Cotețul cu metafore – Clopotul
Clopotul
În aste vremuri de gol și anarhie,
Când nu se mai respectă nicio ierarhie,
Înalt Preafericitul va face-o Catedrală
Ce nu va fi deloc una de… Mântuială!
Va fi precum e crezul nostru, strămoșesc,
Mai mare chiar și decât zidul chinezesc
Care se vede, cică, tocmai de pe Lună,
Atunci când pe Pământ e vreme bună…
Iar după Zidul Chinezesc, pe locul doi,
Era Palatul Parlamentului, la noi.
Dar noi, românii, mândri, cum ne știm,
Pe locul doi, nu suferim să fim!
Așa că, din această mândrie și ambiție,
Ne-am pus în cap să facem competiție
Cu Taj Mahal, Burj-Al-Arab sau sediul NATO,
Și astfel, Catedrala Mântuirii am ridicat-o!
Să știe o lume-ntreagă că la noi în țară,
Tradiția creștină e una veche, milenară
Și ca s-o dovedim, noi construim biserici
Ce depășesc acuma, iată, norii atmosferici…
Deși de sărăcia noastră s-a dus buhul,
Noi suntem fericiții cei săraci cu duhul…
Dar asta nu ne-mpiedică, popor creștin,
Să tindem spre-absolutul harului divin…
Și cic-asemenea construcție e necesară,
Neapărat își are locul aici, la noi în țară!
Ea are rolul de-a-ntări mai mult credința
Cea pusă la-ncercare în lupta cu știința…
Având toate acestea în vedere, prin urmare,
S-a hotărât ca clopotul să fie tot așa de mare
Când dangătul de clopot va chema creștinii,
Să îl audă de departe toți… vecinii!
Bulgarii, sârbii, rușii… până și maghiarii
Ce își vor face-n cap tot felul de scenarii
Prin care-ar vrea să facă clopotul să tacă
Și mai ales să tacă preacinstita… ,,toacă”.
Atunci, de-atâta stres ce vor avea,
Ne-or da cu toți, de toate, ce vom vrea!
Maghiarii, de la ei or mai da niște Ardeal,
Bulgarii-or da Cadrilaterul și înc-un deal…
Până și rușii, cât sunt ei de ,,pe rit vechi”,
Ne-or da Moldova toată, cu vata în urechi!
Și uite-așa, la anu’, ne-om întreba la o adică,
,,Pentru cine trag clopotele, măi dragă Mitică?”
Iar clopotul nu va fi unul simplu, oarecare
Va fi tot pe măsura Catedralei, unul mare!
Și chipul Patriarhului pe el va fi-ncrustat,
Să știe o țară-ntreagă cine l-a comandat!
Și a costat bani mulți, euro, cinci sute de mii,
Plătiți din greu p-aicea de ăștia care-s vii
Și care cred că banii lor sunt luați în evidență,
Asigurându-le o viață bună, după… existență…
Ce oameni răi! Bârfim, ne-nțelegând menirea
Întregii Catedrale, ce va sărbători Reîntregirea!
Căci nici o astfel de lucrare nu va fi de-ajuns
Să fie mulțumirea noastră pentru Cel de Sus.
Dar ca să fim noi siguri că suntem auziți de El,
Din când în când, sunăm cu sârg din ,,clopoțel”
Că nu se poate, la cât e El de… infinit de mare
Să nu-l impresioneze asemenea lucrare!
Ba chiar, eu cred că ,,clopoțelul” cu pricina,
Va fi chiar preferat de El, bătu-l-ar vina!
Căci poate îl va folosi ca ceas deșteptător
Donat de cel mai bun și credincios popor!
Iar asta ne va pune și pe noi, românii, în sfârșit
La adăpost de rele, că prea am pătimit.
Și dacă Lui i-o place tare ,,ceasul” cel creștin,
Și-o revărsa peste această țară harul Lui divin…
Vom fi așa cum ni s-a prorocit de însuși Papa,
,,Grădina Maicii Domnului”, unde nu dăm cu sapa!
Vom fi poporul cel ales și toți ne vor iubi
Și să muncească în ,,grădină” se vor înghesui…
În timp ce noi, ăilalții, băștinașii, stăm la soare
Ne apărăm de muște cu frunze de cicoare
Apele noastre vor fi curate și nepoluate,
Pentru că-n loc de apă, va curge miere și lapte…
Eeei, dragii mei, m-am cam pierdut în gânduri,
Și m-am trezit c-am luat-o peste… câmpuri
Vă las acum cu bine, să-mi țineți pumnii așadar,
Că merg să-mi pun CV-ul la job de… clopotar!
