Fărădelegea lui Călin – AlaLL
,,Iată ce propunem noi. Să se înființeze o comiție cari să…”
Treabă de nu-și vede capul. Să i se incumbe o atribuție ce îngreunează munca și așa anevoioasă și de lungă durată în detrimentul victimei și infractorului, pare o ingerință la ficsonomia obrazului. Cititorului. Are Al. 1, Art. 294, un aer de superioritate fățișă sau o doză de derogare de la responsabilitate obraznică. Construcția organelor, că de urmărire penală, fie de cercetare ori altele, este de natură să acopere o plajă largă de cerințe. De altfel în ziua de salariu scrie clar, funcția de la Sighetul Marmației se echivalează cu aceeași de la București, suma identică. Cică la primirea sesizării aparatul urmăririi penale se autoverifică: e competent sau nu. Pentru nu întorc petiționarului, așa se denumește ticluitorul, peticul de hârtie, însă cu explicații: ce lipsește și ce este neclar în forma legal cerută (Al. 2). Al. 3 găsește încă un motiv de respingere, prevederi din Art. 16, Al. 1, cele ce împiedică exercitarea acțiunii penale. Caz clasat de procuror prin ordonanță.
Cu toate acestea, niscai muncușoară se cere. Până la trimiterea către alt organ competent, cel ce a primit sesizarea verifică în prealabil pentru obținerea autorizării începerii urmăririi. La final procurorul întocmește un referat. (Art. 294 cu 1)
De-plângerea din nou la mare preț. Numai să fie prealabilă. Nu-mi dau seama încă din ce alt unghi ar putea fi privită. Soiul ăsta de alipire…. (Art. 295)
E mult. 3 luni…. Să discutăm totuși despre mecanismul celor trei articole din urmă. Plângerea revine de drept procurorului sau organului de cercetare penală, denumite organe juridice competente. Sezisarea, nu se spune de cine făcută, poate să se treacă în catastifele organului de urmărire penală. Revenind la Art. 296, Al. 5, se pune întrebarea: de ce să se folosească mersul căii administrative când plângerea ajunge, eronat, la organul din urmă sau la instanța de judecată? Înființezi un birou de informații pentru parcurgerea cererii, iar acesta decide unde trebuie să ajungă. Cele trei luni se îngăduie victimei ca să depună reclamațiune din momentul săvârșirii faptei. Dar poate dura și mai mult când un minor sau o persoană incapabilă (aici citatul exact este ,,… un minor sau un incapabil…”, un abuz bun de pus la discriminări de adresabilitate) anunță tutorele sau reprezentantul legal ori aceștia află pe alte căi. Al. 4, în legătură cu al 5-lea, nu dă rezoluție negativă jeluirii unui organ incompetent dacă a fost depusă în termen.
Ia uite ce am scăpat! Puteam folosi pentru criptografie o nouă bâzdâganie a legiuitorului de la Art. 297: ,,tardivă”. Referindu-se la procesul de parcurgere a plângerii și la data când s-a depus. O dă la clasare. Al. 2 nu specifică, lasă la latitudinea lectorului să subînțeleagă că actele efectuate într-o urmărire penală, fără ca o persoană să fi sesizat în scris fapta urmărită de organ, sunt dintr-un alt caz. Și ca ,,să-și facă de cap” în continuare cheamă partea vătămată și îi explică cele două variante: face ori nu plângere. După ce s-au apucat de hârțoage…. Să mă dau și eu deștept: târzielnic…. Ceea ce nu împiedică încheierea înaintatelor cercetări.
Flagrantul. Una dintre variantele pentru care organul de cercetare penală este obligat să constate săvârșirea. Că nu vrea victima să depună plângerea…. La clasare fapta. (Art. 298)
Cu ce s-o mânca profesiunea, oricum s-ar numi, dacă se pune un ,,zbir” să-i supervizeze operațiunile de rutină se cheamă…. Meserie de salahor, robot de primă generație. Art. 299 în primu-i alineat: ,,Procurorul supraveghează activitatea organelor de cercetare penală, astfel ca orice infracțiune să fie descoperită și orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie trasă la răspundere penală.” Trasă…. De păr. De-aș fi pui de avocat ce-aș mai suci și învârti locuțiunea. Dară…. Dacă s-a ajuns să se scrie legi și nu metodologii profesionale și deontologii e de rău pentru atingerea vreodată a adevărului. Lasă-i dom’le să pună în practică ce-au învățat, dă-le un profesor un timp, un normator, un controlor, inspector… și-apoi, ca să-și ia leafa întreagă și să doarmă pe perna lor, la muncă. Al. 2 concordă cu primul, de la rău la un bine relativ pentru posibilul vinovat. Același ,,mai mare” supervizează activitățile ,,… astfel ca niciun… să nu fie reținut decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege.” Am totuși o bănuială că dincolo de ea toate sunt contra. Legalității.
