Așteptăm acum răspuns…
Vrem să nu se mai opună,
Că le-am dat la schimb ceva
Iar afacerea e bună,
Nici Mangalia nu-i rea!
Căci, acolo, șantierul,
Care a aparținut Daewoo
E-n faliment și nici fierul
Nu îi mai salvează, nu!
Ăsta este compromisul
Maxim care s-a făcut
Nu le puteam da Tomisul
Oricât ni l-ar fi cerut!
Că nici eu, dacă aveam,
În proprietate-un port,
La fel ca la Rotterdam,
Nu l-aș fi vândut nici mort!
Acum, să se mulțumească
Cu atât cât au primit!
În Schengen să ne primească
Că destul ne-au tot oprit!
Or mai fi și alții care,
Ne-o mai cere altceva,
Căci România e mare
Și s-o mai găsi ceva!
Iar când n-o mai fi nimic
De vândut sau de furat,
Mi-a spus mie un amic,
Că închidem și-am plecat!
Vie alții-n urma noastră,
Să o ia de la-nceput,
Noi, la Dunărea albastră,
Cam atât ne-am priceput!
Când or pune-o pe picioare,
Om veni noi înapoi,
Într-o Românie Mare,
Nu cum am lăsat-o noi!
Poate-atunci om înțelege
Ce-am avut și ce-am pierdut!
Om avea și noi o lege
Că destul, joc de-am bătut…
Cât mai e încă a noastră,
Eu zic să o îngrijim
Munții, Dunărea Albastră,
Să nu le batjocorim…
Asta-i treaba așadar
Cu intrarea românească
În ,,spațiul comunitar”…
Cine-o prinde-o…să trăiască!
