Scriitori de azi – 18 iulie 2020 – Maltezi

OMUL FĂRĂ VISELE SALE DEVINE UN SPECTRU CARE DISPARE LA APUSUL SOARELUI

Sâmbătă, 18 iulie, urmare a unei propuneri în cadrul proiectului „Scriitori de azi” de a organiza o întâlnire literară pe malul Dunării, cei câțiva scriitori care au răspuns afirmativ, Valeria Manta Tăicuțu, Nicolai Tăicuțu, Sorin Călin cu soția, Nina Beldie, Vasile Ghinea s-au îmbarcat de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat într-un microbuz cu destinația Maltezi, pe traseul Râmnicu Sărat – Buzău – Slobozia – Maltezi (Ialomița). De la Buzău grupul s-a mărit cu Tudor Cicu, Dumitru Pană, Mariana Cabel, Teo Cabel, Stan Brebenel cu soția. În mașină toți cu masca pe figură, drumul lung și nu prea neted. Gazda evenimentului scriitorul Florin Ciocea și scriitorii ialomițeni: Gheorghe Dobre, Florentina Loredana Dalian, și câțiva prieteni ai gazdelor în calitate de public. Dl Titi Damian, după origine buzoian, dar ialomițean prin domiciliu, ne-a onorat și d-lui cu prezența.
Valeria Manta Tăicuțu: „Ne bucurăm că suntem aici, pe malul Dunării cu Florin Ciocea, Florentina Loredana Dalian, Gheorghe Dobre, Titi Damian, Silvia Ioana Sofineti.”
Sorin Călin: „Am selectat dintre scriitorii care au publicat în proiectul „Scriitori râmniceni”. Împreună cu dna Valeria Manta Tăicuțu, din toți cei selectați în proiectul „Scriitori de azi” am venit cu volume semnate de: Viorel Dodan, pamflete în versuri, care nu este prezent, Cornelia Ionescu Ciurumelea, grafician, și sculptor, cu o poezie specifică cu multe puncte de suspensie, lipsește și ea, un reprezentat al haiku-ului, Genovel Florentin Frățilă, lipsă și el, Nina Beldie, „Caligrafii stelare”, un volum editat la maturitate artistic, Petrache Plopeanu un volum de sonete, ar fi trebuit să îl lanseze astăzi aici, un preot scriitor, Stefan Costache Andrei, descoperiți un poet cu vână, Nicolai Tăicuțu, un cadou la 70 de ani, Valeria Manta Tăicuțu, „Moștenirea lui Mamin”, „Între zbor și levitație”, jumătate poezie, jumătate aforisme, a lui Vasile Ghinea, cu state vechi în lumea literară, Sorin Călin angajat al Centrului Cultural, am scos la 5 ani de activitate al Ziarului de Râmnic „Paralele”. Am ajuns cu greu pe aici. Să hotărâm cum procedăm cu citirea poeziilor.
Valeria Tăicuțu: „Mai sunt și scriitori de la Buzău. Începem cu un microrecital de poezie. Câte o poezie fiecare, să ne încadrăm în timp. Începem cu Nina Beldie, urmează Dumitru Pană.”
Nina Beldie a citit BINECUVÂNTARE ȘI PEDEAPSĂ: „Când Dumnezeu m-a binecuvântat pe mine,/ Întâi de toate, s-a gândit la tine…/ Din coasta-ți, Evă am fost menită/ Și tot atunci, dorința-i fost-a împlinită…/ Și Șarpe-a fost… și măr ademenind…/ și rostuit păcat de alunecare-n timp…/ Dar mai presus de toate, lanțul greu,/ Iubirea pentru tine iar și iar, mereu,/ Menită tot de Dumnezeu…/ și fără de putință și tăgadă,/ o cale de a te uita vreodată…/ Fără alt drum, decât/ Cel care duce doar spre tine…/ Drum care pleacă, drumul care vine…// Când Dumnezeu m-a pedepsit pe mine,/ Întâi de toate, mi te-a dăruit pe tine…”
Dumitru Pană a citit NU ȘTIAM: „Eram tânăr și nu știam că sunt tânăr./ Credeam că sunt nemuritor/ cum va fi fost și acel Aprilius Caesar din secol antic./ Timpul era blând cu mine, spațiul atroce,/ nu ca acum în anii târzii./ O carte mă arunca înspre alta/ și tocmai îmbrăcasem toga virilă a poetului,/ deși încă se mai dădea în mine lupta dintre cifre și litere/ doldora de sentimente în așteptare./ Despre femei vorbeam numai la timpul trecut./ Atunci nu visam decât la cele lucruri fără umbră./ Eram tânăr și nu știam că sunt tânăr./ Credeam că sunt nemuritor.”
Valeria Manta Tăcuțu: „Florentina Loredana Dalian, se pregătește Nicolai Tăicuțu.”
Florentina Loredana Dalian a citit: CRUCEA MICĂ DIN PIATRĂ: „Of, tristețea micilor cruci din piatră,/ de-abia mai răzbind printre ierburi,/ încercând și ele, așa smerite, să atragă atenția,/ să spună o poveste, să vorbească despre cineva de demult/ a cărui amintire se face și ea tot mai mică, din ce în ce mai mică!// „Vezi asta, îmi spune Baba Lumânărica,/ responsabila cu tămâiatul mormintelor fără stăpân,/ adică fără unul care să le îngrijească,/ asta e-a lui Axente Lungu, cuțitaru’ satului,/ a murit demult, eu nu l-am apucat,/ alde tăticu era copii pe vremea când băgase satu-n sperieți.”/ M-am aplecat să-i aprind și lui o lumânare,/ dar Baba nu m-a lăsat, că-i păcat – zice -/ că ăsta a omorât oameni./ „Ce, vrei să te urmărească blestemul ălor uciși?/ La ăsta nu-i aprinde nimeni, toți îl ocolesc…”/ mai zise Baba învăluită-n fumul tămâiei,/ dispărând încolo, pe cărare,/ ca duhul din Lampa lui Aladin.// Am lăsat-o să ia distanță/ Și-am aprins pe furiș o lumânare și la nepricopsitu-ăla/ care-a crezut că împarte lumea-n două/ cu lama cuțitului./ Și poate n-aș fi făcut-o,/ dar m-a convins crucea mică din piatră/ de pe care se șterseseră toate urmele,/ o cruce a nimănui, parcă cerșind îndurare./ Foșnetul ierbii ridica până la mine o șoaptă:/ „Pe Cruce S-a răstignit Iisus,/ și n-a făcut-o doar pentru drepți.”
Nicolai Tăicuțu a lecturat SINGUR CÂTEODATĂ: „pe ulița satului/ pustie în ceasul amiezii de vară/ trece doar revenirea mea// bate din poartă în poartă/ strigă numele știute/ dar nimeni nu-i răspunde// nu-i grabă, își zice/ până la casa părinților mei/ din margine de sat/ e cale lungă…// singur/ sunt descris/ de urmele pașilor mei/ în praful drumului/ și de chemările pierdute/ peste porți întredeschise// bat din poartă în poartă/ strig numele știute/ și nimeni nu-mi răspunde// nu disper: câțiva, deja-i zăresc/ mă așteaptă la casa părintească”.
Sorin Călin: „O să vă facem o surpriză. „CÂMPIA CA SENTIMENT” (antologie), UN VOLUM DE Nicolai Tăicuțu pe care îl lansează astăzi.”
Valeria Manta Tăicuțu: „Mariana Cabel, urmează Tudor Cicu”
Mariana Cabel a citit ÎNGERUL DE TERACOTĂ: „Îngerul de teracotă/ s-a zdrobit de zidul indiferenței,/ a sângerat întâi în lojele galbene/ picuri stacojii au împroșcat luciul pardoselii./ Ștergeți repede petele de sânge!/ striga piticul din grădina palatului/ Sunați la 112!// S-a sufocat încet./ Neputincios și-a strâns aripile frânte,/ două paranteze drepte/ încadrau perfect un exercițiu prea complicat/ pentru el,/ pentru noi? Și a lansat volumul de poezie „DINCOLO DE NEGURI”.
Tudor Cicu a citit DACĂ N-AR FI APUS MULT ÎNAINTE SOARELE: „au deschis gura să spună toți deodată câte ceva/ peste hohotele lor de râs/ m-am dus și m-am așezat lângă apă/ să-ți trimit un gând de sfârșitul acelei toamne/ fără să înțeleg că nu mai puteam salva nimic/ doar să mă rog/ să mai ascult odată poveste ta/ cu pletele udate de ploaie/ a celor care n-au înțeles în întregime fericirea./ să fi împietrit din senin toate fulgerele/ mult înainte de acest poem ce ți-ar fi ajuns la inimă/ aici, sub candela aprinsă ca de o altă înviere/ ori ca un dans, spuneai tu -/ rămas în urma celui prins în joc de unul singur/ să fluture batista/ să cadă în genunchi în urma trenurilor șuierând de plecare,/ după aceea să fi suflat din palme sufletul/ să zboare descătușat, liber ca un fluture/ peste livada de vișini, nu-i așa?/ am fi oprit mult înainte de apus soarele/ chiar dacă lumea, mă întreb/ aparent fericită/ sub hohotele lor de râs va roti în aer topoarele/ abia în ultimul act al piesei.” Fiindcă mă aflu a doua oară aici la Dunăre vreau să vă spun câteva cuvinte. Eseul lui Gheorghe Dobre e o fulguială de revelații literale, teama că mai întotdeauna „ceva esențial” ar putea rămâne nespus. Și care ar putea să alcătuiască „misterul literaturii”, acel ceva ce e acum înghesuit și strâns în aceste evocări – ecouri de eseu curat. Gheorghe Dobre pune scriitorul în prima linie și apoi materia acestuia, adică opera sa literară. Astfel de imersiuni în lumea logosului scot în relief măiestria autorului și trezesc interesul cititorului dincolo de limitele a ceea ce prin eseul în speță și-a propus să descifreze ori să clarifice. Să exemplificăm cu câteva fraze din chiar eseul intitulat Minciuna din literă: Lumea trebuie cercetată acolo unde se află, ea nu are nevoie să fie mutată pe masa de operație ca s-o cunoaștem cu adevărat. Lumea literaturii trebuie discutată și ea acolo unde se află, adică în literatură. Nu putem afla adevărul despre „un leu”, chiar viu, dacă-l observăm într-o cușcă de circ sau grădină zoologică. Dar cine este pregătit și are curajul să-l urmărească în junglă? Și-apoi să vină să ne spună ce-a observat?”
Valeria Manta Tăicuțu: „Ștefan Teodor Cabel, urmează Silvia Ioana Sofineti.” Teo Cabel a citit ÎN CĂUTAREA POEZIEI: „Ce să fac cu nemurirea/ Nu știu să o citesc/ Caut izvorul de lumină/ orbul din mine/ Stau pe grămada de gunoi a vieții/ Îmi fuge gândul la poemul acela/ Cuvântul de la început/ Cuvânt pentru noi/ Noi nu l-am cunoscut/ Comunicarea… o scară ruptă/ Nu toți știu să sudeze în cuvinte// Mă bate ploaie de gânduri/ Mă fulgeră erori fără erată/ Mă ard proteic aminoacizi de întuneric/ Frigul m-a bătut în piroane/ Dârdâi frunză în vânt// Din viață zboară v ca un cocor/ Și i se adună din ivire/ Ața de ceva atârnă într-un orgasm inconștient/ Stol de zori taie tăcerea/ Fâl, fâl, fâl, fâl/ De unde au în cârcă/ Atâtea crengi de măslin/ Fâl, fâl// Un câine mare negru și flocos/ Mă amușină/ Începe să latre lângă tâmpla mea/ Întind mâna să-l mângâi/ Mă mușcă/ Îmi hăpăie mâna, îmi lasă umărul/ Îmi hăpăie picioarele, îmi lasă genunchii/ Și capul o bilă de popice lovind secundele/ În timp ce el/ Urinează pe grămada mea de gunoi existențial// Și totuși aveam o punte/ Dinspre ieri spre azi/ Mâna ta, cuvântul tău/ V în zbor ca o barză/ Un i zâmbet axis mundi/ O ață trăgându-mă din mine/ Cel încurcat în gânduri fără cuvinte/ și mușcat de cuvinte fără gânduri/ Patinând pe imagini unse cu săpun/ Mângâierea ta,/ Trezirea mea/ Dialogul orizontal al trupurilor/ Terminat cu priviri îmbrățișate/ Tu eva, eu adam/ Goi în fața noastră/ Facem cuvânt pe un petec/ Din grămada de gunoi a lumii.”
Silvia-Ioana Sofineti a citit HOTEL CALIFORNIA: „drumul duce printre lanuri/ spre nord/ în urechi îți urlă hotel california/ închizi ochii și faci saltul/ nu s-au terminat nici cântecul/ nici pasul deasupra șoselei perforate/ de salturile de dinainte de tine/ toți au vrut să zboare/ și toți au suferit de gravitație/ drumul patriei e magnet pentru căderi/ fantomele copacilor erau magnet pentru zbor/ nu-ți rămâne decât să cazi continuu/ mimând saltul peste cratere/ îngânând hotel california prin pustietatea galbenă.”
Valeria Manta Tăicuțu: „Florin Ciocea, urmează Vasile Ghinea.” Florin Ciocea a citit LA MUNTE, CU UN PRIETEN, PRIVIND CERUL: „La munte, cu un prieten, privind cerul/ L-am întrebat unde este steaua lui căzătoare?/ – Nu știu, mi-a răspuns, dar o voi căuta,/ Și sufletul său, ca o săgeată de lumină,/ A țâșnit spre neant în căutarea ei.// De atunci privesc cerul în fiecare noapte/ Și văd sufletul prietenului luminând firmamentul,/ Prietenul meu,/ O stea căzătoare! Și a lansat două cărți: „PRIVEȘTE-MĂ PRIN LENTILA URIAȘĂ A UNEI LACRIMI” (poezie) , și „LUMINA LUI DUMNEZEU” (proză scurtă)
Vasile Ghinea a citit ÎNTREBARE: „Din necuvintele lui Nichita/ am deșirat un fir/ pe care îmi înșirui ideile,/ ca lăstarii viței-de-vie/ în urcare spre secunda de cer/ a unui Dumnezeu,/ care, până când?/ ne mai suportă cântecul.”
Valeria Manta Tăicuțu: „Încheiem recitalul cu dnii Stan Brebenel și Titi Damian.”
Stan Brebenel: „Am venit cu „FASCINAȚIA LECTURII” un volum în care am adunat cronici literare, peste 40 de autori, apărute în diverse reviste literare. O să încerc să vă înveselesc. În calitate de angajat la un magazine de mobilă la care am lucrat după ieșirea la pensie, o primă întâmplare cu două cliente. După mai multe consultări a rămas să facă un credit. La un moment dat una se adresează celeilalte: Faci tu pe tine, sau fac eu pe mine?”
Titi Damian: „Nu m-am considerat niciodată critic literar, doar numai cronicar. Aseară am terminat o carte despre Damian Stănoiu. Am în vedere Sisif urcând muntele. V-am adus două volume: „EXEGEZE CONTEMPORANE” și „LECTURI LA MIEZUL NOPȚII.”
Din partea prietenilor gazdelor a luat cuvântul Tania Dincă pictoriță venită de la București, care a subliniat: „E o mare bucurie pentru noi. Suntem mari admiratori ai artei cuvântului, ai artei picturii. Suntem mari admiratori de poezie, de peisaj. Vă mulțumim pentru acest moment literar!”
Mulțumim gazdelor pentru primirea deosebită! Totul a fost la înălțime! A fost un efort considerabil.

Distribuie: