Cotețul cu metafore – Cutremur… opțional
Cutremur… opțional
De vreo două zile-ncoace,
O problemă nu-mi dă pace,
Mă gândesc și-ncep să tremur:
Când mai vine un cutremur?
Că la Buzău, mai ales,
Ne cutremurăm mai des.
Câte unul, câte două,
Așa, cum ne place nouă!
-Tu știi ce înseamnă asta?
Mi-am întrebat eu nevasta…
-Măi, bărbate ești cam… dus!
Și doar știi, că ți-am mai spus!
De unde să știu eu,
Semnele lui Dumnezeu?
Chiar în ceruri de-am să fiu
Și tot n-aș putea să știu!
– Care semne, măi nevastă?
Cred că ești în zi nefastă…
Eu te-ntreb cu-ngrijorare,
Că n-avem asigurare!
Și cred, după capul meu,
Că-i semn de la Dumnezeu!
Ce aduce profit mare
Firmelor de-asigurare!
Și-ar mai fi o șmecherie
Care-i de la primărie
Care, de te controlează,
Iute te și amendează!
Ca să vezi, ce lucru mare,
Fiindcă n-ai… asigurare!
De îți vine, pe cuvânt!
Să-ți faci casă… sub pământ!
Fiindcă, aș putea să zic,
Dacă mă gândesc un pic:
Un cutremur e banal
Pe lângă… Codul Fiscal!
De el scapi, cu minim risc,
Însă nu mai scapi de…Fisc!
Iar în a vieții balanță,
Atârnă mai greu o…chitanță!
Degeaba faci rugăciuni
Dacă nu ai nervii buni
Degeaba dai acatiste
Dacă ții bani-n batiste…
Când se scutură pământul,
Te gândești că-ți vine rândul,
Și-atunci ți-e mai dragă viața
Când vezi că se rupe ața…
Însă când te ia din viață,
Dumnezeu nu-ți dă chitanță
Nu mai zic de bon fiscal…
Lucrul ăsta-i fapt banal…
-Ia!… Uite-acuma încă unul!
Nu vreau să fac pe nebunul,
S-a mișcat cu mine patul…
A-nceput iar scuturatul!
Nevastă, ia treci sub grindă,
Împreună să ne prindă,
De ne-or scoate sub ruine,
Și pe mine și pe tine!
-Stai, bărbate, stai așa
Și nu te mai panica
Taci și mai stai locului
N-ai tu grija blocului…
-Doamne, ce om ești, fată,
De ești așa relaxată?
Io mă dau de ceasul morții
Și tu, calmă-ți speli… chiloții!
-Ia vezi, dacă-ți dau o palmă,
O să vezi cât sunt de calmă!
O să ai surpriza vieții
Când s-or zgudui pereții!
-Nevastă, ia fii atentă
Nu-i cazul să fii violentă,
Și nu da, că-ncep să tremur,
Mai ceva ca la… cutremur!
-Hai, mai bine, să-ncercăm,
Să vedem cum procedăm:
Ori dăm bani pe-asigurare,
Ori cerem Lui îndurare!
După cum văd io treaba,
Amândouă or fi degeaba!
Căci, pământul de se crapă,
Nici Dumnezeu nu ne scapă!
-Măi, bărbate, am un plan
Ce-i valabil pe un an:
Ia, fă tu asigurarea
Și eu o să-I cer iertarea!
-Nevastă, ești o comoară!
Și îți spun a mia oară!
Iarăși mă uimești femeie!
Cum îți vine-așa idee?
Că eu nu m-aș fi gândit
Zece vieți de-aș fi trăit!
De-aia-i bine când femeia
Vine, dom’le, cu ideea!…
Da, nevastă, și-așa-i bine!
Dar, ascultă și la mine!
Am un plan de mare risc:
Dăm acatiste la… Fisc!
Și după cum gândesc eu,
Cerem bon lui… Dumnezeu!
Așa, să nu-mi uit cuvântul,
Împac cerul și pământul!
-Bărbate, nu ești chiar prost
Și ce spui chiar are rost…
Dar, ia gata cu lirismul,
Că s-a terminat seismul!
Până ne-om alege planul,
Cred că se sfârșește anul!
Acum, zic să ne iubim
Poate mâine n-o să fim!
Ia mai fă-mă tu să tremur.
Lasă-l dracu’ de cutremur!
Să lăsăm noi totul baltă,
Pân-om fi pe lumea ailaltă!
