Teatrul zilelor noastre: Franzeluță
Așa i se spunea în Moreni. Fincă mama sa la pâine lucra. Vădind drag de teatru în adolescență, ajunge studentu` doamnei Sanda Manu. Ca, în an secund, să fie ales pentr-un film de top la vremea aceea: ,,Reconstituirea”. Cenzurat îndată, c-ar denatura. Comunism neghiob, dictatorial…
De-atunci, viața lui a pendulat între dramaturgie, cinematografie și gazetărie. La acest moment, actor consacrat și apreciat. Manager la ,,Comedia” din Centrul Vechi, eficient. Căci pe-a ei scenă se văd lucruri delicioase. Montări super, savuroase. Cu tâlc, umor din abundență. În echipe cu Maia, Horațiu, Filip, Bănică, Teodosiu, Găitan, Vizante, Bisericanu, văru` Săndel și alții la fel. Marcel Iureș, partener în varianta dramatizată a ”Moromeților”. Toca, Mazilu, Dabija, printre regizori. Și câte, câte altele, care mai de care…
Doina Papp, critic de teatru, a scris chiar o carte despre omu` nostru. Reconstituindu-i util, în vorbe și poze, existența de septuagenar în prezent. Încă viguros, activ și vizibil pe plai mioritic, în planul artistic. C-un recital umblând prin țară, mai nou. Cuvinte, imagini, amintiri, destăinuiri, laolaltă, cu rost. Altfel spus, poezie, melancolie, prietenie. S-a văzut în final, când holu` de la ,,Davila” s-a umplut de argeșeni, la autograf. Tineri și maturi stând de bunăvoie la rând. Mâna cu Vuică să dea, să se pozeze cu el. Show-ul său încheind binevenit, nimerit un festival piteștean de profil, acum, în Brumar…
Îl știu pe George Mihăiță de niște ani. E vrednic, jovial, simpatic. Eu fiind adesea în sala bucureșteană plăcută, ca spectator. Neîndoios, oi mai merge. Că-mi place să aflu ce se întâmplă acolo-n sezon. O să fie cu folos, mereu am fost norocos. Având cert de povestit acasă întors…
Adrian SIMEANU
