Cotețul cu metafore – Studiu de început de primăvară
Studiu de început de primăvară
S-au despletit sălcii zălude
Cu mișcări lascive de bacante,
Miroase-a iarbă crudă și-a flori de corcoduș
Un mânz de vânt gonește șturlubatic…
Se prăvălesc din cer, în valuri, amintiri uitate
Și se încurcă în praful de pe drum…
Năvalnic, dezghețarea firii se pornește
Și cu alai de nuntă și cântec de privighetori,
Se-ntâmplă sărbătoare-n iarba ce mijește.
Sub un umbrar de frunză de ștevie, ca de ațâtea ori,
Făcându-și aer cu-o urzică mică,
Un împărat-bondar se plictisește
Uitându-se la poporul lui ce-l preaslăvește…
E împărat de-o zi căci mâine-i…altă zi
Și-n locul lui va fi altcineva, insectă.
Căci ziua lui de azi va fi una bisectă
Iar după aia toți îl vor uita…
Oleacă mai încolo, se-ntinde o pisică,
Privind lasciv la blana-i preafrumoasă,
Cu ochii mici, întredeschiși.
Se uită într-un ciob de sticlă spartă,
Aranjându-și mustățile prelunge…
Se umplu mugurii de vie cu sevă clară
Și de atâta bucurie, lăcrimează
Pe-o floare de zambilă mai timidă,
Ce încă nu s-a dezbrăcat de tot.
În bătătură, după garduri, bodogănesc
Găini gâște și rațe, schimbând păreri
-Ce ziceți voi, surate, de vremea asta?
Presimt c-o să producem ouă
De-o să ne meargă fulgii…
Și nici nu terminară bine de gândit
Că le și amestecă în fugă
Câinele casei, amețit de muște…
E-un zumzet cald, ca apă ce le-adună
Pe toate cele ce s-au dezmorțit
Le strânge-n traista vântului grăbit,
Care le va atârna în vârful unui salcâm bătrân…
