Fărădelegea lui Călin – JU
Ținerea de cuvânt e lucru rar. Sporadic te mai poți baza că intențiile sunt bune și faptele pe măsură.
Cu nimic diferite soluțiile apelului. De respingere, de întârziere, de neacceptat, ca nefondat. Sau. Admisibil în sine, desființator de hotărâri la prima instanță. Altele-n loc. Cu rejudecare, motivare pentru lipsa unei părți și cazuri de nulitate absolută (Art. 421)
Face, făcând, făcuse…. Le folosim noi, cei din popor, dregând… una-alta. El, legislatorul, trebuie să distileze bine vocabularul, nelăsând exprimarea la voia întâmplării. Să vedeți cum sună anulând, dar și cu partea dintre cele două forme verbale, așezate cât să producă limbii materne o daună majoră: Art. 422 – ,,Instanța, deliberând asupra apelului, face, (…), aplicarea dispozițiilor privitoare…” Paranteza cuprinde eterna ,,atunci când este cazul”. Ori cel care a postat textul a pus de la el, ceea ce este puțin probabil, posibila greșeală de redactare, adaos sau omitere, avea nevoie de reconjugări și reașezări în frază. Demonstrând astfel că în CPP semnalările precedente sunt toate pertinente și în beneficiul legii. Dar cine stă să asculte astfel de sfaturi? Articolul se ocupă cu ,,Chestiunile complementare”, cheltuieli, deducere duratei de reținere, civilele…, arestul…, internările medicale…. Și e t c-uri. Nu prea multe în formă fizică, însă destule prin ,,alte…”
Unul dintre scopurile apelului: ,,Desființarea hotărârii”. Propunerea Art. 423: admitere apel, abrogarea hotărârii în vigoare. Stări în cumpănă…. Al. 2 descrie faptul că apelul este un fel de pansament, nu tratament, alină, nu vindecă. Anularea privește doar ,,… unele fapte sau persoane, numai în ce privește latura penală sau civilă…” Care sunt celelalte? Latura industrială, comercială, alimentară…? Nefiind singura preocupare neliniștitoare. Al. 3, în baza aceleiași popriri pe condamnarea… de la prima instanță, ,,… poate menține măsura arestării preventive.” Măcar și doar pentru unul dintre cele câteva cazuri, aici s-ar fi putut respecifica despre această măsură că se sfârșește împreună cu sentința sau că se transformă în arest… normal. De altfel ,,de îndată” mă zăluzise de câte ori se ,,înfipsese” la renunțări, suspendări…. E… prea ,,neortodox” să faci exces în unele articole, iar în altele să lași chestiunile vagi.
Următoarele deficiențe…. Am uitat cam tot de la școală. Au rămas totuși câteva automatisme care obligă raționamentele să spună da unor fraze, altora ba. Decizie judecătorească, fie ea de apel, împărțită în trei capitole: introducere, expunere și dispozitiv. Alineatul prim, 1, zice: ,,Decizia… trebuie să cuprindă în partea introductivă…, iar în expunere…” Punând punct. Ca și cum al treilea aspect nu există. Dispozitivul urmează imediat, însă…. Sau toate în idei separate, sau într-una singură. N-aș vrea să fiu, am mai susținut…, în pielea inculpatului, cu rezoluție negativă ori favorabilă, acest intră, ieși, stai, continuă, intră… în arestul preventiv, la domiciliu, fiindcă Al. 2 și 3 tot fac referire la ele, nespecificându-se dacă acestea sunt din vechi sau au fost cerute la apel. Al. 4 merge câțiva pași înapoi, cerând celor ce formulează decizia să depună în ea ,,… ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să își reia cursul…”, adică rejudecarea. ,,În caz contrar”-ul alternativ le desființează pe toate. Ceea ce logic aduce a inepție. Neînscrierea în următorul act juridic a unor serii de stipulări din primul este imposibilă. Altfel nu s-ar declanșa. Și s-ar risca judecătorii sau ,,lacheii” să de-a cu bățu-n baltă ca să li se pună pielea-n băț?
Acum nu mai înțeleg nimic. Din cauza confuziei și neatenției. Că rejudecarea nu-i musai apel. Fiindcă practic așa s-ar deduce din trecerea de la prima instanță la a doua. De s-ar fi gândit un sistem lexical cu actanți neambigui, situația ar fi fost alta. Art. 425 are ,,cheag” bun, rejudecarea ,,… trebuie să se conformeze hotărârii instanței de apel…” Păi… cum altfel? Nu apelul a cerut rejudecarea? Față de situația de unu la cel mult unu în cazul apelului, că nu poate depăși pedeapsa din primul proces, Al. 2 permite procesului 3 (la numărătoarea mea), condiționat de anularea apelului făcut de procuror, să agraveze prima condamnare. Al. 3 revine la paritate pentru desființarea la apel a unor fapte sau persoane.
