Cotețul cu metafore – Deznădejde
Deznădejde
Suntem destine în mișcare,
Dureri, dezamăgiri amare,
Frustrări, și drame nesfârșite,
Tristeți și vise ne-mplinite!
O lume-a măștilor bizare,
Ce-ascund instinctele gregare,
Singurătăți și vorbe goale,
Trădări, orgolii personale…
Expresii false, fabricate,
Vorbe neclare, alambicate,
Concluzii reci, suflete moarte,
Prejudecata ne desparte…
Șabloane grele de gândire,
Ambiții, chiar de nemurire,
Și aripi frânte prea devreme,
În plânsete și în blesteme…
Cu lanțuri grele la picioare,
Fără rușine și onoare,
Fără respect, fără repere,
Cu ură crâncenă-n viscere…
Închiși în spațiul personal,
Trăind stereotip, banal,
Furându-i vieții bucuria,
Pierzând în haos armonia…
Pierduți și singuri în mulțime,
Mânați de ură și cruzime,
Mâncați de crunta vanitate,
Acum și în eternitate…
