Cotețul cu metafore – Noi nu suntem…
Noi nu suntem…
Asta e? Ăștia suntem?
Noi la supărare, bem?
Am ajuns prea…emotivi
Și o țară de… bețivi?
Unde-a dispărut mândria?
Asta este România?
Ne dăm toți drumul la gură
Doar pentru o băutură?
Asta este? Ăștia suntem?
Mai putem doar să ne plângem?
Ne-amăgim cu… Luminița,
Și trăim ca-n Miorița?
Unde-s pumnii strânși cu ură,
Și dinții scrâșnind în gură?
Unde-s furca și toporul,
Care înarmau poporul?
Ce a mai rămas din ele?
Din gloria țării mele?
A rămas datul din gură,
Și lacrimi la băutură?
Văicăreală, dezbinare,
Invidie, însingurare,
Egoism, ipocrizie,
Minciună și perfidie?
Asta e? Ăștia suntem?
Cât de jos o să cădem?
Când o să fim solidari,
Și să facem lucruri mari?
N-am putea să ne unim
Și să nu ne dușmănim?
Să nu ne mai rușinăm
Când e vorba să strigăm!
Să strigăm în gura mare
Apelul la deșteptare!
Să fim iar uniți, în țară,
Dar și cei plecați… afară!
Să se-ntoarcă toți acasă,
În România frumoasă!
Să nu ne-o mai ia străinii…
Nu-i a lor, mânca-i-ar câinii!
Nu, noi nu ăștia suntem!
Și nu doar atât putem!
Nu-ndurăm la nesfârșit,
Și ne-om ridica-nzecit!
Când n-om mai putea răbda,
Atunci, iar ne-om răscula!
Ca s-aducem astă țară,
Unde-a fost odinioară!
Unde este locul ei,
Pe culmile gloriei!
Și să știe-o lume-ntreagă,
Cât ne e țara de dragă!
Căci de prea multe ori,
Ai noștri conducători,
Și-au bătut joc de popor!
Închinarea mamii lor!
De câte ori i-am votat,
De-atâtea ori ne-au trădat!
S-au vândut și ne-au vândut
Bătându-și joc de trecut!…
Ne-au tot înșelat mereu,
Oameni fără Dumnezeu!
Fără inimă și suflet,
Fără creier, fără cuget!
Dar se va întoarce roata,
Când vom spune-odată: ,,Gata!”
Și ne vom lua soarta-n mâini,
Și-om scăpa de-atâția câini!
Și-om arăta cine suntem,
Și or vedea și ce putem,
Fiindcă nu doar dăm din gură
Și plângem la băutură!…
