Cotețul cu metafore – La cenaclu
La cenaclu
La mese lunge, cu milieuri,
Și cusături tradiționale,
Se citesc versuri și eseuri
Și se servesc… zaharicale!
În scârțâit de scaune de lemn,
Citim pe rând a noastre gânduri,
Vrând să găsim mereu un semn
De frumusețe, printre rânduri.
Tot căutând mereu, astfel,
Printre atâtea mii de sensuri,
Unul, oricât ar fi de mititel,
Am trăi viața doar în versuri.
Și-atunci vă rog să-mi spuneți mie
Dacă nu ar fi prea frumos
O viață plină-n poezie
Și-un spirit liber, sănătos!
