Cotețul cu metafore – Câinească
Câinească
De când trăiesc în ăst oraș
Tot timpul am văzut probleme.
Am fost cu nervii pe făraș,
Și am avut mereu dileme…
Și tot frecându-mă pe mâini,
Ca orice cetățean cuminte,
Aduc și vorba despre… câini!
Problemă care-mi vine-n minte…
Am scris aicea chiar eseuri
Cu câinii de prin cartier
Și despre-acele ONG-uri
Ce cheltuiesc banii cu… fler
Așa cum toată lumea vede,
De cum te deplasezi pe stradă,
Orașu-i plin de patrupede,
Dar cine trebuie să-i vadă?
Nimeni nu pare deranjat
De fenomenul cu pricina,
Decât când calcă-ntr-un… rahat
Și-atunci se tot aruncă vina!
Că unii, alții nu-și fac treaba,
Și nu-i adună-n adăposturi,
Că sunt plătiți pe stat… degeaba,
Și că nu fac nimic în posturi…
Că primesc fonduri cu duiumul
În contul lor de ONG-iști
Că își duc funcțiile prin cumul
Iar câinii sunt la fel de triști!
Căci, cum ar fi ei… fericiți,
Captivi în strâmtele padocuri?
Eu cred că-s tare necăjiți
Și prinși la mijloc, între… jocuri!
Că de-ar putea și ei să spună,
Iar noi le-am înțelege graiul,
Ne-ar spune de li-i viața bună,
Și cât de… fericit li-i traiul!
Ne-ar spune ei, cu urlet lung,
Ce viață au și care-i treaba
Cu banii care nu le-ajung,
Și cum se cheltuie degeaba…
Ne-or spune multe ei, sărmanii,
Numai să vrem să-i ascultăm
Cum ne văd ei pe noi, umanii,
Și cum ar vrea ei să-i tratăm.
Nu cred că ar avea pretenții
La cine știe ce condiții!
Și nici o groază de atenții,
Ci mai puține… propoziții!
Căci toți vorbesc mereu de ei
Lătrând mai rău ca niște câini,
Uitând că tocmai ei sunt cei
Ce-i uită, dând de zor din mâini.
Revin acum din nou la temă
La fenomenul cu pricina
Căci câinii sunt chiar o problemă
Însă nu știm a cui e vina!
Se cere astfel implicarea
Celor ce vor să se unească
Și să găsească rezolvarea
În chestiunea cea… câinească.
Și ar mai fi un mic aspect
Pe care-l semnalez aici:
Să dăm dovadă de respect
Fie că suntem mari sau mici!
Când ieși cu câinele în public
Mergând pe stradă, la plimbare,
Degeaba e stăpânul pudic,
Dacă în urmă-i treaba… mare!
Dacă stăpânii-s educați,
Asta se vede și la câini
În urma lor nu vezi…. rahați
Pentru că sunt spălați… pe mâini!
Și-așa, la noi, la Râmnicu-Sărat
Ar fi mai altfel, mai… cumva
Nu cum zic unii… ,,de rahat”
Cum am văzut eu scris cândva…
De s-ar vedea asta de mâine,
Am rezolva înc-o problemă
Iar ,,care-i om și care-i câine”
Nu ne-ar mai pune în dilemă!
