Fărădelegea lui Călin – x4
Rar și bine. Eficient scriptic.
N-am nici de X3. Dar are Codul de ,,procedeuri…” Își permite rescrierea în încă patru versiuni ale Art. 252, remontându-mă în aspră beligeranță. Vehement pe considerentul a ce era înainte. La început a fost procedura, după urma procesul-verbal de sechestru. Acum s-au introdus cazuri speciale, valorificare și contestare a bunurilor sechestrate, în cursul urmăririi penale și în deplina judecare. Ce-a fost…. Dac-aș cunoaște ramificațiile organelor, cele de aplicare a reținerilor forțate mai da, m-aș încrede fără crâcnire în Al. 1, în partea unde acesta identifică bunurile, și sunt de acord. Și să le evalueze. Dar are cu cine? Ar mai recurge la evaluatori, experți? Negreșit, astfel, pentru jumătate dintre sarcini trebuie să apeleze la cei cu pricepere. Fiindcă ce urmează cere experiență și pricepere cu duiumul. Al. 2 adună perisabile, metale și pietre prețioase, titluri, obiecte de artă și muzeu, colecții, sume de bani și mijloace de plată străine. Dintre toate, ,,cârnățăraia, caltaboșul, babicul…” se valorifică imediat. Nu mai spun cum, deoarece doar ,,ei” știu. Celelalte iau calea custodiilor diverse: bănci, muzee, instituții specializate. În cel mult 48 de ore de la ridicare sau tot atâtea de la ,,… pronunțarea în cauză a unei soluții definitive.” Care? Sechestrul? Condamnarea? Doar pentru bani și cele cu viață comercială scurtă se emite o recipisă pentru organul judiciar. Restul sunt sigilate ,,… sau ridicate…” (?). Subînțelegându-se, cu excepția semnului de întrebare, păstrarea până la ridicarea sechestrului.
Rămân pe baricadele înalțate de cei care cred că un obiect este valorificabil și valoros atât timp cât este cerut, după…. Nul cu totul. Dar aici este știință, informare și dorință. Prima multiplicare a lui 252 cauzează rațiunii câteva întreruperi: ce se vrea cu adevărat de la bunurile sechestrate, când pot fi preschimbate în valori monetare, cât trebuie să stea în așteptare, dacă o eventuală creștere valorică a obiectului eliberează din celelalte lucruri reținute, dacă surplusul se întoarce către proprietar, de ce să se ajungă, deliberat, la un an până să se producă o diminuare cu 40% a valorii, la expirări de garanții sau depozitări ce implică costuri (Al. 2)? Dar și certitudini: termenul acela cu soluția definitivă parea fi identic cu ,,… pronunțarea unei hotărâri definitive…” (Al. 1-3). Și break-ul se prelungește. Unele bunuri sunt ridicate fără a li se cunoaște proprietarul. Nu este… furt, însușire necuvenită? Statul însă le poate vinde dacă îndeplinesc trei caracteristici: sunt autovehicule, au fost folosite la săvârșirea infracțiunii, sechestrul este de peste un an. Altele, bunuri mobile – parcă auto… neproprietate nu era tot din acela -, se valorifică și banii obținuți se pun într-un cont special, consemnat pe numele inculpatului. Între ele intră și cele ce se scot la mezat la cererea inculpatului.
Multiplul 2. Intervalul urmăririi penale. Și nu știu dacă este oportună valorificarea în acest interval, când nici nu știi precis dacă ai un vinovat definitiv și care este prejudiciul corect și total. Din șapte alineate primele trei se încadrează în domeniul propus de titlu: ,,Valorificarea bunurilor mobile sechestrate în urma urmăririi penale”. Finalele patru se puteau alipi articolului 255-4 la contestații…. Având în vedere caracterul special al Al. 6, care are două propuneri: părți diverse pot cere retractarea sechestrului; procurorul poate cere la rându-i revocarea respingerii valorificării. Contează doar faptul că după toate acestea încetează sfada. Rămâne valabilă hotărârea de pe contestație.
Treiu. Cursa contra cronometru a început. Buluc se înghesuie toți să…. Dădură cu mirosul de bani și în ultimă instanță, judecarea, cer să se transforme în lei bunurile sechestrate. Din ,,aerul justițiar”, la doleanța procurorului, la insistențele părților și…. Ce-o căuta custodele să se bage-n seamă, să fie făcut părtaș la declanșarea vânzării habar nu am. E un… nimeni, un simplu șef de depozit, nu un decident, oricare i-ar fi înălțimea statală, un ăla plătit în cele mai multe cazuri ce huzurește de pe urma obiect-ului/elor, trece-o zi, trece-un an, el încasează. Ceea nu-l poate face proprietar. În privința termenului am parte de o surpriză. Discuțiile despre și cum va avea loc valorificarea nu poate avea loc mai devreme de 10 zile. Nu cere nimeni grabă, dar nici un termen ce începe de la o zece și poate dura la infinit.
Cvadruplul. Singularitatea de care aminteam, la locul ei, însă nu completată de acele paragrafe de la 2: contestările. De s-ar fi particularizat și s-ar fi separat urmărirea de judecată mai treacă, dar nici aici nicio urmă de așa ceva în titulatură. Speța se referă la tăgăduirea modului de valorificare, cu niciun indiciu adus. Se referă la ce? Că au scos în stradă obiectele la vânzare, că s-a făcut licitație sau că suma obținută era mai mare sau mai mică? Termenul de depunere: 15 zile. Dacă oarecum perioada acesta nu se încadrează în limitele procesului penal, se poate face contestație în conformitate cu legea civilă.
