Cotețul cu metafore – Nostalgie
Nostalgie
Fiind copil, ades cutreieram
Și mă-ntorceam acasă la ceas de seară.
Și nicio grijă chiar n-aveam
Decât a doua zi să vină iară.
Aveam în nări miros de iarbă crudă
De vânt ștrengar și nalbă creață
Fugeam pierzându-mă prin iarba udă
Credeam atunci că asta-i viață.
Dar timpul a trecut în grabă
Luând cu el parfumu-acelor zile
Azi am uitat acel miros de iarbă
Ce-a fost, nu va mai fi, copile!
Copilul care-am fost odată
E-ascuns adânc într-un ungher
Doar foarte rar mai iese, se arată
Și-atuncea însă-i prea stingher…
