Cotețul cu metafore – Mirabila sămânță… de scandal
Mirabila sămânță… de scandal
Măi, dragii mei, cum vreți s-o spun,
Ca să nu ziceți că sunt un nebun?…
Dar poate, totuși, vă interesează
Aceste versuri, în cele ce urmează…
Mă uit, din când în când, până și eu,
La ce mai este nou pe la teveu.
Și nu îmi e, zău, deloc prea limpede
Ce dracu’ se întâmplă-acum în pesede!
De-ți vine să te întrebi și să te miri
Cum, între cei trei roșii trandafiri,
Sunt numai ,,spinii” mari ai dușmăniei,
Și o eternă ceartă pe ,,fructele mâniei”…
Rămas acum partidul unic, la putere,
El, totuși, n-are doar o singură părere,
Ci se tot ceartă între ei și se înjură,
Încât se văd chiar spumele la gură!
Tocmai când se creaseră niște condiții,
Precum absența clară a oricărei opoziții,
La ei, nu e deloc pace și liniște-n partid,
Ci lupte sângeroase în războiul fratricid…
Și cu atât mai mult mirările se nasc,
Fiindcă și peneleul este unul… flasc!
Și nu mai are nici lider, nici direcție,
Nici șanse să mai intre în… erecție!
Iar de ceilalți nu mai încape vorbă,
Dacă-i aduni, nu faci măcar de-o ciorbă!
Se zbat cu toții-n balta neputinței,
Autostimulându-și patima… dorinței!
Fiind el, Dragnea, ca masculul-alfa,
La fel precum e meșterul cu calfa
Cândva, pe unii i-a primit în ,,haită”
Și-acum, tot el se zbate și se vaită…
Că, iată, cum fac rău partidului iubit
Mușcând până și mâna care i-a hrănit…
Cum au făcut și Ponta și Grindeanu
Și poate, în curând și Tăriceanu!
Acuma și Tudose, iată, îl trădează
Și cu Iohannis-neamțul, el se aliază…
Să-i dea afară din guvern pe protejați
Fiindcă-s penali și sunt și cercetați…
Și uite că Tudose nu mai e servil,
Le dă afară pe Plumb și pe Sevil!
Ele n-au vrut să-și recunoască vina
În complicatul caz al insulei Belina…
Mai e în plan și domn’ ministru Pop,
Cel care n-are-n viață niciun scop
Și care, chiar și în acest moment,
Trăiește-ntr-un continuu ,,viitor prezent”…
Asta-i problema și cea mai mare miză!
Lăsați banalitatea aia de… acciză!…
Și nici ROBOR-ul parcă nu contează
Chiar dacă-ntreaga țară protestează…
Mai importanți acuma, pe planetă
Sunt membrii de partid din dramoletă,
Ce vor, parșiv, atenția să ne distragă,
Și-n jocul ipocrit, pe toți să ne atragă…
Precum actorii, poartă niște măști,
Fiind organizați, de fapt, în găști,
În care interesul personal e-n toate,
Și ca să-l satisfaci, orice se poate!
Atuncea, ziceți voi, dacă greșesc eu
Când mă tot mir de acest pesedeu!
Deși nu știu care-i părerea voastră,
Eu cred că totu-i pe spinarea noastră!
