Cotețul cu metafore – La margine de gând
La margine de gând
La margine de gând,
E hăul clipelor trăite,
Le-aud, în neagra uitare căzând,
Se sting, ecouri de vorbe nerostite.
Ce poate fi mai trist în viață,
Decât pustiul clipelor pierdute,
Ce-și încrustează trecerea pe față
Și prin clepsidre negre, mute.
Ce mult e viitorul și departe,
Cu ochi de vultur tânăr scrutat,
Dar mai târziu e-o pagină de carte
Pe care, s-o citești, n-ai apucat.
Vin clipele, se duc de-a rândul,
Copilul odată nenăscut e-acum bătrân,
Înaripate vise ce-odată-și luau avântul
Sunt amintiri fugare, fără de stăpân.
Ce mai rămâne, totuși dup-un om,
Când el și-a dat obolul său de viață?
Poate un univers închis într-un atom,
Poate un nume și-o lacrimă pe față…
La margine de gânduri neștiute
Privesc la infinitul dinăuntru și de-afară,
Îmi legăn picioarele desculțe, obosite,
Ca un copil, pe-o bancă, într-o gară…
