Cotețul cu metafore – Primăvara
Primavara
Se-aude fremătând în zare
Un vânticel timid şi moale
Şi peste tot miroase-a floare
Iar iarba verde se aşterne-n cale.
Ea vine cu alai de multe gâze
Şi-mprăştie cu graţie parfumuri
Trezind la viaţă fiinţele mofluze
Şi de pe ramuri, somnoroşii muguri.
Se-aud ciripituri de păsări mici
Ce caută cu veselie soare
Iar ghiocei cu fesuri de pitici
Anunţă mândri marea sărbătoare.
Iar noi cu toţii, tineri şi bătrâni
Ne pregătim de marea ei sosire
Şi tragem aer proaspăt în plămâni
Gândindu-ne la aşteptata înflorire.
