Cenaclul Alexandru Sihleanu – 22 August 2020
PATRIE ȘI DRAPEL SUNT NOTELE UNUI CÂNTEC CE NE TULBURĂ INIMILE
Sâmbătă, 22 august, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, la cafeaua literară, cu „Imnul orașului Râmnicu Sărat”, versuri Matincă Costea, muzică Manea Agheană, interpretare, voce și chitară, invitatul special Manea Agheană, și a continuat cu „Nunta de flori” (Ștefan Hrușcă).
A urmat momentul in memoriam Matincă Costea.
„(La gluma spusă de maestrul Matincă la „Duminicile unui chinez”) Chinezul nostru săracu’/ Îi primește cu tot dragu’/ Musafirii au sosit,/ În fundul gol l-au găsit. (Unui îndrăgostit) Ca și un cal mâncând jăratec/ Și rătăcind acest străin,/ Umbla adesea puțin zănatec/ Pentr-o iubire și un destin. (Amnezie la ficat, la un monolog al maestrului Matincă) În viața asta cam banală,/ Descopăr azi o nouă boală./ Amice, dacă ești stresat,/ Faci amnezie la ficat! (Dl V. Ghinea, la o „greșeală de tipar” a fost confundat cu dl V. Ghica) Undeva într-o revistă/ Aforismul mai rezistă,/ Însă azi oftează trist,/ De umorul cel gafist./ Știu că scrie foarte bine,/ Nu e Ghica, ci e Ghine’. (Replică epigramistică, de Stelian Cucu) Că n-am îmbătrânit,/ Precum cred unii,/ Cum cred și-o spun inconștient, nebunii/ Că nu sunt din alt timp, ci sunt de azi,/ Deși de adevăr ei au necaz/ Iată, repet, n-am îmbătrânit/ Și dacă sunt nițel albit/ Și cam sărac,/ Este că-n ciuda ăstui veac / Cu totul fără de umor/ Vreau să glumesc, dar totuși tac/ Și tac în ciuda tuturor/ Și-atunci,/ Invers de cum ar fi să se întâmple,/ Îmi înflorește gluma pe la tâmple! (Nicolae Constantinescu)
„Dlui Matincă îi plăcea fabula, de aceea am scris pentru acest moment o fabulă. (Pioșenie) La marginea unei păduri/ Rămasă după defrișare,/ Un lup, într-o zi,/ Întâlni în cale/ Un preot ce mergea agale// -Părinte, sfinția ta,/ Numai tu mă poți ajuta./ Rogu-te, dă-mi un sfat, cum să fac,/ Să nu mai fiu împușcat și alungat/ De toți câinii din sat.// (…) Și mie-mi este milă, lupule, de tine/ Și… ți-aș da un sfat./ Să vii mâine de dimineață/ La biserică, la mine.// Să asculți slujba, să te pocăiești/ De poftele tale trupești, dar…/ Să ții post măcar o zi:/ Să nu mănânci, să nu bei,/ Să fii cu gândul doar la rugăciune.// (…) …Slujba se prelungi/ Până spre seară/ Și lupul și preotul se rugau,/ Dar parcă slujba nu se mai termina./ (…) –Acum, iartă-mă părinte, dar nu mai pot./ Simt cum burta mea urlă de foame,/ Deoarece acum e ora când,/ Se-ntorc de la păscut MIOARELE…// De aceea morala zice că:/ Năravul din născare/ Mântuire nu mai are./ E ca o pecete,/ Ca ceara de la lumânare.” (Valeria Popa)
„(Paralela 45) Tatuată din iubire,/ Împărțită cu umor,/ Două zile lucrătoare/ Numai la… ecuator. (Precupeața) Într-o piață râmniceană/ Precupeața cam plouată,/ Își dă marfa pe sprânceană./ Cine vrea, i-o dă pe toată. (Crama boierului Chircu) La Zăplazi în vechea cramă,/ Nu mai are vin de fel./ Paznicul lăsat să doarmă,/ Nimeni altul… Păstorel!” (Dumitru Hangu)
Manea Agheană, voce și chitară, pentru Matincă Costea melodia „N-a ști nimeni că m-am dus” (Doru Stănculescu).
A continuat lectorul de serviciu, Dumitru Hangu, cu un material evocator „23 August, Târgu Neamț, Regimentul 13 Vânători de munte”. Este un material evocator din cel de-al Doilea Război Mondial, autorul dând dovadă de sensibilitate și patriotism, și bine venit în ajunul zilei de 23 August: „Tatăl mei, Sava Hangu, cu grad de caporal, era instructor la școala de cadre a regimentului. După ce trupele rusești au trecut de Iași „Podu Iloaiei”, a intrat în luptă și această rezervă a regimentului. În zilele de 20-22 august au luptat pe locurile unde se instruiau. În acele zile trupele rusești au fost ținute pe loc, s-au retras, dar au și contraatacat. În acele zile tatăl meu era la artileria regimentului, la un contraatac al trupelor române pentru cucerirea unui deal. De la locul unde era amplasată bateria de artilerie se urmărea înaintarea infanteriei. În fața lor, în niște boscheți, e vedeau militarii ruși cum îi așteptă pe români cu armele pregătite. Singura soluție artileria, dar era riscant, puteau fi loviți militarii români. Lângă ei era și grupul de comandă al regimentului. Locotenentul care dirija tragerea a întârziat nepermis, tatăl meu și-a asumat răspunderea și a tras fără comandă. Ochirea a fost perfectă, boscheții au zburat cu ruși, cu tot. A fost avansat la gradul de sergent. În ziua de 23 August au primit ordin să predea armamentul și muniția. Au încercat să se retragă din Târgu Neamț, către Humulești. Când treceau podul peste râul Ozana, aviația nemțească a bombardat podul. Trupele rusești au venit din spate, au fost luați cu toții prizonieri, încolonați cu direcția Iași. În față și în spate erau militari ruși cu arme automate. La o curbă, cu vegetație împădurită, tatăl meu și alți câțiva militari, au reușit să se facă nevăzuți. Cei care au rămas, au trebuit să suporte ani grei de prizonierat. Au mers, camuflați, luând direcția munții Vrancei și Buzăului. Au fost martorii unui eveniment sadic, comis de o patrulă rusească. Un grup de militari români, într-o poieniță, adunați lângă un izvor beau apă. Patrula rusească i-a executat pe toți. Grupul în care era și tatăl meu, neavând nicio armă, nu a avut cu ce să intervină. Au continuat drumul și cu multe peripeții au reușit să ajungă la casele lor. După aproximativ 10-12 zile au primit ordin ca cei ce sunt apți să se prezinte la unitățile lor. Regimentul 13 Vânători de Munte s-a reorganizat în apropiere de Târgu Jiu. Din Jitia, Neculele (Vintileasca) au fost 5-6 militari. Tatăl meu între timp a făcut rost de o pușcă mitralieră, cu muniție. Pe valea râului Râmnicu Sărat, la Chiojdeni, s-au întâlnit cu o patrulă rusească. Avea translator. I-a întrebat unde merg, au spus că merg pe front să lupte împotriva nemților. I-a întrebat dacă au cartușe, tatăl meu a spus că are și au fost lăsați să-și continue drumul. Au mers către gara Voetin pe care o considerau mai liniștită, dar contrariu, era plină cu trupe rusești. O patrulă i-a luat arma tatălui meu, dar nu s-a lăsat, a mers la un comandant, cu translator și i-a spus că fără armă nu poate merge pe front să lupte cu nemții și a primit arma inapoi. Un amănunt, totuși, la uniforme nu aveau însemnele vânătorilor de munte, care uneori o încheiau în mod tragic. Vânătorii de munte au fost trupe de elită ale armatei române. De la Voetin la Târgu Jiu nu au mai întâmpinat evenimente majore. S-au prezentat la unitate. Din tot regimentul, singurul echipat și înarmat a fost tatăl meu. A fost scos în fața frontului, avansat în grad și repartizat la spitalul Regina Elisabeta, (acum militar), furier, până când a fost lăsat la vatră. 23 August 1944 pentru armata română a avut un gust amar. Omorâți, luați prizonieri, nu știau ce se întâmplă cu ei. A fost o debandadă care ne-a costat mult și din păcate adevărul a fost ocolit. Nu spun că Regele Mihai ar fi fost singurul vinovat, dar nici merite deosebite nu a avut. Regele nu a discutat la nivelul pe care îl avea, discuții au fost la nivel de ambasadă. S-a tot vehiculat numele doamnei Kolotai, ambasadoarea Rusiei, dacă nu greșesc în Suedia. Armata română a luptat până la victoria finală și în schimb am fost ocupați, am plătit daune de război și multe altele care nu au fost contabilizate niciodată. Tatăl meu nu i-a suportat niciodată pe ruși. Eram cu el, cu căruța cu boi în Râmnicu Sărat, aproape de cazărmi la ieșire din oraș către com. Podgoria (fostă Jideni), am trecut pe lângă un grup de militari ruși, tata i-a înjurat printre dinți. Eu, care aveam 7 ani, i-am dat un cot și i-am spus să tacă că ne împușcă.”
A intervenit Manea Agheană cu „Hai, țurai și țurai” (Florentina și Petre Giurgi), „Mereu pe drum” (versuri Emilia Amariei, muzica Manea Agheană), „Mergând pe stradă” (parodie muzicală M. Agheană).
„Îmi face plăcere să vin la cenaclu, căci aici este un permanent dialog al artelor; muzica interpretată de d-l Manea Agheană, epigramele, poeziile, proza fac să existe un mediu propice afirmării în plan cultural.. Faptul că suntem creatori de diferite genuri literare, că fiecare are vocea sa specifică de exprimare, ne face să ne respectăm și să ne prețuim unii pe alții. Dl Dumitru Hangu, evocând amintiri din tinerețea tatălui său, ne-a oferit o pagină cutremurătoare din istoria neamului nostru: actul de la 23 august care a schimbat cursul istorie României. Jertfele de sânge date de floarea tinerimii române, evocate în această scriere sunt relatate cu priceperea unui bun condeier. Este lăudabilă încercarea de a face cunoscută adevărata istorie a poporului român, fapt atât de necesar, spre a cunoaște trecutul, a prețui prezentul și a crea viitorul neamului românesc. Dl Hangu își continuă misiunea, prin scrierile dumnealui care contribuie la o mai bună educație a tinerei generații. Felicitări și la mai multe cărți!” (Ecaterina Chifu)
„Mă bucur că am ajuns azi, aici, că ne-am delectat cu muzica dlui Agheană, m-am delectat cu epigrama dlui Dumitru Hangu și pagina de istorie pe care ne-a oferit-o. M-am bucurat că am văzut figuri plăcute, dar mi-a lipsit dl Matincă. Dumnezeu să-l odihnească! Felicitări autorului!” (Paulina Georgescu)
„Mă bucură materialul prezentat astăzi și îi îndemn pe toți cenacliștii să creeze eseuri, nuvele, romane, cu relatări din timpurile trecute. În acest fel sper că vom avea o istorie adevărată, nu precum cea învățată de noi toți. Astăzi s-a povestit un fapt petrecut real. Este necesară o relatare mai amplă a evenimentelor care au avut loc. Repet: mă bucură materialul prezentat.” (Mihai Doina)
„Referitor la articolul citit din amintirile dlui Hangu, pot spune că noi toți am știut de la părinți, bunici fapte care s-au petrecut în timpurile din urmă. O mică legătură vreau să fac prin faptul că dacă eu scriu azi fabule, sunt pentru îndreptarea românului de a gândi că au fost alte timpuri prin care a trecut cu greu și a lăsat în urmă amintiri pe care tânărul de azi nu le cunoaște. Este nevoie să aducem în față niște adevăruri. Este foarte necesar materialul prezentat. Istoria s-a denaturat.” (Valeria Popa)
Felicitări dlui Hangu pentru tot ce a scris, mai ales momentul istoric. Pe scurt. Este o lecție de patriotism. Legat de evenimentul istoric, mi-a povestit tatăl meu, armata rusă era sprijinită de americani. O lecție de patriotism a dat Antonescu.” (Dumitru Bardaș)
„Mulțumesc dlui Agheană pentru voința de a fi prezent la ședințele Cenaclului „Alexandru Sihleanu”. Prezentându-ne imnul ne-a adus aminte de famecul parcului central în care cânta famfara militară. Îl felicit, îi mulțumesc cu mult respect dlui Dumitru Hangu că a deschis o filă de istorie în ajunul zilei de 23 August. Face parte din istoria noastră și nu trebuie să o uităm. România întregită după 1918 a fost ciuntită în 1940. Războiul a fost pornit de nemți în 1939. Pe teritoriul URSS s-a constituit prin voluntariat dintre prizonieri două divizii: Tudor Vladimirescu și Horea, Cloșca și Crișan. Am avut multe pierderi. Îl felicit pe dl Hangu pentru ceea ce a prezentat, fiind o pagină de patriotism.” (Costică Drîstaru)
„Dl Hangu ne-a prezentat astăzi o filă de istorie foarte interesantă, aș putea spune chiar captivantă, pentru că m-a făcut să mă simt că trăiesc momentele acelor bravi eroi care s-au jertfit pentru pământul românesc. Vreau să mai aud asemenea creații. Îl felicit. Închei cu câteva versuri. (Nu-i vom uita) Ascult azi cu mare drag/ Pe străvechiul nost’ meleag,/ Istoria se rescrie,/ Un stindard spre veșnicie!// Pentru ei, bravii eroi/ Ce au luptat pentru noi./ Apărând poporul sfânt/ Și-au dat viața rând pe rând// Și privesc de sus din stele,/ Bucurându-se din ele,/ Că nu vom vom uita nicicând/ Al eroi lor avânt! (Nicolae Constantinescu)
„Mulțumim familiei Agheană pentru efortul de a veni și participa la ședințele Cenaclului „Alexandru Sihleanu”. Despre lectura de astăzi pot spune că este o pagină inedită a istoriei parțiale din cel de-al Doilea Război Mondial. Am putea-o numi o pagină afectivă de evocare a unor fapte concrete petrecute în partea finală a războiului. Întâmplările prin care trec o parte dintre soldați demonstrează și inteligența în folosirea evadării din prizonierat. Se știe că întotdeauna istoria a fost scrisă de învingători. Faptele concrete s-au făcut cunoscute mai mult pe cale orală și mai puțin în scris. Noi, contemporanii ar trebui să nu uităm că pacea și țara pe care o avem le datorăm eroilor care au recurs pentru apărarea lor la sacrificiul suprem. Dumnezeu să-i odihnească!” (Georgeta Iuga)
Muzica, „Treceți, batalioane române, Carpații” (Nicolae Furdui Iancu), voce și chitară Manea Agheană a încheiat întâlnirea de astăzi. Îi mulțumim, în mod deosebit, dlui Manea Agheană pentru efortul de a fi prezent alături de noi și mai ales pentru activitatea din timpul ședinței. Îi dorim, din suflet, multă sănătate!
Sâmbătă, 29 august, începând cu ora 11:00, va avea loc EDIȚIA a XIII-a, GALA LAUREAȚILOR a FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ „TITEL CONSTANTINESCU” Vă așteptăm, cu drag!
