Cenaclul Alexandru Sihleanu – 8 August 2020

OMUL ESTE O PĂSĂRE A CĂREI ARIPI MÂINILE, NECUNOSCÂND ZBORUL SCRIU ISTORIE
Sâmbătă, 08 august, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, la cafeaua literară, cu „Săracă inima mea” (Nicolae Furdui Iancu), interpretare, voce și chitară, invitatul special Manea Agheană,
A urmat un moment epigramistic in memoriam Matincă Costea.
„(Grad cu grade) A fost fată iubitoare,/ Companie la un Kent,/ Dar oricum ei rău nu-i pare, C-a fost… sublocotenent. (Degustătorii noștri) Pe la țară orice casă/ Are-un degustător de vin./ Țuică-ntâi, vin după masă/ Cât picioarele îl țin. (Nunți cu coronavirus) În cartier îi nuntă mare!/ Dispar în cuptoare mieii,/ Ciolane într-o parcare,/ Au și câinii… și cățeii. (Cultura anului 2020) Cultura noastră se destramă,/ Tot mereu ne ocolește./ Va urma sigur o dramă,/ Numai cât ai zice… pește.” (Dumitru Hangu)
„(Fetelor din ziua de azi) Fiindcă sunt foarte fierbinți,/ Parcă te tot scot din minți./ Dragostea cu gust amar,/ Pune inima pe jar. (Unei asistente căreia îi spuneam „Albina”) Când eram și eu copil./ Fugeam firav și umil/ De acea doamnă, zis Albina,/ Seringa era pricina. (Mamei mele pasionată de telenovele) Pasiune așa mai zic,/ Nu precupețești nimic./ Fiindu-i mereu fidelă,/ Nu scapi o telenovelă. (Dlui Matincă și dnei Popa) Vrând dânsa a-l boteza,/ Pe Costea nu reușea./ Cristelnița e prea mică/ Pentru maestrul Matincă.” (Nicolae Constantinescu)
„Matincă Costea spunea, cu mult har și bancuri. Un banc pentru acest moment: Un bătrân se duce la medic. – Domnu’ doctor, mă mai fac eu bine?. -Vă duceți la Techirghiol și faceți împachetări cu nămol. -Și mă fac bine? –Nu cred, dar vă obișnuiți cu pământul.” (Manea Agheană)
A continuat lectorul de serviciu, Dumitru Hangu, cu un material monografic intitulat „Satul Motnău, reper istoric”: „Aflat în comuna Dumitrești, jud. Vrancea, așezat pe ambele maluri ale râului Motnău, pe o lungime de peste 20 km, dealuri împădurite, locuri accidentate și foarte multe ascunzători. Satul a cunoscut dezvoltarea înainte de 1900, când a început exploatarea forestieră, locuri de muncă, funicular, cale ferată îngustă, cabană pentru dormitoare și o cantină bine aprovizionată. O parte din lemn era transportat cu funicularul până Rudari, undeva aproape de Gura Caliței, apoi încărcat în vagoane pe linia ferată îngustă până la Gugești. Sediul firmei se afla la fabrica Lomos Moroienii din Gugești. O parte din lemn se transporta către Râmnicu Sărat pe o cale ferată îngustă pe valea râului Motnău construită de Grigore și Iancu Marghiloman, care din anul 1856 dețineau moșia Chiojdeni având o parte de teren cu pădure în Dealu Roșu, loc numit Dealul Marghilomanului. Iancu Marghiloman era tatăl lui Alexandru Marghiloman prim-ministru al României în anul 1918. În anul 1907, luna martie, muncitorii de la exploatarea forestieră din Motnău, nemulțumiți de salariu, au plecat să protesteze la Gugești. Aici, în gară au dat de vagoane cu țărani răsculați, arestați și duși către București. Muncitorii au deschis vagoanele și i-au eliberat pe țăranii arestați, mi-a povestit un participant la eveniment Gheorghe Suflețel din satul Neculele, com. Vintileasca jud. Vrancea, care avea teren și la Motnău în poiana Carpen, vecin cu bunicul meu Ion Baciu. Tot el mi-a povestit de haiducul vrâncean Costică Bahnea care în perioada 1907-1914 iarna, își căuta refugiul la exploatare forestieră, unde dormea cu muncitorii. La Motnău, în perioada 1947-1950, a acționat un grup de rezistență anticomunist și antisovietic ce făcea parte din organizația Vlad Țepeș II. Grupul Motnău a fost condus de la înființare de către colonelul Gheorghe Militaru, arestat în anul 1949. După arestarea colonelului, conducerea a fost preluată de către colonelul Ion Strâmbei, Ionel Militaru și Victor Isofăchescu. Din grup făceau parte frații Cucu din satul Lăstuni, Grigore împușcat mortal aproape de punctual „Fundul Peleticului”, în locul denumit astăzi „La crucea lui Grigore Cucu, Ion Cucu zis Belengiu, arestat în poiana Carpenului, după trădarea unui consătean și care a murit în pușcărie bolnav de TBC. Cucu Costache arestat, după ce a fost rănit de un glonț tras de soldații securității. Neagu Cucu ucis de către o ursoaică în timp ce stătea ascuns în apropierea satului. Cucu Radu arestat și el, trădat de același cetățean care i-a trădat și fratele Ion. Informație prețioasă transmisă de către Ady Dudu, aceștia fiind unchii și străbunicii lui. Popa Scai, pe numele real Popescu Sebastian, preot în satul Lăstuni, condamnat la 20 de ani închisoare, eliberat în anul 1965. Informație de la Dan Popescu nepotul lui. Informații și comentarii prețioase am mai primit de la: Auraș Mohârță, Piu Roșculeț, Radu Elena, Alexandru Dogaru, Fifere Constantin, Tănase Nela, Mihai Dănuț Narcis, Maria Șoaită, Ariton Viorica și alte câteva persone. Din grup a făcut parte și Dinu Bentea. În noaptea de 23-24 iulie 1950 organizația Vlad Țepeș II trebuia să dea semnalul de atac din localitățile vrâncene: Nereju, Soveja, Suraia, Bârsești. Ionel Militaru arestat în septembrie 1950 în urma unei trădări, se afla în satul Bordești, Vrancea, împreună cu Dinu Bentea, care atunci a scăpat. Despre grupul Motnău mi-a povestit mult unchiul meu Stan Baciu care avea casă într-o poiană în Dealul Roșu, pe malul stâng al pârâului Vulturu. L-am cunoscut personal pe Ionel Militaru, l-am văzut în anul 1965 după ce a fost eliberat din pușcărie. Am stat de vorbă cu el în anul 1997 la o nuntă în Dumitrești. Vărul meu Ionel Țuțui din Chiojdeni avea nuntă cu fata, era botezat și purta numele lui Ionel Militaru. Am promis lui Ionel Militaru că voi trece pe la el, dar din păcate a fost prea târziu. După ce am postat pe facebook „Satul Motnău reper al istoriei”, au apărut comentarii cu clarificări care îmbogățesc puținele date despre evenimentele ce s-au desfășurat pe aceste locuri. Evenimentele s-au desfășurat pe parcursul a trei ani și câteva luni (1947-1950) până când gruparea a fost anihilată în totalitate. Locuri și întâmplări puțin cunoscute. Pe versantul Dealului Roșu ce coboară către albia râului Râmnicu Sărat la Calea Sării, în vârful dealului se afla locul numit Piatra Paltinului. Aproape de acest loc, doi vânători ce se aflau la vânătoare au văzut într-o scorbură în tulpina unui copac, în ceaunel și o trăistuță cu mălai. S-au făcut că nu le văd și și-au văzut de drum. În vârful dealului într-o stâncă era săpată în piatră o cămăruță. Acolo, un dezertor din primul război mondial a stat ascuns. Locul a fost folosit și de către Ionel Militaru. După anul 1965 eliberat fiind, la o întâlnire cu unul dintre vânători i-a spus în glumă: Eram acolo și atât vă trebuia să-mi luați sculele! Ascunzătoarea a fost descoperită prin anul 1960 de un grup de copii, printre care vărul meu din Jitia, Păun Ion, de aceeași vârstă cu mine. La câteva zile am mers și eu cu el la Piatra Paltinului. Cămăruța avea o firidă în perete unde vărul meu a găsit o muzicuță, iar în centru se cunoștea o vatră de foc. Satul Dealu Sării din com. Jitia în perioada 1950-1960 a fost mult afectat, cei mai gospodari oameni au fost arestați de acasă. Numeric a depășit pe cei din satele Motnău și Lăstuni com. Dumitrești. Din anumite surse se spune că pentru atacul care trebuia declanșat în 23-24 iulie 1950 cineva din conducerea org. Vlad Țepeș II a solicitat celor din Motnău să prezinte o listă cu combatanții care se pot alătura în luptă împreună cu ei. Cei din grupul Motnău au prezentat o listă cu presupuși bărbați care s-ar alătura lor, fără ca aceștia să fie consultați. Din greșeală, ori prin trădare lista până la urmă a ajuns la securitate. Când aveam 10-11 ani auzeam vorbindu-se: Aseară a mai ridicat securitatea pe cineva. Eram în clasa a IV-a și într-o dimineață la școală, în timpul orei, câțiva copii de la școala din Dealu Sării au venit la școala din Jitia plângând: noaptea învățătorul lor Săraru a fost arestat. Mi-o amintesc pe Ioana Săraru, tatăl ei era deja arestat. În sat sunt mai multe familii cu numele Săraru. Oarecum, cu toții eram terorizați, așteptam ca și părinții noștri să fie arestați. M-a surprins o tânără, Georgiana Grama, probabil elevă la unul din liceele râmnicene, atentă la locurile din împrejurimi: Bisoca, Jitia, Vintileasca, în zonă fiind mai multe familii cu numele de Grama. Mi-a atras atenția că la Dealu Sării, Jitia, au avut loc arestări în anii 1950-1960. Cred că va fi mulțumită de răspuns. ”
A intervenit invitatul special Manea Agheană, cu melodia „Așa-mi vine câteodată” (Ducu Bertzi).
„Azi, la Cenaclul „Al. Sihleanu”, dl Dumitru Hangu a prezentat o cutremurătoare pagină de istorie a locurilor natale, bazându-se pe documente din arhive şi pe mărturii ale urmaşilor celor ce au fost victimele abuzurilor din anii de după al doilea război mondial. Dumnealui a considerat necesar să scoată la lumină o istorie adevărată, nu falsificată a unor vremuri tulburi care au lăsat urme adânci în conştiinţa neamului nostru. Demersul dumnealui este lăudabil, căci punerea în lumină a adevărului istoric serveşte ca sursă de informare şi de educaţie a tinerei generaţii.” (Ecaterina Chifu)
„L-am ascultat cu multă plăcere pe dl Hangu, îl admir pentru activitatea culturală și în special promovarea localităților de pe Valea Râmnicului din punct de vedere geografic, etnografic, istoric. Pentru că istoria țării noastre este făcută cu fiecare filă a unor localități, cu specificul lor. Ce frumos sunt scoase în evidență unele pagini de istorie care nu au fost scrise și care s-au transmis din generație în generație prin viu grai. Cei care citesc acum ceea ce dl Hangu ne-a prezentat vor fi interesați să citească cartea pentru că pot descoperi evenimente care au avut loc și pot descoperi și rude participante la aceste evenimente. Este multă muncă, de documentare în arhive, discuții cu oamenii locului. Insist să scoată cartea pentru că are legătură cu trecutul, istoria noastră.” (Costică Drîstaru)
„Este foarte interesant ceea ce a scris dl Hangu. Îi urez o minte la fel de sclipitoare și pentru sfârșitul acestei cărții. Dumnezeu să-i dea putere de muncă și minte scormonitoare pentru viața comunei. Trebuie cunoscută de tineri istoria adevărată a țării.” (Valeria Popa)
„Este lăudabilă inițiativa autorului de a traduce pe înțelesul tuturor istoria locurilor natale. Spre aducere aminte a oamenilor și a atitudinii lor în perioade istorice pentru semenii mai tineri. Lucrarea are un stil clar, mai mult istoric decât artistic. Interesul este crescut atât în evidențierea oamenilor și locurilor natale, cât și în observarea moravurilor vremii așa cum se înțelege din epigrame. Felicitări!” (Georgeta Iuga)
„Pentru prietenul și colegul nostrum Dumitru Hangu îi ofer mereu nota 10 la epigrame și la prezentarea tradițiilor populare, dansurile în special, dar astăzi primește o nouă notă de zece la eseul despre problemele istorice. Pentru mine o noutate această postură. Și cu permisiunea dvs. vă fac o informare: Joi 6 august au avut loc, în cursul anilor anteriori, evenimente importante. Canalul TV EURONEWS a prezentat la ora 16:00 comemorarea a 75 ani de la lansarea bombei de la 6 august 1945 de la Hiroșima. Canalul buzoian EstTV, la aceeași oră a prezentat filmul românesc „Misiune în Dacia”. Evenimentul relatat în film s-a desfășurat în anul 141 d.Hr. când o cometă a apărut pe cer înspăimântând popoarele. Se credea că asemenea apariție prevestește catastrofe… și era într-adevăr o molimă din cauza căreia mureau foarte mulți oameni, cauzată de un păianjen. Însuși imperatorul Flavius Hadrianus este cuprins de molimă. Doctorul Duras care îl trata pe imperator îl informează că în Dacia crește o buruiană tămăduitoare, dar nu știe numele ei și desenează planta. Este trimisă o solie să procure acea buruiană. În film dacii îi numeau pe romani „fiii zeului Marte” și „mișei”. Grupuri de câte 3-4 daci urmăreau solia romană prin munți. Cometa le-a hărăzit romanilor eșecul misiunii: din solia romană a scăpat să nu cadă în prăpăstii numai un singur ins. Acesta a întâlnit o tânără dacă care culegea plante de leac. Romanul a omorât tânăra dacă și i-a furat coșul cu plante medicinale. Fiind flămând, a mâncat din acele plante, însă leșină, pedepsit de spiritele munților. Când își revine, după mai multe zile, îndeasă buruiana vindecătoare sub zalele de centurion și coboară din munți, dar Flavius Hadrianus nu mai era viu. Planta despre care s-a amintit în film există și se numește Panacea dacica. Toată ziua de joi, 6 august celelalte canale TV au uitat de evenimentele istorice importante ale zilei și au planificat filme americane cu împușcături, sex, aventuri, așa cum ne-a obișnuit de mulți ani sau emisiuni cu nea Marin alergând și altoind cu nuiaua pe toți cei din jurul lui. Canalul Arcadia a transmis toată ziua știri și reportaje artistice și informative din Japonia. Despre luptele din 6 august 1917 de la Mărășești niciun canal TV nu a avut de spus ceva. A murit „Istoria”!? Și doar a fost cea mai strălucită izbândă a oastei române din toată istoria țării.” (Mihai Doina)
„Momentul istoric relatat de dl Hangu reprezintă o filă istorică de patriotism, un „memorial al durerii” din zona Dumitrești, Vrancea, cu anumite istorisiri locale, locuitori din zonă, trăirile, amintirile lor, dorințele de libertate. Închisoarea de la Râmnicu Sărat a avut rolul de a distruge elitele românești ale vremii. Unde nu este cultură, nu este educație, națiunile se destramă. Să păstrăm spiritul nostru românesc indiferent de culoarea politică. Lucrarea ne-a adus aminte că suntem români și trebuie să ne cunoaștem adevărata istorie.” (Dumitru Bardaș)
„Ceea ce dl Hangu ne-a lecturat astăzi este o filă de istorie de pe meleagurile natale din care avem de învățat și pentru care îl felicit. Îi dedic câteva versuri: De istorie ne spune,/ Despre locuri cu renume,/ Cu o mare încântare,/ Despre meleaguri natale. De la munte la Motnău/ Ne conduci pe drumul tău./ Tineretul azi învață/ A istoriei povață. (Unuia care deviază de la subiect) Interesant ce ne vorbești/ Când de istorii povestești,/ Însă constat cu adevărat,/ Precum un tren ai deraiat.” (Nicolae Constantinescu)
Ședința s-a încheiat cu muzică, melodia „Vara la țară” (Mircea Baniciu) în interpretarea invitatului special Manea Agheană.
Mulțumim invitatului Manea Agheană pentru efortul de a fi astăzi alături de noi să ne cânte și mai ales să ne încânte. Îi dorim multă sănătate!
Sâmbătă, 15 august, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Ecaterina Chifu. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie: