Cotețul cu metafore – După vot… în Moldova

După vot, în Moldova

Fraților de Peste Prut,
Ce-ați sperat și ce-ați făcut?
A ieșit din urnă acuși,
Igor, cel plăcut de ruși!

Ei, acum, s-avem pardon!
Chiar a câștigat Dodon?
Și dac-ar fi câștigat Maia,
Nu cumva era tot aia?

Că și la americani
Democrați, republicani,
Zic așa, s-aveți idee:
N-a câștigat o femeie!

Ia să ne gândim puțin:
Nu c-aș fi eu misogin,
Dar ăsta e trendu-n lume,
Să facă femeia spume?

Să n-ajungă ea vreodată
La puterea mult visată?
Șefă peste toți ceilalți,
Mai ales peste… bărbați?

Mintea n-ar putea s-o ducă,
Lumea asta s-o conducă?
Nu știu care e ideea,
De n-are noroc femeia!

Dar să revin la concret,
Și vreau să vă mai repet:
Ori că-i Igor, ori că-i Maia,
În Moldova e tot aia!

Fiindcă, după mintea mea,
Nici nu cred că s-ar putea
Președinți votați, doar puși
De vecinii noștri ruși!

Chiar dac-a votat poporul
Să-și aleagă viitorul,
Noul ales președinte,
Trebuie să stea cuminte!

Să nu aibă vreo zvâcnire,
Să vorbească de Unire,
Sau de România Mare,
Căci produce supărare!

Chiar de Igor e pro-rus,
Să nu credeți tot ce-a spus!
Că nici Trump, la el acolo,
Nu face nimica… solo!

Și nici Putin nu-i tâmpit,
Să strice ce-a construit!
Pentru el e bine-așa,
Toată incertitudinea…

Iar asta va mai dura,
Un deceniu și ceva
Până când s-o plictisi
Și-atuncea ne vom uni…

Eu nu zic că e ca mine
Nici că asta va fi bine,
Însă asta e ideea,
Cu Unirea și… femeia!

Din New York la Chișinău,
Viitorul sună rău,
Dacă-i așa cum se zice,
Viața nu va fi ferice…

Și la noi și peste Prut
Cam la fel s-a petrecut:
O să fim și mai departe,
Dezbinați precum la carte…

Dată fiind circumstanța,
Ne rămâne doar speranța,
Ca în depărtări albastre,
Prin alinieri de astre,

Ne-o zâmbi cândva destinul
Și ne-o observa… Divinul
S-o-ndura de noi, sărmanii
Că prea mulți trecură anii

De când noi ne-am despărțit,
Durerea ne-am înghițit
Lacrimile ne-am vărsat
Și nimic n-am realizat!

Cel puțin, așa văd treaba,
Sper că n-am vorbit degeaba
Nu știu cum e peste Prut
Fiindcă eu nu l-am trecut…

Dar, de-o fi și-o fi să fie,
Din nou marea Românie,
Tare mult m-aș bucura,
Să văd asta-n viața mea…

O singură Românie,
Întregită cu mândrie,
Prutul, nu-l mai vrem hotar
A fost destul, vai și-amar!