Brigada diverse – Bi-se(x)i… ca (b)oală
18 aprilie 2020
Are gripa spaniolă ceva atractiv, ceva distant….
Trimitea ipistatul să zădărnicească plecările în haite, le pusese cruce intrărilor, cu vopsea roșie, gonea oarele de pe uliță….
De-ați vedea pozele Bucureștilor de altădată. În centru curcanul, pe delături urangutanul. Tină, gropi…. Să le numești străzi? Iar dacă pentru capitală pretențiile se reduceau la două așa zise bulevarde, țara pusă roată împrejuru-i arăta jalnic, orășele-sat și sate….
Nu igiena este de pus în discuție, ea oricum nu exista, ci lipsa totală de conștientizare, de îngrădire. Gândind că un eveniment ca Paștele putea aduce o decimare în masă. Va fi fost Unirea, pe care abia acum o văd în adevărata lumină: noroc chior. Toată Europa era fiartă de virus, neatârnarea noastră devenind posibilă prin absența preocupării lor, bătrâna… ardea, România se scărpina de la funiile de usturoi aplicate în jurul gâtului.
Fotografiile de la 1918 par extrase din cotidian, măștile nu și-au schimbat cu mult modelul, inhalatoarele de aer la fel, paturile se înșirau ca la chinezi, familii restrânse…. Numai cele de la Câmpia Turzii au curajul total al ,,demascării” și inconștiența ignorantului, oricât de deștepți s-ar fi crezut și postat în ierarhia țării, câțiva dintre gripații de seamă, un Pop Cicio, s-au învitejit să vină din patriotism total la…. Dat, căci era în plină criză, cu temperatură, abia ținându-se pe picioare.
Câți or fi murit atunci, nu se știe. Am niște pretenții de statistică…. Neîntemeiate. Atunci ca atunci, ce te faci astăzi, la ceasul marilor realizări umane, când nu știi nici câți se îmbolnăvesc și nici câți mor exact măcar de pe o zi pe alta. Probabil că certitudinea cea mai mare o reprezintă numerele în scădere ale celor izolați și carantinați, acolo am vaga bănuială că suntem fruntăși, de-o să ne trezim peste două săptămâni, cel târziu, fără niciunul dintre aceștia. În schimb ne vom trezi din senin că apar bolnavi și morți din… aer.
……………………………………………………………………………………………………………………
Unor națiuni le vine greu a crede că omul e prost făcut grămadă și doar norocul cosmic l-a deșteptat aparent, nu minte a primit de acolo de sus-jos-dreapta-stânga, a căpătat mici piese pe care să le îmbine după cum crede de cuviință și uneori a primit și o lecție gratis ca să nu cumva să înghită tolomacul însăși esența materiei. Iar după atâtea milioane de ani de cicăleală și de-a gata date a venit cu un test surpriză. Se descurcă, scapă, nu, i se șterge tot și o ia de la zero.
Pare, dar nu este un joc. E miza continuării, dacă știe rezolvarea, merge mai departe cu toate micile realizări, nu, devine maimuță cu creierul gol. Ia virusul, învinge-l dacă poți. ,,Stăpâne, măcar doi ani de mă lași…” ,,Și o sută, dar dacă supraviețuiește măcar unul.” Va trebuie să fie cel mai deștept și cel mai dibaci în ceasul 99. Altfel ne-am chinuit degeaba.
Dar vă propun o altă chestiune ce m-a determinat să calc pe marginea ei, nu în miez. Tot se dau ce ceasul morții ufologii (și credincioșii sunt în aceeași categorie) și la fel ca parantezații evidențiază nevăzutul și inexplicabilul cu ,,nu se poate altfel”. De partea opusă, secretomanii mâzgălesc presupusele probe cu orice poate șterge existența unui cât de mic eveniment ciudat. Că este sau nu este. Englezii, prin anul 1980, făceau să dispară probele locale la o aterizare, atenție, a unor ,,tipi” din viitor, într-o… pădure. Cu crăci, cu foc, cu ce le-a venit mai lesne și mai repede să soluționeze incidentul.
Și-n timp ce ei acoperă adevărul, la propriu, noi îl dezvelim de orice mister: tăiem pădurile ca să prindem în fapt intrusul nepământean, să-l vedem oriunde ar încerca să se pitească. Și-o fugi, poate, cu microbul lui cu tot.
