Fărădelegea lui Călin – DEx?
Și tu acum, Magda!
Mai multă gargariseală ca aici nu-i de aflat în altă parte. Poate doar în politică. Cum ne suntem adversari…. Unde altundeva să trăncăni – hamăieli canine – fără repercusiuni? Cine mai bagă în seamă legea azi?
Citesc Codul de Procedură Penală ca pe-un roman. Citesc aidoma unui muncitor venit de la uzină, o pagină, două până adorm. Prin urmare, rezultatele scontate de lectori se pot opri la această abordare pe segmente, sub influența halucinogenei parcurgeri atinse de osteneală după o sumă de operațiuni fizice extenuante (mersi, film, exausted a picat la țanc!). Pe trezie nu poți face deosebire între cele două stări, și eu, și el suntem asemenea. Cu o scurtă precizare, din fericire dimineață sunt fresh doar eu. Art. 110 face uz de reamintire sau reiterare a modului de consemnare scriptologică a declarațiilor, despre participanți, precizarea lor la final, a orelor între care are loc, cu mijloace audio-video ori nu….
Și-o sută unsprezece! Da-i ia pe-știlalți la-ngrămădeală. De la-nceput cu drepturi și-obiective de tip restrictiv. Până unde sau mai curând spus – m-am hazardat… – ce trebuie dus la îndeplinire, aproape deîndată, obligația…, impusă persoanei vătămate, în primul rând, și abia după tot ea, dar ca parte civilă ori ca responsabil al înfăptuirii dreptății în numele lezatului. Să se prezante (formă propusă) la strigările organelor… și să comunice schimbarea adresei. Pare că în Al. 2 doar atât se cere reclamantului, iar celelalte subpuncte sunt în beneficiul și la discreția lui: să își angajeze ori să i se asigure avocat, să poată apela la un mediator, să propună probe…, să fie încunoștințat de toate chițibușurile procedurale…. Necesare, totuși, s-au mai notificat toate acestea acum câteva articole în urmă. Ziceam că-i doar o părere a lor că există un echilibru între ofertă și cerere, Al. 1 solicită ca vătămatul să răspundă setului de întrebări de la Art. 107, îndreptățite, ,,adresate”, însă cu ,,asterisc”, fără ele aproape că nu se poate face nimic. Art. 111 înglobează, inexplicabil și contrar regulilor anterioare, și modalitățile prin care se obțin informații prețioase pentru un eliminarea lacunelor și condamnarea vinovatului, în șapte alineate: cu ce, cine, cum – în cazurile speciale – unde, prin cine, de către cine și când. Amestec nefiresc și cu tratare superficială. Sunt minori, sunt abuzați sexuali, sunt victime sub incidența unei protecții speciale. Cel puțin când vorbim despre minori, treaba lor, a legiferatorilor, era să nu introducă excepția imposibilității, se face mențiunea obligării la înregistrare cu văz și auz, dar la ce bun? Alături de această neglijență – nu spun că n-o vor face la momentul oportun – avem acest ,,poate” inserat la înștiințarea vătămatului – obligam de nu se vedea statul -, în locul preciziei: victima trebuie informată imediat dacă ,,… inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate…”
Incitant. Art. 112 renunță definitiv la partea de obligații, în afara celor de precizare a identității, adresei, ocupației… – la ce i-o interesa… -, în Al. 1 și propune doar drepturi pentru partea civilă și cea responsabilă civilmente în Al. 2. Banalele asistări de avocat, de mediere și propunere de probe, excepții….
