Cenaclul Alexandru Sihleanu – 30 Noiembrie 2019
ELI, ELI, LAMA SABAHTANI?
Sâmbătă, 30 noiembrie, ziua Sf. Ap. Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, la cafeaua literară, din lipsă invitatul special Manea Agheană și chitara sa, cu momentul epigrame in memoriam Matincă Costea.
(Ascultare) -Ce știi despre Eminescu,/ Trebuie să fi notat!/ – Păi, străduța… lângă Centru,/ Unde ieri v-am salutat! (Matrimonială) Fericit la cununie/ Este mirele. Nu știe!/ Nici nu bănuiește, biet,/ Că-i și soacra, la pachet! (Vitejie vrânceană) Acum pricep, de ce în luptă,/ Dușmanii ați zdrobit deplin:/ Le-ați dat să beie țuică multă,/ Apoi… i-ați înecat în vin! (Moda Evei) Nu mai port frunză de brustur,/ Că e mare și vulgară,/ Port acum de păpădie,/ E finuță și sprințară. (Frunză modernă) -Lasă frunza mea în pace,/ Înțelege, mă, odată,/ Asta nu o poți desface,/ E o frunză tatuată!” (Laurențiu Turcu, lectură Vasile Ghinea)
„(Unui confrate care la un banchet s-a chinuit să-mi facă o epigramă de Cincinat Pavelescu) Fiindc-ai făcut un spirit trist/ Te crezi și tu epigramist/ Și cărăbușul, bunăoară,/ Se crede pasăre… când zboară. (Unui barman de Vasile C. Panaitescu) Când fu minunile să-nceapă/ Din stâncă, Moise a scos apă./ Tu ai un har și mai divin/ Ca să scoți din apă vin. (Domnului Vasile Ghinea, care citește la cenaclu epigrame aparținând unui autor care nu este prezent de Mihail Constantinescu) Ghinea zice epigrame/ De-un anumit autor/ Ce scrie după formula/ Izmene pe călător. (Domnului Constantinescu de Dumitru Hangu) Domn Constantinescu ieri/ Toată ziua în doi peri,/ Pentru mâine unii spun/ Și-ar pregătit un prun. (Domnului Hangu de Mihail Constantinescu) De domn Constantinescu ieri/ Ai spus că a fost în doi peri,/ Dar și dânsul pentru tine/ Pregăti un mărăcine.” (Mihail Constantinescu)
„(Tricolorul – 1 Decembrie) Peste tot vezi trei culori/ La zile de sărbători./ Steagul e al tău și-al meu,/ În culori de curcubeu:/ Roșu – macul câmpului,/ Galben – spicul grâului,/ Albastru – cămașa cerului./ Flutură frumos în vânt/ Și vrea pace pe pământ. Bravi sportivi l-au ridicat/ Pe podiumul cel mai înalt,/ Ostaș român și luptător/ S-a jertfit pentru popor/ Și la ultimul onor/ E-nvelit în tricolor./ Peste tot vezi tricolorul/ Fluturând triumfător,/ Cu nădejde ca poporul/ Va ieși învingător./ Românie, țara mea,/ Pe nimic nu te-aș schimba! Românie „La mulți ani”!/ Pace pe-o mie de ani! (Moartea te găsește oriunde) Pleacă vesel la votare,/ Fără nicio vină/ Muri fără lumânare,/ Cu ștampila-n mână. (Pleci, dar nu știi dacă te-ntorci) S-a dus încrezător la vot/ De dimineață nea Mantea,/ Dar s-a-ntors acasă mort,/ Fiindcă avea listă și moartea. (Fugind de moarte) Au mers bătrânii să voteze/ Pe doamna cea frumoasă,/ Dar pe listă să gireze/ Era și aia cu coasa. (Concluzie) Moartea pe toți ne găsește/ Și-n palat și-n beci,/ Căci ea nu se sinchisește/ Că te pierzi pe veci. (Gabarit depășit) Vrând s-o treacă și el pragul/ Așa după obicei,/ S-a împiedicat nătângul/ Și-a căzut pe sânii ei. (Grijă doar pentru imagine) Grija aleșilor cea mare/ Este să-și încheie haina./ De noi nu le pasă,/ Că nu prea ne-ajunge hrana.” (Safta Leaută)
„(Lipsă de succesiune) S-a făcut Marea Unire/ De mari bărbați ce-au fost fruntași,/ Dar s-a stins a lor mărire/ Că n-au lăsat în loc urmași. (Demnitate națională) Pe columnă daci străbuni,/ Ai istoriei eroi,/ Azi înalță rugăciuni/ Să fim totdeauna noi. (Jocurile Marii Uniri) Buzău, Alba, Dealul Spirii,/ Locuri ce aduc noroc,/ Sârbă, brâu, hora unirii,/ Însă… fără „Kazacioc”. (Atitudini la zi de sărbătoare) Azi, românii, cu mândrie,/ Își amintesc de centenar,/ Și mai dau o bătălie/ La iarbă verde, la grătar! (La centenar) La un secol și un an,/ După Al. Marghiloman,/ Un nou guvern, nu ar fi rău/ C-un prim ministru din Buzău. (Speranțe în centenar) Centenarul nu ne scapă/ Și nici marii patrioți./ Hoții, teamă aveau de țeapă,/ Astăzi, țeapa-i pentru toți!” (Dumitru Hangu)
„(Nu mai pot de Matincă Costea) Nu mai pot, frate Marine/ Să suport ce nu-mi convine/ Acordând minciunii vot…/ Nu mai pot!// Nu mai pot fi resemnat/ Când distrugi ce s-a creat./ Fabrici, uzine, spitale;/ De fapt, rodul muncii tale./ Să suport acest boicot…/ Nu mai pot!// Nu mai pot să-l văd la piață/ Pe Iordache Nătăfleață,/ Cu procedeul amar/ Că te pișcă la cântar,/ Socotindu-te netot…/ Nu mai pot!// Eu calc hotărât cu dreptul,/ El o face pe deșteptul/ Dând cu stângul în podea/ Ori cu țigara în perdea/ Că-i un mare mafiot…/ Nu mai pot!// La câte un magazin/ Unde zăbovesc puțin,/ Când văd prețul afișat/ Mă simt dezechilibrat/ Că sunt pe post de șomer…/ Și mai sper!// Sper să văd o făbricuță/ Modestă, cât de micuță/ Construindu-se aici/ Să pot avea iar servici’/ Cu un salariu decent…/ Permanent!// Vezi un nene cască-gură/ Teleleu, fără cultură,/ Dar cu mapa „diplomat”/ Că a fost și el plecat…/ La furat!// Ai făcut o facultate,/ Cu frumoase rezultate,/ Iar acum faci trotuarul/ Blestemându-ți buzunarul/ Care e tot timpul gol/ Și-n viață n-ai niciun rol/ Ce l-ai dorit agreabil…/ Regretabil!// Deși ai calificare,/ În țară n-ai căutare;/ Devii fără să fi vrut…/ Un rebut!// Iubita mea Românie/ A ajuns o colonie;/ Radioul te lovește,/ Se cântă în englezește./ Redactorul muzical/ Uită locul său natal./ De-l combați, îl doare-n cot…/ Nu mai pot!// Privesc totul împrejur,/ Nu că i-aș găsi cusur,/ Dar marele adevăr/ E că nu avem viitor,/ Care să te satisfacă./ Sărac în țară săracă…/ Să mă mai prezint la vot?/ Nu mai pot!” (Nicolae Constantinescu)
Să ascultăm priceasna „Jos, sub crucea răsturnată”, cântă Aneta Pioară-Țâru: „Jos sub crucea răsturnată dintr-un sat/ Am văzut un om odată/ Stând cu fața-n mâini lăsată/ Și cu fruntea-nsângerată/ Și plângea, plângea de parcă/ Toată lumea l-a lăsat.// M-am oprit atunci din cale lângă El/ Lacrimile-i curgeau vale/ Printre degete în poale/ De-ți venea să-i plângi de jale/ Călător pornit pe cale Singurel.// Fața-i era albă toată ca de crin/ Dar albeața ei curată/ Sângele-o brăzdase toată/ Și-a Lui frunte-nsângerată/ O cunună era roată/ Numai spini.// Când i-am spus să nu mai plângă m-a privit duios/ A pus fruntea-n mâna stângă/ Și-a-nceput din nou să plângă/ Ca și cum ar vrea să frângă/ Lacrima ce-i curgea lângă/ Cruce jos.// Iar în palme și-n picioare – răni de cui/ Și atunci plin de mirare/ Mi-am adus aminte care/ E străinul din cărare/ Când mă-ntorc minune mare…/ Nu-l văzui…// Azi când trec prin multe sate și prin lunci/ Când văd crucile uitate/ Mie-mi pare că pe toate/ Stă un Iisus care plânge/ Plin de răni și plin de sânge/ Ca atunci.”
A urmat lectorul de serviciu, Floarea Stănescu cu un fragment din Jurnal de călătorie în Țara Sfântă. „Vreau să dedic lectura de astăzi Sf. Andrei, Ocrotitorul României și Zilei Naționale a României. S-a împlinit un an de când am fost la Sfântul Mormânt și am scris un jurnal de călătorie (9 zile de pelerinaj) din care vă voi lectura. Cartea are două părți: de la plecare și întoarcere în Râmnicu Sărat și a doua parte fotografii. Coperta este seara de pe Muntele Măslinilor. Am să lecturez vizita la Sfântul Mormânt: „4 noiembrie 2018, orele 5:00. Este duminică. O dimineață rece de toamnă târzie. Bătea un vânt subțirel de te pătrundea până la oase. Ne adăpostim în mașina care ne adusese de acasă până la fostul restaurant „Turist”, situat la capătul podului de peste Râmnic. Un grup de șase persoane așteptam autocarul care venea de la Focșani și care avea să ne ducă în necunoscut: Țara Sfântă. Orele 5:30. Sosește autocarul. Ne întâmpină un preot scund, rotunjor la trup, așa după cum puteam desluși în întunericul dimineții de un clar obscur, luminat doar de farurile autocarului și becurile stâlpilor de iluminat public din jur. În curând aflăm că este conducătorul de grup, preotul Bran din Focșani. Autocarul are încă o oprire, în fața Episcopiei Buzău, de unde mai preia încă un grup de pelerini. Grupul se întregește cu alți câțiva pelerini la București, toți veniți pe aeroportul „Henri Coandă”. Orele 8:00. Ne aflăm pe aeroportul „Henri Coandă”. După formalitățile de rigoare, iată-ne în avion, cursa israeliană LJ-574. Personalul de bord este foarte binevoitor, zâmbitor, grațios. Caut să mă familiarizez cu interiorul avionului. Era prima experiență. Orele 11:00. Decolăm. Am privilegiul de a avea loc lângă hublou. Vreme senină, limpede, însorită. Admir de la înălțime toată panorama survolată: mare, munți, orașe. Nici nu am simțit când am aterizat. Totul a fost lin și spectaculos. Orele 14:00. Aterizăm pe aeroportul Ben Gurion, lângă Tel Aviv. Este pregătit autocarul din Israel care ne va purta peste tot. Ghid ne-a fost un evreu de naționalitate română, plecat din România din 1975, absolvent al conservatorului din Iași. Vorbea foarte bine limba română, ebraica, engleza. Numele lui – Amir. Grupul nostru de pelerini este botezat „Lapte și miere”. În Israel trăiesc peste 400 de mii de evrei de origine română și peste 70 de etnii. Lume pestriță. Urcăm în autocar și pornim. Ne îndreptăm spre Lida, pentru prima oprire. Vizităm Biserica Sfântului Gheorghe, unde se află cripta cu rămășițele pământești și lanțul Marelui Mucenic Gheoghe. Ne închinăm și ne înconjurăm mijlocul cu acest masiv lanț pe care îl desprindem de pe un perete și pe care-l așezăm la loc. Este o biserică în care predomină culorile întunecate, sumbre, sobre. Vizităm apoi Grota Păstorilor, închinată magilor care au călătorit după stea pentru aflarea locului Nașterii Domnului. Se coboară pe niște trepte săpate în stâncă. În stânga este amenajat un altar, iar în față grota se alungește. Pereții grotei sunt împodobiți cu nenumărate icoane. Acest spațiu a fost localizat pe un câmp la circa 3 km est de Bethlehem, astăzi sub numele de Câmpia Păstorilor. Pe nesimțite, seara se lasă. Începe să se întunece. Autocarul urcă pe niște străduțe înguste. Abia se puteau strecura două autocare unul pe lângă altul. În depărtare se văd luminile aprinse ale unui oraș. Autocarul urcă greu. Ghidul insistă: Închideți ochii! Gândul îmi zboară la jocurile copilăriei. – Închideți ochii! Curiozitatea crește. – De ce să închid ochii?! Îmi spun în gând. – Deschideți ochii! În fața ochilor se întinde panorama unui vast oraș cu toate luminile aprinse. În mijloc- o măreață cupolă cu lumini galbene. Este Orașul Sfânt, Ierusalim. Cu greu găsim un loc de parcare. Ne aflăm pe Muntele Măslinilor. Rostim în cor o rugăciune de mulțumire: „BINE TE-AM GĂSIT, IERUSALIME!” Se desfac sticle de vin din vinul lui David. Se ciocnesc pahare, se aud strigăte de bucurie, urale, lacrimi curg, îmbrățișări se dăruiesc, fiori de emoție străbat trupurile. Admirăm, cerem relații, facem primele fotografii. Totul este fascinant. Clădirile cu luminile verzi sunt moschee. Noaptea se face din ce în ce mai neagră, dar nu simțim oboseala. Este răcoare. Cu greu ne adunăm și urcăm în autocar. Orele 17:00. Intrăm în orașul Ierusalim. Se face turul panoramic în jurul Porților Cetății Sfinte-Ierusalim, coborând pe aceleași străduțe înguste și foarte aglomerate. Orele 17:45. Plecăm din orașul Ierusalim și ne îndreptăm spre Ierihon, cale de aproximativ 30 km, unde urmează cazarea și cina la hotel Jericho Resort. Câteva date despre orașul Ierusalim: Orașul vechi este o arie de 0,9 km², înconjurată de ziduri și situată în Ierusalimul de est. Zidurile Orașului Vechi din zilele noastre constituie un exemplu de arhitectură arabă islamică. Zidurile care înconjoară Orașul Vechi al Ierusalimului au fost construite de către Suleiman Magnificul, între anii 1537-1542. Ele se întind pe o lungime de aproximativ 4018 m, cu înălțimea de 12-15 m și grosimea de 2,5-3 m. Orașul Vechi este divizat în patru cartiere: 1) Cartierul Musulman, cel mai mare și cel mai populat. Este situat în colțul cel mai de nord al Orașului Vechi. Se întinde de la Poarta Leilor, la est, până la Poarta Damascului, la vest. Cartierul acesta cuprinde Domul Stâncii și Moscheia Al-Aqsa. 2) Cartierul Creștin este situat în colțul de nord-vest al Orașului Vechi. Se întinde de la Poarta Nouă, în nord, la Poarta Jaffa la sud, învecinându-se cu Cartierul Evreiesc și Cartierul Armean, continuând spre Poarta Damascului în est, unde se învecinează cu Cartierul Musulman. Cartierul Creștin cuprinde Biserica Sfântului Mormânt, unul dintre cele mai sfinte locuri ale creștinătății. 3) Cartierul Evreiesc este situat în partea de nord-est a orașului, înconjurat de ziduri și include aria de la Poarta Zion în sud, până la Cardo în nord și se întinde până la Zidul Plângerii în est. 4) Cartierul Armean este cel mai mic dintre cele patru cartiere ale Orașului Vechi și este distict de Cartierul Creștin. În pofida micii sale dimensiuni și a populației creștine, armenii și patriarhul lor rămân în mod frecvent independenți și formează o prezență viguroasă în Orașul Vechi. Zidurile Orașului Vechi conțin 34 de turnuri și 11 porți, dintre care 7 sunt deschise în prezent. Cu binecuvântarea Domnului, se încheie prima zi de pelerinaj. (…).” Dna Floarea Stănescu ne prezintă un Jurnal de călătorie în Țara Sfântă, într-o zi de sărbătoare, considerat debut în volum, minuțios, dovedind un dezvoltat spirit de observație, reușind să realizeze un material interesant, atractiv pentru amatorii de pelerinaje și nu numai. Umblând pe firul ideii de jurnal de călătorie putem exemplifica pe Dinicu (Constantin) Golescu cu Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Golești, făcută în anul 1824, 1825, 1826, în Austria, Italia, Bavaria, Elveția și tipărită la Buda în 1826, considerat, de critica de specialitate, primul jurnal de călătorie din literatura română. Jurnalul de călătorie în China (1678)a lui Nicolae Milescu Spătarul a fost scris în limba slavonă. Felicitări și multă sănătate dnei Stănescu!
„Lector dna Floarea Stănescu cu Jurnalul de călătorie în Țara Sfântă în urma unui pelerinaj întreprins în Țara Sfântă, vizita la Mormântul Sfânt, lectură dedicată evenimentului sărbătorit astăzi. Activitatea debutează cu interpretarea de excepție a dnei Aneta Pioară-Țâru. Cartea cuprinde două părți: Pelerinajul și Fotografii. Nu am cunoștință să se mai fi citit la Cenaclul „Alexandru Sihleanu” un jurnal, doar notele de călătorie ale dlui Răzvan Theo Chirac. O relatare la obiect, realistă, fără vreo tentă literară. Este prezentat itinerarul. Autoarea apelează totuși la descrieri, la imagini. Prezentarea momentelor vizitei la Sfântul Mormânt. Este o expunere fără pretenții literare. Cartea conține evocări ale momentelor care precedă Răstignirea lui Iisus. Nu aparține literaturii. Expunerea prezintă totuși interes pentru cei care n-au reușit să ajungă în Țara Sfântă și să viziteze Sfântul Mormânt. Este prezentat filmic, secvențial. Intrarea în biserică – epitete prin care se urmărește sugestii. Folosirea metaforelor, verbele, acumulările de verbe conferă scrierii dinamism. Folosirea unor construcții superlative: „de atâta neliniște”, „murmur șoptitor”. Portretul patriarhului Ierusalimului Teofil al III-lea. Epitete ale verbului: „mă preling ușor”, diminutive: „ușița”, „întuneric-beznă”, schimbarea valorii gramaticale, metafore: „oaie rătăcită, exclamații retorice, vocative: „Doamne!”. Descrierea mozaicului, prezentarea lui. Impresionant. Fascinant. Miraculos. La relatare mă-nclin/ Tocmai ca un pelerin./ Ascultându-te atent/ Consider c-am fost prezent. (Lacrimi) Privește cum vrea să se sfarme/ Tristă catapeteasma lumii,/ Se năruie și-apoi se darmă/ Și prinde consistența humei.// E atâta plâns pe lumea asta/ Cât râurile de sub soare,/ De parcă s-a pornit năpasta/ Cu spaima ei năucitoare.// Dar, din atâtea suferințe,/ Din sarea lacrimilor crunte/ Răsare-n cale un vârf de munte/ Din care flacăra credinței/ Adusă lumii cu folos,/ E confirmarea biruinței/ Mântuitorului Hristos. (Domnului Iisus Hristos) Nimic nu e mai presus/ decât Sfântul Domn Iisus./ Nimic nu e mai sublim/ Ca Sfântul Ierusalim,/ Dar mă-ntreb nedumerit:/ Oare s-o fi răstignit/ Ca noi toți să reușim,/ Prin El să ne mântuim?// Nu am ajuns în Țara Sfântă/ Și n-am fost la Ierusalim,/ Și totuși toată firea cântă,/ Pe Domnul Sfânt să îl mărim.” (Mihail Constantinescu),
„Mi-a plăcut foarte mult ședința Cenaclului „Alexandru Sihleanu” de astăzi, în această zi în care îl sărbătorim pe Sf. Ap. Andrei, bine aleasă lectura dnei pe care am ascultat-o cu mare atenție și am trăit momentul ca și cum aș fi fost acolo. Aș dori să mai spun că nimic nu este întâmplător pe acest pământ. Am simțit o bucurie ascultând acest jurnal care mi-a intrat la suflet. O felicit pe dna Stănescu și îi doresc multă sănătate!” (Safta Leaută)
„În ședința de astăzi am audiat cu mare plăcere un fragment dintr-o carte cu totul deosebită, din toate punctele de vedere. Mai întâi amintesc tema cărții: vizită la Ierusalim în care autoarea ne redă cu multă sensibilitate și pricepere trăirile prin care a trecut pe toată perioada acestui pelerinaj. Este o lucrare homodiegetică deoarece este scrisă la persoana întâi, naratorul fiind și personajul acestei lucrări. O introduc, cu toată convingerea, în rândul operelor valoroase pentru că, ținând cont de structura de jurnal al acestei cărți, în concordanță cu însușirile pe care le întâlnim la celelalte tipuri de opere literare: roman sau nuvelă. Autoarea ne descrie în mod direct toate aceste locuri sacre pe care le-a vizitat folosind figuri de stil care ridică lucrarea la rangul de operă literară. Am citit cartea și am simțit că mă aflu mână în mână cu autoarea cărții, acolo unde dânsa a călătorit. M-au cutremurat descrierile din acele locuri sfinte, dar mai ales ce am auzit astăzi, Drumul Crucii cu cele 14 popasuri pe care le-a avut Domnul nostru Iisus către răstignire. Felicitări!” (Aneta Pioară-Țâru)
„Am asistat astăzi la prezentarea unui jurnal de călătorie în Țara Sfântă de către dna Stănescu. Cu câtă minuțiozitate ne descrie Calea Crucii din Ierusalim. Dânsa folosește prin trăire la fața locului figuri de stil. Povestirea dânsei creează mari emoții. Cele mai mari, le-am avut și le voi avea, atunci când Mântuitorul și-a dat duhul pe cruce, când catapeteasma Templului s-a despicat, pământul s-a cutremurat și pietrele au crăpat. M-au impresionat cuvintele Mântuitorului. Pentru câteva clipe am crezut că sunt la Ierusalim. O felicit și îi urez multă sănătate.” (Ana Sterescu)
„Prezentarea cărții de către dna Stănescu a venit la ceas de mare sărbătoare, două sărbători mari ce se află în atenția tuturor românilor. Dna Stănescu ne-a transmis emoțiile dânsei și nouă, o prezentare binevenită și necesară pentru noi, făcându-ne să mai coborâm, din când în când, cu picioarele pe pământ.” (Dumitru Hangu)
„Am parcurs, cu ochii minții, tot parcursul pe care autoarea, dna Floarea Stănescu, l-a parcurs. Am simțit, din plin, lacrimile dnei, încrâncenarea pentru durerea și jalea ce a fost pe pământ. Îi mulțumim dnei, căci prin aceste scrieri ne-am înduhovnicit și noi. Respect și succes dnei pentru a mai putea transmite asemenea trăiri, pentru că dna este o iubitoare a pelerinajelor prin locurile sfinte.” (Valeria Popa)
„Știm că toamna este totdeauna anotimpul cel mai bogat; așa o caracterizează și scriitorii! Dar toamna aceasta devine și mai bogată cu cartea dnei prof. Stănescu. Materialul prezentat astăzi este de un standard înalt, sfânt și elegant, ceea ce dovedește o prețioasă și temeinică instruire, încadrând-o în opinia mea, pe dna profesoară între marii oameni de cultură râmniceni contemporani. Cartea, Jurnal de călătorie în Țara Sfântă, dnei Stănescu are un stil accesibil, atractiv, educativ și deosebit, un îndemn pentru a fi citită. Creația dnei poate fi folosită de toți cei care doresc să cunoască locurile sfinte și nivelul culturii râmnicene contemporane. Lectura de azi constituie pentru mine o porție de bune maniere și de adevărată literatură, în ultima zi de toamnă a acestui an. Mâine începe iarna calendaristică. Însă, azi și frigul s-a înmuiat ascultând-o pe dna Stănescu. Primiți, vă rog, dnă felicitările mele, împreună cu urările specifice pentru sărbătorile de iarnă care se apropie și fericire fără limite!” (Mihai Doina)
„(Pași către cer) Pași către cer,/ Repere sacre,/ Drum,/ Sfântă lumină/, Ierusalim/, Scară peste timp./ Istorie din istorie,/ O filă din cartea vieții. Dna Floarea Stănescu, prin ceea ce ne-a prezentat astăzi, mă face să îmi împlinesc sufletește visul de a ajunge la Sfântul Mormânt, la minunea Sfintei Lumini, simțindu-mă (prin ceea ce am audiat) un pelerin pe acele locuri încărcate de spiritualitate. Felicitări!” (Nicolae Constantinescu)
„Priceasna interpretată de dna Aneta Pioară-Țâru cu multă sensibilitate, așa încât puțin mi-a lipsit să-mi dea lacrimile. Despre jurnalul de călătorie în care ni s-a prezentat un fragment, pot spune că impresionează prin ideea centrală și anume de a merge pe urmele Mântuitorului. Într-un ritm decrescendo autoarea ne prezintă cu multă emoție cele 14 popasuri din cadrul pelerinajului. Este impresionantă lucrarea în stil clasic, ținând cont de enumerarea timpului și a spațiului precum și a locului. Simplitatea și claritatea stilului care dovedesc proprietăți însușite în urma a numeroase lecturi, puține figuri de stil, dar elocvente, duc, toate acestea, la o mare putere de sugestie prin care ne-a făcut să trăim emoții și să vedem prin imaginație locurile parcurse. Mulțumim pentru lucrarea prezentată. Dorim sănătate.” (Georgeta Iuga)
Sâmbătă, 07 decembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Valeria Popa. Vă așteptăm, cu drag!
