Propoziții pretențioase – Apetal
Ultimul injurios. Otto și revoluția. Ba.
A strigat doar înțepenitul din el. Curajul lui acolo a și amorțit. La hibernare pus sub steaua ce apunea cu fiecare număr al amr-ului descrescut. Nu mai putea decât să aprobe plecarea în sine, convoiul se deșira deja înainte-i după aglomerarea dinăuntrul vagoanelor. Ne cocoțasem pe margine, ne căutasem un loc pentru fixarea în siguranță a bocancilor și ajunși pe platforma de lângă tampoane ne făcusem vânt jos. Cu durerile specifice de genunchi anchilozați de frig.
Așa voiseră sorții, să se răzbune pe cei care nu ținuseră cont că mai rău decât fusese în seara trecută nu era posibil. Cum ,,arasem” prin noianele de zăpadă, prea puțină soldățime se-ncumetase în ultimele trei decenii. Doar vânătorii de munte…. Doar ei mai aveau parte de condiții extreme de antrenament. La noi o disperată dorință de supraviețuire ne împinsese de la spate să parcurgem aproape 30 de kilometri, nu vreun program militar de instrucție.
Când mă gândesc ce șoc am avut în prima dimineață de la Florești, la 5:30 la maiou, la chiloți verzi și papuci dând ture pe întuneric la platou și clădirea regimentului, ce a urmat după noaptea marșului forțat trece la domeniul fantasticului.
Mai întâi exercițiile autoimpuse. Metehnele mele mi-au impus de când mă știu cu mințile mai limpezi acțiuni ieșite din comun, de la cățăratul prin arbori, când mă apucam de crengi ca maimuța de liane, până la datul de-a berbeleacul din viteza alergării de la ușa unei camere de cămin a liceului 7 până la grămada de saltele aruncate în colțul opus. Urcatul pe antenă….
De zis și de făcut. Să mă spăl după o zi de muncă. Singura cameră special amenajată pentru igienizare se găsea între cele două dormitoare, cu un sistem de țevi din care se scurgea apă la nivelul gâtului, cu o iesle-arcadă decupată dintr-o țeavă cu diametrul de 50 de centimetri, un geam și ciment pe pardoseală. Geamul… lipsă. Cadrele rămase, dezmembrarea lor se petrecuse prin toamnă la primul vânt din cele aprige, încremeniseră sub năvălnicia omătului și gerul ce îmbrăcaseră apăria. Arăta ca-n… povești. Roșul jgheabului și ramelor nu te putea duce în altă parte cu mintea. Hansel și Gretel….
Pe fondul hibernal din spălător mi-am propus ,,baia la copcă”. Auzisem câte ceva despre temerarii ruși încumetați pe vremuri siberiene în apa de îngheț. Oportună ocazie. Țurțuri sunt, geamuri lipsă da, eu. Momentul apogeu: crap sau scap. Împrumutasem un capăt de furtun, de ajutor despărțirii de ,,iesle”. Mufare, deschidere robinet, duș la ,,peleul” gol. N-apucai bine să-mi încerc rezistența la frig – șuiera un bezmetic dincolo de clădire… – că se deschise brusc ușa. Copilul de mingii al grupei lui Negru, de talia și alura celui jecmănit de Moldoveanu la primirea pachetului – confirmând teoria celui mare și prost -, a schițat gestul intrării, s-a oprit brusc cu un picior pe prag, a rămas nedumerit trei secunde, a trântit-o grăbit fără să intre….
Ce le-a spus partenerilor de dormitor se poate presupune. Nebun, o să crape, moare…. Printre cele câteva cuvinte descriptibile.
