Cotețul cu metafore – Nelimitat
Nelimitat
În lumea asta, care mai de care,
Își leagă existența de o comunicare.
Și de aceea azi e de bon ton,
Să aibă fiecare măcar un telefon.
Iar șmecheria e să ai minute multe,
Tu să vorbești, iar altul să te-asculte!
Și bătălia pe acest segment de piață,
E una aprigă, pe moarte și pe… viață!
Tehnologia asta atât a avansat,
Încât, vorbești la telefon… nelimitat!
Ți-aruncă unii ofertele în față,
Că-ți dau minute gratuit, pe viață!
Te fac ca să te simți ca nimeni altu’,
Bine’nțeles că alegi… nelimitatu’!
C-așa-i românu’ când se lăcomește,
Când este gratis, el nu se mai zgârcește!
Realizezi apoi, la un moment dat
Că nelimitatu’ este… limitat!
Și nu se poate, mă-nțelegi matale,
Ca să o arzi așa… cu vorbe goale!
Și poți, așa cum are clauze contractu’,
Să fii taxat când depășești… nelimitatu’
Căci scrie, pentru cine are ochii-n patru:
Nu poți vorbi chiar două’ș’cinci din două’ș’patru…
De-aici, eu nu știu ce-nțelegeți voi,
Dar cred că adevărul e dincolo de noi!
La treaba asta am stat și m-am gândit,
Și-am înțeles că-n viață nimic nu-i gratuit.
Ba și mai mult, gândind așa prostește,
Am înțeles că gratuitul se… plătește!
Nimic nu e,,nelimitat”, ,,pe viață”
Și toate astea sunt minciuni pe față!
Dar cea mai tare fază ce m-a amuzat,
E, cum să depășești ceva… nelimitat!
Așa ceva credeam că nu-i posibil,
Ar fi de râs, dacă n-ar fi penibil…
De-a dreptul… pur și simplu, efectiv!
Căci de la Einstein, totu-i relativ!
Și… Infinitul însuși are un sfârșit
Deci, nici vorbitul nu-i la… infinit!
